Celor singuri
» De ce te lasă Dumnezeu să urli de durere?
Inapoi la Pagina de Discutii |
[Utilizator Sters]
|
Pentru că te iubeşte. Dacă asculţi puţin tăcerea din ochii Lui din icoană vei auzi că-ti cunoaşte durerea pe care o simte deodată cu tine în trupul Său. Doar că nu are aceeaşi atitudine fată de ea, ca tine. Lui îi este milă de tine, tie nu! El din milă si din iubire, a venit la noi si vine la tine ca să-si arate pe viu că durerea se poate trăi si altfel decât revoltându-ne, acuzând si învinovătind: pe ceilalţi, pe noi înşine, pe El ... Tu, lipsită de milă fată de tine, din cauza dorintei ca lucrurile să fie asa cum ti-ar plăcea tie, alegi mereu solutii care sporesc suferinta, întunecă mintea si otrăvesc viata.
Dacă acum, te opresti din cârtit si te asezi în fata Lui si hotărăsti să iei în fata durerii atitudinea Lui, totul se va schimba. Si se pare că poruncile Lui sunt nori si sunt grele. Ele sunt pur si simplu puterea pe care nu o ai acum ca sa trăiesti cum ne cere El. De exemplu: tu nu poti să nu cârtesti când cineva face ceva rău sau ceva care te doare pentru că nu stii să faci altceva si nu te-a învătat nimeni să fii atentă si la durerea celorlalti pe care nu o poti simti pe dinăuntru, ca pe a ta. Ca remediu la acestă neputintă, Domnul îti dăruieste porunca: Binecuvintează pe cel ce-ti face rău. Nu judeca! Făcând asta, fără plăcerea cu care faci ce poti, vei descoperi că nu mai cârtesti si că durerea devine altceva pentru tine. Cum binecuvântezi? Asa, simplu: „Doamne, binecuvântează pe X care făcând ce face acum, mă răneste, îmi face rău, mă doare!” Cum nu judeci? Tot simplu: „Doamne, ce face acesta acum e treaba lui. Are voie să facă ce vrea. Numai Tu stii de ce face: de frică, de durere, că-l provoc eu, din nesimtire sau ură, din nestiintă sau cu bunăstiintă... Tu esti judecătorul lui. Eu te rog să-l binecuvântezi si pe mine să mă înveti cum să-l iubesc, cum să mă apăr, cum să-mi trăiesc durerea”. Desigur e doar un exemplu. Poti găsi alte cuvinte. Dacă nu ai puterea să rostesti asemenea cuvinte, să-I spui tot Lui: „Doamne, nu pot. Tu poti. Ajută-mă!” Atunci poate că vei auzi cheamarea Lui: „Veniti la Mine, toti cei osteniti si eu vă voi odihni pe voi”. Atunci poate că vei alege să mergi la El, la Biserică si să-L lasi să te mângâie, să te spele de păcat prin Spovedanie, să te întărească în har prin Împărtăsanie, să te învete mai multe, cum stie El. Si multe, multe se vor schimba mergând pe calea ce strâmtă a renunţării la voia noastră, la dorinta ca lucrurile să fie asa cum vrem noi. Alfel, oricât ai urla si ai bate din picior, nimic nu se schimbă pentru că schimbarea poate avea loc numai în tine. Cu dragoste şi rugăciune, Maica Siluana |
|
|