PREDICA LA DUMINICA A III-A DIN POST

Duminica Sfintei Cruci

...ce va folosi omului de va dobandi lumea intreaga si-si va pierde sufletul sau?! (Marcu VIII, 36)

Frati crestini,

Aceste cuvinte pe care le-a spus Mantuitorul, ar trebui sa fie scrise cu litere mari pretutindeni pe unde alearga si se ostenesc oamenii purtati de vartejul acestei lumi. Privirile ar trebui sa ne fie atintite la Sfanta Cruce, la Dumnezeu ? Omul care s-a rastignit pe ea pentru ca astfel neamul omenesc sa fie izbavit din robia mortii in care gemea. Pe Sfanta Cruce, atarnand intre cer si pamant, Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu si-a dovedit pe deplin dumnezeirea Sa. Iata de ce socotesc ca intelept lucru este sa aprofundam astazi invatatura cu privire la dumnezeirea lui Iisus, astazi in aceasta duminica numita si a Sfintei Cruci. Vom face acest lucru si-l socotim ca fiind foarte necesar, cu atat mai mult cu cat se fac tot mai auzite vocile sectantilor moderni care, neputand patrunde taina Sfintei Treimi, nu-L cunosc pe Iisus ca fiind insusi Dumnezeu.
Ei nu pot crede in Dumnezeul adevarului, pentru ca nu au duhul lui Dumnezeu in inimile lor si nici nu ma straduiesc pentru unii ca sa-i intorc, pentru ca nu se vor intoarce din cauza mandriei, a pacatelor si pentru ca au ratacit din pantecele maicii lor asa cum spune Sfanta Evanghelie.
Cand a creat Dumnezeu cerul si pamantul si toate cele vazute si nevazute era cu Fiul si cu Duhul Sfant. Cand a facut pe om au vorbit impreuna: ,,Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra?. De aceea Cuvantul lui Dumnezeu intrupat din Fecioara Maria a putut zice: ,,Eu si Tatal una suntem?. Cuvantul acesta s-a facut trup, s-a facut om si a locuit in noi plin de har si adevar si noi am vazut slava Lui ca a unuia nascut din Tatal.
Cand a locuit pe pamant intre ucenicii Sai, carora le vorbea foarte des despre Dumnezeu Tatal Sau asa de frumos, incat se aprindeau inimile lor de iubire ca sa-l vada pe Tatal, odata Filip apostolul nu s-a mai putut opri si a zis Domnului: ,,Arata-ne pe Tatal si ne va ajunge!? Iisus i-a zis: ,,De atata vreme sunt cu voi si nu m-ai cunoscut Filipe? Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal cum zici tu, dar arata-ne pe Tatal; nu crezi ca eu sunt in Tatal si Tatal in Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine, ci de la Tatal care locuieste in Mine. El face aceste lucruri, ale Lui sunt. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine!?
Iata deci, iubiti crestini, cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos pe care le gasim in Sfanta Evanghelie. Pentru aceasta Mantuitorul a putut spune slabanogului din Evanghelia de astazi: ,,Fiule, iarta-ti-se pacatele tale?, ca era Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, lumina din lumina. Avea puterea de a ierta pacatele, puterea aceasta creatoare prin care slabanogul nu numai ca s-a vindecat, dar indata a primit putere ca sa plece pe picioare cu patul in spate prin multimea aceea care era adunata. A plecat deplin sanatos, imputernicit, vesel si linistit.
Aici este minunea dumnezeirei lui Iisus, dovada graitoare ca El a fost adevarat.
Minunile dumnezeiesti, pe care le-a facut Fiul lui Dumnezeu pe pamant, au fost ca sa ne scape de slabanogirea sufleteasca care este cea mai rea, fiind pierzatoare de suflet. Aceste minuni sunt amintite de cei 4 evanghelisti si vedem ca Mantuitorul Iisus a vindecat nu numai boli obisnuite ci chiar lepra care atunci ca si acum nu se putea vindeca prin mijloace omenesti. Observam ca bolnavii indata ce primeau vindecarea luau si puterile pierdute in timpul bolii.
Oricat se vor sili necredinciosii sa explice aceste minuni, silintele lor sunt zadarnice, mai ales fata de vindecarile savarsite de Iisus in lipsa celor vindecati. Exemplificam prin vederea omului imparatesc, a slugii sutasului si a fiicei femeii canaanence care nu erau de fata, ci Iisus de la distanta i-a tamaduit numai cu cuvantul. Dar ce pot zice necredinciosii de vindecarea celor surzi, sau a celor orbi din nastere!
Ce pot zice de vindecarea mutilor, a celor cu maini uscate, a ologilor si schiopilor, ale caror membre erau distruse, ca si moartea, pentru ca in asemenea cazuri nu mai poate fi vorba nici de credinta celor vindecati. Ei nici nu-L stiau pe Iisus, iar de puterea Lui vindecatoare nici nu auzisera, asa cum a fost orbul din Betsaida, surdul si mutul, sau slabanogul din Vitezda.
Ce pot zice necredinciosii de vindecarea indracitilor? Ei, de buna seama, ii numesc pe indraciti nebuni. Chiar daca au fost nebuni, cu ce putere a dat Iisus iarasi minte celor nebuni? Cum pot explica necredinciosii invierea mortilor de catre Iisus, invierea fiicei lui Iair, a fiului vaduvei din Nain si invierea lui Lazar, al carui trup incepuse sa putrezeasca, astfel incat Marta, sora lui socotea zadarnica deschiderea mormantului?! Dar foarte poruncitor Iisus a strigat: ,,Lazare, vino afara!? Mortul a inviat, a ascultat glasul Creatorului, al Ziditorului sau.
Dumnezeirea lui Iisus a facut minuni si din lucrurile neinsufletite care nu sunt inzestrate cu minte ca omul. Spre exemplu prefacerea apei in vin la nunta din Cana Galilei. Despre aceasta ne vorbeste Ioan, unul dintre primii ucenici ai lui Iisus, ca un martor care a vazut totul cu ochii lui. Avem apoi cele doua pescuiri neobisnuite si vedem cum pestii au ascultat glasul Stapanului si au venit in mrejele apostolilor, s-au alta data, cand trimite Domnul Hristos pe Petru sa arunce mreaja si primul peste pe care-l prinde sa caute intr-insul, caci va gasi o moneda de aur pe care s-o dea ca dajdie pentru el si pentru Domnul.
O, mari sint minunile Tale, Doamne! Dar ce vom zice de saturarea celor cinci mii de oameni cu cinci paini si doi pesti si au mai strans si 12 cosuri cu faramituri; astfel ca multimea vazand aceasta minune, a vrut atunci sa-L ia pe Iisus sa-L proclame rege in Israel. Acestea ne sunt istorisite de apostolii Matei, Marcu, Petru, Iacov, Ioan.
Ce vom zice apoi despre potolirea furtunii, acea furtuna care ameninta cu pieirea pe apostoli si cand cu glas bland Iisus vorbea cu vantul si cu marea zicandu-le: ,,Taci, linisteste-te!? Altadata vedem cum Iisus umbla pe apa; martori erau ucenicii Lui, care L-au vazut cu ochii lor, desi la inceput au crezut ca este o naluca, dar cand s-a suit la ei in corabie s-au incredintat cu adevarat ca este Invatatorul lor, Stapanul si Creatorul marilor si oceanelor, cerului si pamantului.
Ce vom zice de minunea cu smochinul, in care Iisus a cautat fructe, dar negasind decat frunze l-a blestemat sa nu mai faca roade in veac, iar acesta pe loc s-a uscat, incat ucenicii foarte s-au mirat. Cate alte minuni nu sunt pe care le-a facut Iisus si pe care timpul si locul nu ne ingaduie sa le amintim!
Dar dintre toate acestea, cea mai mare minune, minunea minunilor, a fost Invierea Lui din morti. El care cu adevarat murise cu trupul rastignit pe Cruce de oameni pacatosi si L-au vazut dupa inviere timp de 40 de zile ucenicii si o multime din popor din Ierusalim si din alte localitati. L-au vazut apoi inaltandu-se la cer; inaintea lor s-a inaltat la cer de pe muntele Eleonului. Despre toate aceste minuni necredinciosii zic ca n-a fost nimic adevarat si ca toate acestea sunt nascociri omenesti.
Dar ei nu stiu cum sa explice si alte lucruri; caci daca aceste minuni ar fi fost numai nascociri si nu ar fi fost adevarate, cum ar fi putut niste pescari simpli care nu stiau nici o alta limba in afara de cea aramaica, sa strabata toata lumea cunoscuta pe atunci si sa propovaduiasca pe Iisus cel inviat, pe Acela care murise pe Cruce rastignit. Daca El n-ar fi inviat, la ce si pentru ce L-au mai propovaduit ei?!
Ce i-a putut face pe ei sa se lepede de toate ale lumii acesteia si sa-si puna viata in primejdie, doar ca sa sustina o minciuna, o amagire?! O, nu, necredinciosilor! Nimeni n-ar fi putut face una ca aceasta, sa-si puna viata in pericol fara sa urmareasca ceva de pret. Stim ca inselatorii urmaresc mai intai avantajele lor personale. Apostolii insa n-au urmarit nici un fel de interese ale lor si nu puteau sa sufere tot felul de torturi si sa mearga fara nici o teama chiar la moarte, daca nu erau incredintati pe deplin ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu si a inviat din morti cu adevarat.
Iata de ce noi ii credem pe apostoli ca pe niste martori adevarati din cei mai vrednici de credinta; mai ales ca avem pana in zilele noastre o multime de documente care dovedesc existenta minunilor Fiului lui Dumnezeu si ale Apostolilor. Daca sucim asa de usor datele istorice, atunci de ce n-am proceda la fel si cu existenta lui Neron imparatul si cu torturile cele cumplite indreptate de el impotriva crestinilor.
Trecutul istoric al omenirii ne vorbeste destul de clar ca 300 de ani, cei mai cruzi imparati pagani au persecutat pe ucenicii lui Iisus, voind sa inabuse credinta in El, dar tot mai mult se aprindea flacara. Avem atatea documente care ne istorisesc si ne prezinta cruzimea si rautatea indreptate de acesti canibali impotriva crestinilor.
Examinand fiecare minune savarsita de Iisus vedem ca aceste minuni au fost savarsite de El in numele Sau si cu puterea Sa dumnezeiasca, nu cum au facut sfintii prooroci, nici cum au facut apostolii, care savarseau aceste minuni in numele lui Iisus Hristos, nu in numele lor.
El, Iisus, cand a inviat pe fiica lui Iair i-a zis: ,,Copila, tie iti spun, scoala-te!? Fetita s-a sculat imediat, a inviat din morti. Alta data, cand a inviat pe fiul vaduvei care era in drum spre mormant, aceleasi cuvinte a zis: ,,Tinere, tie iti zic, scoala-te!? Baiatul s-a sculat imediat, a inviat. Leprosului i-a zis: ,,Voiesc, vreau sa te curatesti, curateste-te!?
Numai la invierea lui Lazar s-a adresat Tatalui din cer, spunand lamurit celor de fata ca a facut aceasta pentru poporul ce statea acolo de fata ca sa creada ca El lucreaza cu puterea lui Dumnezeu, nu cu diavolul cum ziceau fariseii, carturarii, mai marii poporului, ducand lumea in ratacire. De aceea Domnul a strigat la Tatal pentru ca, fiind ultima minune inainte de rastignirea Sa, a vrut sa-i convinga pentru ultima data de unirea Sa cu Tatal Ceresc, ca este Fiul Lui, al Aceluia care a creat totul.
Puterea invataturii lui Iisus apoi, cuvintele pe care le-a vorbit si tainele descoperite de El ne dovedesc ca nu erau omenesti, ci numai Dumnezeu le putea sti toate. Asadar, faptele savarsite de Hristos, invatatura Lui, viata si minunile Lui marturisesc despre El si dovedesc ca a fost cu adevarat Dumnezeu, Dumnezeu in trup si a umblat cu lumea pe pamant; nu cum spun necredinciosii ca a fost un om genial si de inalta moralitate.
Hristos a fost nevoit sa vorbeasca de persoana Sa ca Dumnezeu, vazand atata necredinta in ei. El S-a rugat Tatalui sa-L preamareasca cu slava pe care a avut-o inainte de facerea lumii. De asemenea a mai spus fariseilor: ,,Eu am fost inainte de a fi Avraam?, iar cand a fost judecat de Pilat si intrebat daca El este imparat, Iisus a spus: ,,Da, sunt, dar imparatia Mea nu este din lumea aceasta?.
Evreii care nu stiau asteptau un Mesia, un salvator de sub jugul romanilor; ei L-au rastignit ca sa se implineasca scripturile, pentru ca Dumnezeu stia impietrirea inimii lor, stia necredinta, rautatea si mandria de care erau purtati. De aceea si astazi se silesc pe toate caile sa inabuse credinta in Fiul lui Dumnezeu.
Sunt o buna parte dintre ei care nu-L cunosc, nu cred si chiar se lupta impotriva Lui asa cum s-au luptat in toate veacurile cu Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mesia cel adevarat, care s-a intrupat din Fecioara Maria pentru mantuirea noastra. Minunile Lui ne dovedesc insa caci cu adevarat a fost Dumnezeu si Fiu al lui Dumnezeu.
Sunt multi necredinciosi care nu pot sa admita parerile teologilor, filozofilor si scriitorilor crestini, preotilor care au scris in trecut si au vorbit foarte mult despre existenta lui Dumnezeu. Dar au fost multi oameni de stiinta, cam 99% care au dovedit in majoritate celor necredinciosi ca pe Dumnezeu il putem vedea in natura. Fizicienii, anatomistii, geologii, astronomii, toti cu multa caldura au vorbit despre existenta lui Dumnezeu.
Camille Flammarion a scris o celebra carte intitulata ,,Dumnezeu in natura?, carte care are peste 400 de pagini. Ascultati acum cateva cuvinte din aceasta carte: ,,Dumnezeu este in natura forta vie si personala, cauza miscarilor atomice, legea fenomenelor, randuitorul armoniei, taria si sustinatorul lumii. Natura lui Dumnezeu este necunoscuta; lumina, caldura, electricitatea, magnetismul, atractiunea, afinitatea, viata vegetala, instinctul, inteligenta, toate isi au obarsia in Dumnezeu.
Umbre ale serii ce plutiti pe coastele muntilor ? zice el mai departe ? parfumuri ce coborati din paduri, flori plapande ce inchideti cu atata gingasie buzele voastre, zgomote tainice ale oceanului, a carui voce nu se stinge, liniste adanca a noptilor instelate; voi mi-ati vorbit de Dumnezeu cu elocventa mai convingatoare si mai de neinvins decat cartile oamenilor?.
Prin urmare ce poate fi mai de folos necredinta sau credinta in Dumnezeu? Ce va castiga omenirea daca va fi lipsita de credinta in Dumnezeu? Cine este mai bun, omul care crede in Dumnezeu sau cel care nu crede? Puteti sa observati cu totii in lume care sunt roadele necredintei, ca au inceput cam de mult sa se arate, si pe zi ce trece se inmultesc aceste roade ale necredintei in Dumnezeu. Sunt unii care nu cred ca exista Dumnezeu. Dar cu gura il injura mereu pe Dumnezeu. Deci daca nu cred, de ce il injura, de ce atata lupta impotriva a ceea ce nu exista? Nu vedeti gheara diavolului, cum lucreaza el din umbra?
Acestia nu-si recunosc nici parintii din care s-au nascut, caci in loc sa-i cinsteasca si sa-i ingrijeasca, ii bat, ii chinuiesc si chiar ii omoara, iar de neascultare nu mai vorbesc. Le e rusine cu parintii lor si nu le mai zic nici pe nume sau ii dispretuiesc socotindu-i ca pe niste animale ce fac umbra pamantului degeaba. De aceea sunt cazuti cei mai multi sub blestemul dumnezeiesc si parintesc; se zbat din aceasta cauza in greutati si necazuri de tot felul, ca pestii pe uscat, si nu-si gasesc nici o liniste.
Ce inseamna apoi atatea divorturi, atatea crime, atatea furturi, atatia tradatori, atata rautate in lume si multe altele, decat roade ale necredintei in Dumnezeu?! Asa cum a spus Domnul Hristos, la vremea de apoi se va raci credinta si oamenii se vor vinde unii pe altii, se vor uri unii pe altii, se vor omori frate pe frate, si nu se vor mai sti neamurile intre ele din cauza dezbinarilor si a rautatilor.
Urmele Dumnezeului nostru Iisus Hristos le avem si le vedem si astazi peste tot pamantul. La Ierusalim unde a venit si s-a rastignit, acolo unde a fost ingropat si a inviat, la mormantul Lui in fiecare an de Pasti este prezenta lumina lui Hristos. Crestinii care merg acolo de Pasti, primesc sfanta lumina de la mormantul Domnului, care vine coborandu-se de sus de la Dumnezeu. Cei care au fost acolo au vazut cu ochii lor si chiar multi dintre pagani, caci vin si paganii, iar unii dintre ei se intorc si se boteaza facandu-se crestini ortodocsi.
De Boboteaza la raul Iordanului, cand preotii fac slujba de sfintire a apei, apa Iordanului se intoarce inapoi, asa cum a fost cand s-a botezat Domnul Hristos si cum zice in psaltire: ,,Ce-ti este tie, Iordane, ca te-ai intors inapoi?? De asemenea, pe muntele Eleonului, acolo unde s-a inaltat Domnul Hristos, se afla urma piciorului Sau, pe care o saruta cu evlavie crestinii care merg acolo. Si tot asa cum a spus Domnul toate pietrele si toti copacii vorbesc de existenta Dumnezeului nostru Iisus Hristos, care ne-a facut cunoscut pe Tatal cel ceresc.
Tot urmele existentei lui Dumnezeu sunt si sfintele moaste, trupurile neputrezite ale atator sfinti si sfinte, pe care le avem si in tara noastra, aruncand mireasma duhovniceasca, din ele se fac o multime de minuni, tamaduindu-se tot felul de boli pana in zilele noastre. Cine n-a auzit cate minuni s-au facut la Cernica la Sfantul Calinic, la Sfanta Paraschiva de la Iasi, la Sfantul Dimitrie Basarabov de la Mitropolie, la Sfanta Filoteia de la Curtea de Arges! Si cate minuni nu se fac prin sfintele biserici, prin preotii credinciosi, prin sfintele masluri, prin sfintele icoane, caci prin toate lucreaza Dumnezeu, Harul Sau cel ceresc.
Cine nu stie ca Sfanta Agheasma nu se strica niciodata. Toate acestea ne dovedesc marirea lui Dumnezeu, existenta Lui si nemernicia noastra, care, dupa ce ca suntem incarcati de pacate, mai indraznim a-L si insulta prin necredinta noastra.
Toate aceste minuni, ca si multe altele care s-au facut pe pamant de Dumnezeu, de Fiul Sau Iisus Hristos, de sfintii apostoli si de toti sfintii Lui prin puterea lui Dumnezeu sunt urme care ne arata destul de clar existenta Dumnezeului nostru.
Si astazi lucreaza Dumnezeu si face minunile Sale, dar nu prea are cui sa le faca, pentru ca omenirea a cazut intr-o mare inselaciune de necredinta si chiar daca ar invia in fiecare casa cate un mort si sa le spuna ce au vazut ei pe acolo prin vesnicie, tot nu vor crede. Caci oamenii, cum li se incurca putin afacerile, cum cade peste ei o nenorocire, o boala sau orice alta durere sau suparare, nu mai cred in Dumnezeu. Aceasta pentru lipsa de cunostinta adevarata, fiindca nu cunosc si au ramas in urma cu stiinta aceasta despre Dumnezeu, despre suflet, despre existenta lucrurilor nevazute.
Nu vor sa cunoasca si nu vor sa stie. Au fost multi in toate vremurile si vor mai fi, asa zice si Sfanta Carte la Proverbele lui Solomon: ,,Pe nebun de l-ai pisa cu pisalogul in piua si nu scoti nimic de la el?. Deci nu-l poate convinge nimic. Toate minunile, toate semnele il lasa rece.
Asa a fost odata un imparat nebun care a chemat la el pe toti invatatii din imparatia lui si le-a cerut sa ii arate si lui pe Dumnezeu, sa-i spuna cine a fost inaintea lui Dumnezeu si ce face Dumnezeu acum. Le-a dat timp de gandire o saptamana, iar apoi sa vina si daca nu vor raspunde la aceste trei intrebari, la toti li se vor taia capetele.
Mare tulburare a fost peste ei, nu stiau ce sa faca sa raspunda imparatului. Trei dintre ei mai cunoscuti au plecat tristi si ingandurati spre dealurile si padurile din apropierea orasului lor. Mergand ei, intalnesc pe campie un ciobanas cu sufletul curat, pascandu-si oitele. Cand ii vede asa de tristi acesta ii intreaba: ,,Pentru ce sunteti asa de suparati?? Ei ii spun supararea lor, iar ciobanasul ii domoleste cu cuvinte blande, spunandu-le ca in ziua cand vor trebui sa mearga la imparat, sa-l ia si pe el si va raspunde la intrebarile lui.
Asa au facut. In ziua cand s-au prezentat toti in fata imparatului l-au luat si pe ciobanas. Cand i-a intrebat imparatul pe filozofi daca au gasit raspunsul la intrebarile lui, acestia l-au prezenta pe ciobanas spunand ca va raspunde in locul lor. Imparatul a intrebat atunci pe ciobanas: ,,Esti tu capabil sa raspunzi la aceste intrebari??. ,,Da, imparate, voi raspunde cu ajutorul lui Dumnezeu?. Vezi ? i-a zis imparatul ? ca daca nu-mi dovedesti, unde-ti stau picioarele iti va sta capul?. Atunci in fata la toti invatatii, care se adunasera acolo, imparatul ii cere sa-i arate pe Dumnezeu. Acesta ii raspunde: ,,Imparate, nu se poate aici in palat, ca Dumnezeu este mare; sa iesim afara ca sa ti-L arat?.
Iesind afara in curtea palatului ii spune imparatului: ,,Ia priveste in sus imparate, priveste bine in soare, uita-te bine acolo!?. Imparatul se uita si nu putea sa tina ochii in soare, ii pleca repede in jos. Ciobanasul ii spuse cu glas tare: "Priveste bine, imparate, in soare, ca acolo il vei vedea?. Imparatul ii spuse ca nu se poate uita. Atunci ciobanasul ii raspunse: ,,Pai vezi, imparate nu poti sa privesti la lucrul mainilor Lui, la o jucarie a lui Dumnezeu, atunci cum ai sa poti privi cu ochii acestia muritori, pe Acela care a facut toate, nu te temi ca ai sa fi ars??
Imparatul s-a lamurit pe loc si a trecut la a doua intrebare: ,,Bine, bine dar atunci sa-mi spui cine a fost inaintea lui Dumnezeu?? Intrebarea aceasta o pun multi nebuni si in vremea noastra, sa stiti. Ciobanasul ii raspunde imparatului: ,,Te rog, imparate, numara pana la zece?. Imparatul incepu sa numere zicand: ,,Unu, doi ....?. ,,A, nu asa, imparate, zi inainte de unu ce este?? Atunci imparatul ii spuse ca inainte de unu nu este nimic. ,,Asa si cu Dumnezeu imparate ? zice ciobanasul ? inaintea lui Dumnezeu n-a fost nimic?.
Atunci a treia Intrebare: ,,Ia spune tu ce face Dumnezeu acum??. Ciobanasul ii raspunde: ,,Dumnezeu lucreaza mereu, imparate, si creeaza mereu. El a creat cerul si pamantul, soarele si luna, stelele si marile, oceanele si tot ceea ce vedem si nu vedem. El dezlantuie fulgerele si trasnetele, vanturile, ploile si apele il asculta si se cutremura pamantul si temeliile lui cand priveste spre ele. El lucreaza prin ingerii sai si prin oamenii curati la suflet si alesi de El. El, imparate, vorbeste prin gura multimii si intr-o zi cand El nu va mai vrea sa fi imparat, vei fi alungat din scaunul tau fara voia ta si pierzarea te asteapta.?
La toate acestea imparatul a ramas mut si s-a mirat de intelepciunea unui simplu ciobanas care a scapat pe toti filozofii si invatatii din imparatia lui, de la moarte. Imparatul s-a smerit si a oprit pe ciobanas cu el ca sa-l invete mai departe caile de urmat ale acestui mare Dumnezeu care nu se poate pipai cu mana omului pamantean. Dupa cum ne incredinteaza Sfanta Scriptura Dumnezeu este Duh si tot Dumnezeu este foc mistuitor, asa cum s-a lasat descoperit prima data lui Moise in pustie si asa cum zic sfintele carti ca pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinta oamenilor, caci spre El nu pot privi nici ostile ingeresti; dar prin Nascatoarea de Dumnezeu ni s-a aratat Dumnezeu intrupat, ca sa ne arate ca la niste copii existenta Lui si sa ne incredinteze de puterea Lui.

Rugaciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu care ai putere pe pamant ca sa ierti pacatele, intareste-ne si pe noi in credinta tare; daruieste-ne si noua iertarea si fa-ne pe toti care ne-am adunat aici in Sfant Locasul Tau, sa umblam numai pe calea Ta cea sfanta; sa nu mai risipim nici un ceas din viata noastra pe drumul celui rau, ca sa slujim Tie si aici si in vesnicie. Amin.

Asculta mai multe audio Diverse