ISTORIOARE MORAL-RELIGIOASE
» CIOCOLATA MÂNTUITOARE
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Iannis, un brutar din Atena, nebun pentru Hristos, îi iubea în mod deosebit pe copii şi dorea ca ei să crească în frica lui Dumnezeu.
Un vecin de-al său, Dimitrie, elev la o şcoală din oraş, a fost trimis de părinţii săi, oameni simpli, să cumpere o pâine. Când vânzătorul a întors capul, Dimitrie a furat o ciocolată şi a plecat acasă fără să se simtă vinovat. A doua zi dimineaţă a găsit la uşa casei două ciocolate de acelaşi fel şi o foiţă cu Cele 10 poruci, între care una era subliniată: „Să nu furi!” Mai multe zile la rând s-a întâmplat lucrul acesta şi copilul a început să fie mustrat de conştiinţă, numai că prima reacţie fost de a merge la Iannis nebunul, căci numai el putea să facă aşa ceva, şi să-i dea două palme să se înveţe minte, ca să nu mai pună ciocolate la uşile oamenilor. Nu mică i-a fost mirarea câns Iannis l-a întâmpinat zicându-i: _ „Hei, Dimitrie, hai să-mi dai cele două palme, ştiu că de asta ai venit!” Vâzând o astfel de primire şi uimit de capacităţile nebunului de a cunoaşte gândurile oamenilor, Dimitrie a rămas fără cuvinte. Atunci Iannis a explicat gestul său: _ „Ştiu că atunci când te-au trimis părinţii tăi să cumperi pâine, ai întins mâna peste tejghea şi, profitând de neatenţia domnului Aristide, ai furat o ciocolată. Lucru acesta este un păcat înaintea lui Dumnezeu. El se întristează foarte mult când copiii sunt răutăcioşi şi uită de poruncile Lui. Dumnezeu a pregătit, Dimitrie, pentru familia ta, un viitor foarte frumos, dar întâi trebuie ca voi să Îl ascultaţi şi să-i respectaţi toate poruncile. Ai grijă ca de acum înainte să nu-L mai superi pe Dumnezeu! ” După o astfel de dojană neaşteptată, Dimitrie se ridică să plece. Iannis îl opreşte, zicându-i: _ „Bre Dimitrachi, dar ai uitat de ce ai venit? Vino să-mi dai cele două palme!!” Copilul se întoarce şi pleacă fugind spre casă, intră în camera lui şi se gândeşte ore în şir la fapta făcută şi la cuvintele lui Iannis. Pe seară, cere treizeci de drahme mamei, spunându-i: _ „Dă-mi, mamă treizeci de drahme, că am luat ceva de la domnul Aristide şi nu am avut bani să plătesc!” Băiatul merge şi-şi plăteşte datoria, iar după această întâmplare a fost cel care a deschis întregii familii calea către Dumnezeu, reuşin să-i apropie pe toţi din casă de slujbele Bisericii, de post, de Spovedanie şi Împărtăşanie. |
|
|