Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama

către Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu

(din Apanthisma)

Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai
născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup; ştiu, cu adevărat ştiu, că nu se cuvine,
nici se cade ca eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi să văd icoana ta,
a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai şi trupul şi
sufletul curat şi nespurcat, şi să o sărut cu buze necurate şi întinate, sau să
mă rog.

Căci cu dreptate este ca de mine, cel desfrânat, să se
îngreţoşeze şi să mă urască curăţia ta. Dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai
născut, S-a făcut om, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, pentru aceasta
am îndrăznit şi eu, să mă apropii de tine cu lacrimi rugându-mă.

Primeşte această mărturisire, a greşelilor mele cele
multe şi grele şi o du Unuia Născut Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui ca
să fie milostiv ticălosului şi tăvălitului meu suflet. Că de mulţimea
fărădelegilor mele sunt oprit a căuta spre Dânsul şi a cere iertare.

Pentru aceasta, pe tine te pun înainte solitoare şi
mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu
Dumnezeu, şi uitându-le pe toate, şi nemulţumitor arătându-mă, ticălosul, cu
necuviinţă m-am alăturat cu dobitoacele fără de minte, şi m-am asemănat lor;
fiind sărac de fapte bune, bogat de patimi, şi plin de ruşine, lipsit de
dumnezeiască îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere
arhanghelilor, de râs dracilor, şi de urâciune oamenilor, mustrat de
conştiinţă, ruşinat de lucrurile mele cele rele şi mai înainte de moarte fiind
mort, şi mai înainte de judecată de sine-mi osândit, şi mai înainte de munca
cea fără de sfârşit de deznădăjduire muncit.

Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg,
Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumăraţi talanţi; cel
ce întru dezmierdări cu desfrânatele am cheltuit avuţia cea părintească; cel ce
am curvit mai mult decât desfrânata; cel ce am făcut fărădelege mai mult decât
Manase; cela ce m-am făcut nemilostiv mai mult decât bogatul; cela ce sunt
slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte
şi spurcate, străin de toată fapta cea bună.

Miluieşte-mă pe mine cel smerit; milostiveşte-te spre mine cel neputincios.
Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine. Nimeni nu are putere precum
tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate
zidirile şi nimic nu îţi este ţie cu neputinţă, numai de vei voi.

Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te întoarce
de către suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele; nu ruşina nădejdea mea
cea către tine. Ci cu rugăciunile tale cele de Maică, silind pe cea nesilită
milostivire a Fiului tău, Cel bun şi Dumnezeu, învredniceşte-mă pe mine
ticălosul şi nevrednicul robul tău, să-mi iau frumuseţea mea cea dintâi şi
dintru început şi să lepăd grozăvia patimilor, să mă slobozesc de păcat şi să
mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de spurcăciunea dulceţii celei trupeşti şi
să mă îmbrac întru sfinţenia curăţeniei cele sufleteşti; să mor lumii şi să
viez faptei celei bune.

Călătorind eu, împreună călătoreşte cu mine; pe mare
înotând, împreună înoată; priveghind, întăreşte-mă; necăjindu-mă, mă mângâie;
împuţinându-mă la suflet, îmbărbătează-mă; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi
dăruieşte; nedreptăţit fiind, izbăveşte-mă; năpăstuit fiind, îndreptează-mă;
spre moarte primejduindu-mă, degrab alergând mă scoate; vrăjmaşilor celor
nevăzuţi, în toate zilele de temut mă arată; ca să cunoască toţi cei ce cu
nedreptate mă tiranizează, al cui rob sunt eu.

Aşa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă
ticăloasa mea rugăciune şi nu mă ruşina de nădăjduirea mea cea către tine, ceea
ce eşti după Dumnezeu nădejdea tuturor marginilor pământului.

Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din
sufletul meu, potoleşte-l; mânia cea amară, îmblânzeşte-o; trufia şi mândria
părerii celei deşarte, din mintea mea şterge-o; nălucirile cele de noapte ale
duhurilor celor viclene şi bântuielile cele de zi ale gândurilor cele necurate,
din inima mea împuţinează-le; învaţă
limba mea să grăiască cele de folos; povăţuieşte ochii mei să vadă drept
faptele bune cele adevărate.

Picioarele mele îndreptează-le să alerge fără împiedicare
pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu; mâinile mele fă-le să se
sfinţească ca, cu vrednicie să le ridic pe ele către Fiul Cel Preaînalt;
curăţeşte-mi gura mea ca, cu îndrăzneală să-L numesc Tată pe Dumnezeu Cel
Înfricoşat şi Prea Sfânt; deschide-mi urechile mele ca să audă simţitor şi
gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea şi fagurul ale Sfintelor
Scripturi, şi să vieţuiesc după dânsele întărindu-mă de tine.

Dă-mi vreme de pocăinţă, de întoarcere a gândurilor; de
moartea cea năprasnă, fereşte-mă; osândit de conştiinţă fiind, izbăveşte-mă. Şi
mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărţirea sufletului de ticălosul meu
trup.

Sila cea nesuferită, lesnind-o; durerea cea nespusă,
uşurând-o; strâmtoarea cea nemângâiată, mângâind-o; de faţa cea întunecată a
dracilor, izbăvindu-mă; de cercarea cea preaamară a vameşilor celor din aer şi
stăpânitorilor întunericului, slobozindu-mă şi zapisele păcatelor mele celor
multe rupându-le, cu Dumnezeu mă împrieteneşte, şi stării Lui de-a dreapta,
celei fericite, la înfricoşata judecată mă învredniceşte; şi bunătăţilor celor
veşnice şi nestricăcioase, moştean pe mine mă fă.

Această mărturisire îţi aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare
de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu,
folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu. Pe care cu blândeţe primeşte-o
şi mă curăţeşte de toată spurcăciunea trupului şi a duhului. Şi mă
învredniceşte în veacul acesta de acum fără de osândă să mă împărtăşesc cu
preasfântul şi preacuratul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău; iar în
cel ce va să fie, cu cina cea preadulce şi cerească a desfătării Raiului, unde
este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

Aceste bunătăţi, dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc
în vecii vecilor preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului
tău, Cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine,
ceea ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşuitoare tuturor păcătoşilor.

Că prin tine, Prealăudată şi Preabună Stăpână, se
mântuieşte toată firea omenească, lăudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul
şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea Prea Sfântă şi de o fiinţă, totdeauna acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin!