ISTORIOARE MORAL-RELIGIOASE
» Credinta neindoielnica
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Intr-un sat , o femeie avea un urs pe care il domesticise si il tinea legat asa cum tinem noi cainii, legati in curti la tara Intr-o zi a vrut sa plece intr-un sat vecin, situat peste o padure. S-a dus la urs si i-a spus: "Sa stai linistit aici, sa nu incerci sa te dezlegi". Ursul era puternic si mai incercase sa se elibereze si adesea reusise. I-a dat a intelege ca a priceput. Femeia a plecat. Trecand prin padure, la un moment dat a auzit tropote puternice in urma ei. S-a rasucit pe loc in carare. In urma ei venea ursul. Venea alergand. L-a asteptat. Si-a pus mainile in solduri si a inceput sa-1 mustre, sa-l acuze de neascultare: "Nu ti-am spus sa stai acasa? Esti obraznic! Esti neascultator!"
Ursul o asculta supus, inmarmurit. L-a lovit peste obraz si i-a poruncit: "Du-te inapoi acasa!" Ursul a facut stanga imprejur si s-a intors pe aceeasi carare pe care venise. Femeia s-a dus in satul vecin, si-a facut treburile si seara s-a intors si ea acasa. Spre marea ei mirare, ursul era legat asa cum il lasase! Ce se intamplase? Ursul din padure fusese un alt urs. Un urs salbatic care venea dupa dansa cu gand agresiv, s-o atace. Dar femeia i-a vorbit si i-a poruncit cu atata siguranta, cu atata credinta ca e ursul ei, despre care stia ca o asculta, incai acest urs salbatic a ascultat-o ca si ursul ei domesticit, de acasa. De ce? Fiindca ea a actionat asupra lui cu puterea convingerii, cu forta credintei ca este ursul ei, acela care o asculta. Si a ascultat-o si ursul salbatic. Iata un exemplu de credinta neindoielnica. Daca credinta neindoielnica a acestei femei am avea-o si noi in orice am cere, fara nicio indoiala ca atunci cand ne-ar spune Dumnezeu; "Fie dupa credinta ta" s-ar intampla si cu noi minuni! IPS Antonie Plamadeala - Cuvant rostit in catedrala din Sibiu, la 11 iulie 1988. |
|
|
Se zice ca odata s-a dus cineva in pustie, la Sfantul Serapion, sa-l intrebe ceva despre credinta, si Sfantul Serapion i-a zis: Credinta e asa cum spune la Evanghelie: "Sa fie macar cat un graunte de mustar, si atunci zicand muntelui acestui "Muta-te... " Voind el sa continue s-a oprit, pentru ca la auzul cuvintelor "Muta-te", s-a produs o tulburare si un zgomot, si muntele din fata lor a inceput sa se mute. Atata credinta avea acest Serapion, incat numai auzindu-i cuvantul, muntele l-a si ascultat! "Stai pe loc - i-a zis el muntelui - nu vorbeam cu tine, ci vorbeam cu fratele!"
|
|
|
Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide" (Matei 7,7).
Se povesteste ca o femeie era foarte bolnava si avea nevoie urgenta de un medicament. Era departe de orice farmacie si era iarna. Farmacia era in satul vecin. Avea o fetita de varsta scolara si nu avea altceva de facut decat s-o trimita pe fetita sa mearga pana la farmacie sa ceara picaturile de care avea nevoie. Fetita se incumeta sa plece. Ajunse la farmacist si acesta, care stia boala femeii, ii dete fetitei o sticluta cu picaturi. Fetita pleca in fuga. Dupa cateva clipe, farmacistul, batran si cu vederea slaba, controla mai atent locul de unde luase sticluta. Constata ca in loc sa-i dea medicamentul pentru boala de inima a femeii, ii daduse o sticluta cu otrava. Pe fetita n-o mai putea ajunge. Cazu in genunchi si se ruga. Ceru doar un singur lucru: "Doamne, fa o minune:! Sa nu ajunga fetita acasa!" Cererea lui era dreapta si fu puternica. Inca aflandu-se in rugaciune, auzi usa deschizandu-se si o vazu pe fetita intrand in farmacie: "Domnule, alergand am cazul ti-am spart sticluta, iertati-ma, dar dati-mi alta sticluta. Altfel mama va muri! Fetita plangea, zdrobita de parere de rau. Farmacistul incepu sa planga de bucurie si emotie. Ii multumi lui Dumnezeu. Era in afara de orice indoiala ca i se raspunsese la rugaciunea lui. |
|
|