|
Postat 13:20 pe 2.05.2010
|
|
Sa vorbim si despre lucruri despre care nu am recunoaste niciodata ca suntem afectati si anume Singuratatea de sambata seara. Sa nu ne mai ascundem in spatele poeziilor mirific construite si al blogurilor extrem de civilizate si culturalizate mai mult sau mai putin. Am postat problema si pe un alt ning, sub o alta forma. Cata cultura avem, da avem multa si multi dintre noi se lauda cu asta si e o chestie buna. Dar ce facem cu ceea ce ne asteapta dincolo, in spatele monitorului adica in fata noastra? Cate bloguri putem scrie pe zi ? Cate fete putem avea si cu cati oameni putem conversa pe chat sau pe ning? Cate poze putem adauga si cate videouri putem vizona ? Multe, infinit de multe? Si cat putem vorbi despre Dumnezeu si despre sfinti, daca nu mergem la biserica sa-i atingem e inutila lupta aceasta nu? Si vizonam Teleenciclopedia in fiecare sambata seara apoi eventual ne uitam la un film, dar tot nu scapam de ea. Si intram in propriul stil. Da e un stil al nostru. Mai schimbam cate o vorba cu mama care sta in cealalta camera, sau mai ne intalnim cu vreun vecin urcand grabiti pe scari in timpul saptamanii. Si apoi? Tot ne lovim de ea. De singuratate. De fapt nu ne mai lovim, ea devine parte din viata noastra, de acomodam cu ea, ne face placere singuratatea noastra ba poate ne devine chiar si prieten. Este asta o problema a noastra personala si numai a noastra sau a vietii, stresului cotidian, si a ritmului nebun si haotic in care ne ducem zilele? Mai au oamenii chef sa faca noi cunostiinte? Mai au disponibilitatea sa organizeze serate dansante ca pe vremuri sau baluri comunale? Ne doare singuratatea sau ne copleseste atat de rau incat o acceptam ca o stare de facto si mergem inainte? De ce ajungem sa fim singuri? Exista numai tineri singuri, sau doar batrani lasati prada singuratatii din motive lesne de inteles? Este singuratatea noastra un razboi al noastru sau un rezultat al faptelor care s-au petrecut in viata noastra? Sau poate doar societatea in care traim ne aduce in starea de a fi singur? Exista mai multe fete singure decat baieti? Sau in mediul rural predispozitia pentru singuratate e mai vizibila decat la oras? Acum zece ani cand terminam liceul colegii erau veseli si dornici de taclale. Vorbeam tot drumul de la scoala pana acasa si in timpul orelor plus pauze si nu mai aveam timp sa terminam. In zilele noastre am consta ca oamenii ajung sa taca permanent, si sa-si creeze reciproc o stare de lehamite si provocare permanenta. Pe vremea liceului profesorii vorbeau cu elevii de la egal al egal. Astazi sefii iti dau voie sa pleci mai repede daca ai terminat treaba mai devreme. E timpul de vina sau orgoliile? E singuratatea un fapt sau doar o stare?
Sa vorbim si despre lucruri despre care nu am recunoaste niciodata ca suntem afectati si anume Singuratatea de sambata seara. Sa nu ne mai ascundem in spatele poeziilor mirific construite si al blogurilor extrem de civilizate si culturalizate mai mult sau mai putin. Am postat problema si pe un alt ning, sub o alta forma. Cata cultura avem, da avem multa si multi dintre noi se lauda cu asta si e o chestie buna. Dar ce facem cu ceea ce ne asteapta dincolo, in spatele monitorului adica in fata noastra? Cate bloguri putem scrie pe zi ? Cate fete putem avea si cu cati oameni putem conversa pe chat sau pe ning? Cate poze putem adauga si cate videouri putem vizona ? Multe, infinit de multe? Si cat putem vorbi despre Dumnezeu si despre sfinti, daca nu mergem la biserica sa-i atingem e inutila lupta aceasta nu? Si vizonam Teleenciclopedia in fiecare sambata seara apoi eventual ne uitam la un film, dar tot nu scapam de ea. Si intram in propriul stil. Da e un stil al nostru. Mai schimbam cate o vorba cu mama care sta in cealalta camera, sau mai ne intalnim cu vreun vecin urcand grabiti pe scari in timpul saptamanii. Si apoi? Tot ne lovim de ea. De singuratate. De fapt nu ne mai lovim, ea devine parte din viata noastra, de acomodam cu ea, ne face placere singuratatea noastra ba poate ne devine chiar si prieten. Este asta o problema a noastra personala si numai a noastra sau a vietii, stresului cotidian, si a ritmului nebun si haotic in care ne ducem zilele? Mai au oamenii chef sa faca noi cunostiinte? Mai au disponibilitatea sa organizeze serate dansante ca pe vremuri sau baluri comunale? Ne doare singuratatea sau ne copleseste atat de rau incat o acceptam ca o stare de facto si mergem inainte? De ce ajungem sa fim singuri? Exista numai tineri singuri, sau doar batrani lasati prada singuratatii din motive lesne de inteles? Este singuratatea noastra un razboi al noastru sau un rezultat al faptelor care s-au petrecut in viata noastra? Sau poate doar societatea in care traim ne aduce in starea de a fi singur? Exista mai multe fete singure decat baieti? Sau in mediul rural predispozitia pentru singuratate e mai vizibila decat la oras? Acum zece ani cand terminam liceul colegii erau veseli si dornici de taclale. Vorbeam tot drumul de la scoala pana acasa si in timpul orelor plus pauze si nu mai aveam timp sa terminam. In zilele noastre am consta ca oamenii ajung sa taca permanent, si sa-si creeze reciproc o stare de lehamite si provocare permanenta. Pe vremea liceului profesorii vorbeau cu elevii de la egal al egal. Astazi sefii iti dau voie sa pleci mai repede daca ai terminat treaba mai devreme. E timpul de vina sau orgoliile? E singuratatea un fapt sau doar o stare?
|
|
Postat 11:12 pe 25.05.2010
|
|
Asa cum ai afirmat mai sus, e o stare de facto.
Asa cum ai afirmat mai sus, e o stare de facto.
|
|
Postat 18:21 pe 23.08.2010
|
|
Cred ca sunt vremuri diferite.Pe vremea mea erau ceaiuri dansante sau bairamuri,discoteci acum sunt numai cluburi.Si acum poti sa te distrezi numai ca trebuie sa ai prieteni de aceeasi tagma ca si tine....oricat mi-ar placea mie sa cred ca mai sunt pe ale tineretii valuri varsta isi spune cuvantul. Eu zic ca a intervenit si aceasta comoditate de a ne aseza in fata calculatorului si a vb cate in luna si in stele pe blog-uri,site-uri div. si ne cuprinde o lehamite de a mai iesi cu prieteni la o bere,in parc sau mai stiu eu unde.Mie insa imi place sa ma plimb,imi place muzica ,imi place sa dansez,imi place sa citesc,imi place sa interactionez cu diverse persoane pe net,imi plac mesele cu ai mei parinti si surorile mele,merg la munte cu sotul meu(copii nu avem)....sunt multe chestii pe care le poti face cu placere insa "singuratatea" este nevoie de ea atunci cand trebuie sa vorbesti cu Bunul Duimnezeu.Atunci trebuie sa fii doar tu si EL.Nu ai nevoie atunci de nimeni si de nimic.Doar tu si credinta ta.Sa ceri iertare pt tot ceea ce ai facut,sa te reculegi citind dintr-o carte de rugaciuni,sa inveti ce e mai bine sa faci,sa te rogi pt cel de langa tine indiferent cine o fi....singuratatea este asa cum spunea si Parintele Arsenie Boca "e lucrul care imi place sa-l fac,imi place singuratatea"....mie personal nu-mi displace singuratatea eu o iau ca ceva care e al meu ,fara nu stiu daca as mai putea sa fiu eu...iar daca mi-o fi dat de la Bunul Dumnezeu sa am o viata mai lunga sper sa ma impac cu ea....singuratatea....
Cred ca sunt vremuri diferite.Pe vremea mea erau ceaiuri dansante sau bairamuri,discoteci acum sunt numai cluburi.Si acum poti sa te distrezi numai ca trebuie sa ai prieteni de aceeasi tagma ca si tine....oricat mi-ar placea mie sa cred ca mai sunt pe ale tineretii valuri varsta isi spune cuvantul. Eu zic ca a intervenit si aceasta comoditate de a ne aseza in fata calculatorului si a vb cate in luna si in stele pe blog-uri,site-uri div. si ne cuprinde o lehamite de a mai iesi cu prieteni la o bere,in parc sau mai stiu eu unde.Mie insa imi place sa ma plimb,imi place muzica ,imi place sa dansez,imi place sa citesc,imi place sa interactionez cu diverse persoane pe net,imi plac mesele cu ai mei parinti si surorile mele,merg la munte cu sotul meu(copii nu avem)....sunt multe chestii pe care le poti face cu placere insa "singuratatea" este nevoie de ea atunci cand trebuie sa vorbesti cu Bunul Duimnezeu.Atunci trebuie sa fii doar tu si EL.Nu ai nevoie atunci de nimeni si de nimic.Doar tu si credinta ta.Sa ceri iertare pt tot ceea ce ai facut,sa te reculegi citind dintr-o carte de rugaciuni,sa inveti ce e mai bine sa faci,sa te rogi pt cel de langa tine indiferent cine o fi....singuratatea este asa cum spunea si Parintele Arsenie Boca "e lucrul care imi place sa-l fac,imi place singuratatea"....mie personal nu-mi displace singuratatea eu o iau ca ceva care e al meu ,fara nu stiu daca as mai putea sa fiu eu...iar daca mi-o fi dat de la Bunul Dumnezeu sa am o viata mai lunga sper sa ma impac cu ea....singuratatea....
|
|
Postat 01:48 pe 18.12.2010
|
|
singuratatea de sambata seara sau din fiecare seara macina sufletul,schimonoseste chipul si vitregeste viata din noi.Orisicat as multumi Lui Dumnezeu pt singuratatea oferita caci prin ea L-am cunoscut mai bine si m-am apropiat mai bine de El,singuratatea se simte printre oameni.In lume te simti singur.La manastire esti permanent cu surorile/fratii.In lume te simti singur pt ca stii ,auzi,vezi ca altii au pe cineva ,o jumatate,o familie unita etc.. Dar vine un moment cand "barbatul va lasa pe mama sa si pe tatal sau si va deveni un trup si un suflet cu femeia lui",caci "nu este bine ca omul sa fie singur,si Dumnezeu a creat femeia pt el". Clar nu suntem lasati de izbeliste,dar sunt trista pt toti oamenii care sufera de singuratate,caci nu isi accepta situatia si tanjesc dupa compania unui suflet pereche.TEorii pure,simple si perfect adevarate cum ca Dumnezeu stie de ce te lasa singur ,palesc in fata sentimentelor agasante si apasatoare de tristete cauzate de singuratate.Singuratatea este un dar de la Dumnezeu,doar ca daca aplici pe o rana spirt ustura,asa e si cu singuratatea,e este un medicament care doare. Durerea va fi vindecata prin pansament,pansamentul fiind sufletul pereche.Autosugestia nu functioneaza cand vine vorba de voia Domnului.Nu merge sa spui "nu am nevoie de nimeni decat de Dumnezeu,niciun pamantean nu se ridica la inaltimea Domnului".Da este adevarat ca nimeni nu e mai presus de El,dar tot El a zis ca pt barbat exista o femeie care sa ii fie jumatate.Deci uneste Doamne pe fiecare Adam cu Eva lui ca sa creeze o familie pe placul tau,fara pacate,sa traiasca si sa faca voia Ta! Doamne ajuta pe fiecare muritor sa isi accepte situatia cu inima senina si minte impacata,nu ne lasa sa cadem in pacate de teama singuratatii,nu ne lasa sa facem greseli,nu ne duce in ispita,daruieste-ne ceea ce avem nevoie pt a ne mantui,dar cel mai important,tot ce ne oferi sa primim de la Tine cu drag si pace in suflet,sa Iti aducem Slava pentru toate binefacerile Tale!Amin!
singuratatea de sambata seara sau din fiecare seara macina sufletul,schimonoseste chipul si vitregeste viata din noi.Orisicat as multumi Lui Dumnezeu pt singuratatea oferita caci prin ea L-am cunoscut mai bine si m-am apropiat mai bine de El,singuratatea se simte printre oameni.In lume te simti singur.La manastire esti permanent cu surorile/fratii.In lume te simti singur pt ca stii ,auzi,vezi ca altii au pe cineva ,o jumatate,o familie unita etc.. Dar vine un moment cand "barbatul va lasa pe mama sa si pe tatal sau si va deveni un trup si un suflet cu femeia lui",caci "nu este bine ca omul sa fie singur,si Dumnezeu a creat femeia pt el". Clar nu suntem lasati de izbeliste,dar sunt trista pt toti oamenii care sufera de singuratate,caci nu isi accepta situatia si tanjesc dupa compania unui suflet pereche.TEorii pure,simple si perfect adevarate cum ca Dumnezeu stie de ce te lasa singur ,palesc in fata sentimentelor agasante si apasatoare de tristete cauzate de singuratate.Singuratatea este un dar de la Dumnezeu,doar ca daca aplici pe o rana spirt ustura,asa e si cu singuratatea,e este un medicament care doare. Durerea va fi vindecata prin pansament,pansamentul fiind sufletul pereche.Autosugestia nu functioneaza cand vine vorba de voia Domnului.Nu merge sa spui "nu am nevoie de nimeni decat de Dumnezeu,niciun pamantean nu se ridica la inaltimea Domnului".Da este adevarat ca nimeni nu e mai presus de El,dar tot El a zis ca pt barbat exista o femeie care sa ii fie jumatate.Deci uneste Doamne pe fiecare Adam cu Eva lui ca sa creeze o familie pe placul tau,fara pacate,sa traiasca si sa faca voia Ta! Doamne ajuta pe fiecare muritor sa isi accepte situatia cu inima senina si minte impacata,nu ne lasa sa cadem in pacate de teama singuratatii,nu ne lasa sa facem greseli,nu ne duce in ispita,daruieste-ne ceea ce avem nevoie pt a ne mantui,dar cel mai important,tot ce ne oferi sa primim de la Tine cu drag si pace in suflet,sa Iti aducem Slava pentru toate binefacerile Tale!Amin!
|
[Utilizator Sters]
|
Postat 12:08 pe 20.12.2010
|
|
Fiecare situatie difera de la caz la caz..........exista oameni singuri care asa cum este si firesc,nu se simt deloc bine intr-o astfel de situatie.....a fi singur este,la fel cum am scris si pe blogul meu,extrem de dureros...numai ca unii suporta mai usor singuratatea...altii mai greu...altii mult mai greu.......unii,asa cum sunt si eu isi gasesc refugiul in munca si sport..altii se refugiaza in lucruri mult mai urate,cum ar fi alcoolul sau drogurile...altii din cauza singuratatii ajung sa se sinucida...exemple avem o gramada..........ce sa zic....? Dumnezeu ne hotaraste fiecaruia calea si drumul in viata,daca decizia Lui este aceea de a fi singuri,nu avem ce face,trebuie sa ne conformam ei....oricat ne-am zbate si am incerca altceva...de4 fiecare data vom avea esecuri si dezamagiri.......nu putem fi altfel decat a hotarat Dumnezeu sa fim... Desigur ca in teorie toate sunt bune si frumoase....in practica insa este mult mai complicat......tocmai de aceea ar trebui sa lasam teoriile deoparte,si sa ne axam pe partea practica,oricum ar fi ea...buna sau mai putin buna vizavi de conceptele si ideile noastre.....eu cel putin asta am decis sa fac.....bineinteles ca ma bucur enorm cand vad ca cineva reuseste sa isi gaseasca "jumatatea" si se realizeaza in viata.....cat despre mine,eu asa gandesc....pentru mine mai putin,pentru altii mai mult...dupa cum da Dumnezeu sa fie......amin.
Fiecare situatie difera de la caz la caz..........exista oameni singuri care asa cum este si firesc,nu se simt deloc bine intr-o astfel de situatie.....a fi singur este,la fel cum am scris si pe blogul meu,extrem de dureros...numai ca unii suporta mai usor singuratatea...altii mai greu...altii mult mai greu.......unii,asa cum sunt si eu isi gasesc refugiul in munca si sport..altii se refugiaza in lucruri mult mai urate,cum ar fi alcoolul sau drogurile...altii din cauza singuratatii ajung sa se sinucida...exemple avem o gramada..........ce sa zic....? Dumnezeu ne hotaraste fiecaruia calea si drumul in viata,daca decizia Lui este aceea de a fi singuri,nu avem ce face,trebuie sa ne conformam ei....oricat ne-am zbate si am incerca altceva...de4 fiecare data vom avea esecuri si dezamagiri.......nu putem fi altfel decat a hotarat Dumnezeu sa fim... Desigur ca in teorie toate sunt bune si frumoase....in practica insa este mult mai complicat......tocmai de aceea ar trebui sa lasam teoriile deoparte,si sa ne axam pe partea practica,oricum ar fi ea...buna sau mai putin buna vizavi de conceptele si ideile noastre.....eu cel putin asta am decis sa fac.....bineinteles ca ma bucur enorm cand vad ca cineva reuseste sa isi gaseasca "jumatatea" si se realizeaza in viata.....cat despre mine,eu asa gandesc....pentru mine mai putin,pentru altii mai mult...dupa cum da Dumnezeu sa fie......amin.
|
|