O familie de preoti din Boroaia construieste un asezamint religios la Jerihon

Ocrotiti de Dumnezeu, preotii Argatu sint singurii straini care au reusit sa cumpere pamint de la arabii din zona. Intreaga lucrare va costa un miliard de dolari. Patriarhul Romaniei, Teoctist, a promis ca in aceasta luna va merge sa sfinteasca locul noii constructii.

Despre preotul octogenar Ilarion Argatu, ce locuieste de ani buni la manastirea Cernica, de linga Bucuresti, s-au auzit multe povesti. Unele adevarate, altele bogate in fel de fel de fabulatii. Un singur lucru, insa, este cert, acela ca renumitul preot provine din zona Falticeniului, dintr-o familie de oameni simpli. In schimb, majoritatea celor care i-au urmat aveau sa-si puna viata in miinile lui Dumnezeu, devenind slujbasi ai Bisericii. Un calcul sumar ar evidentia, asa dupa cum afirma cu umor unul dintre fiii preotului Ilarion Argatu, ca in aceasta familie exista preoti pentru un intreg protopopiat, adica vreo 50.

Un preot, fost ofiter de graniceri

In urma cu 85 de ani, in gospodaria "bulgarului" Argatu, din Valea Glodului, venea pe lume primul din cei 13 copii, Ion, cel care mai tirziu avea sa-si ia numele de Ilarion, in momentul in care a fost preotit. Era o familie de oameni cit se poate de modesti, batrinul Argatu avind doar 14 prajini de teren cind s-a insurat. "A muncit bunicul pe rupte, impreuna cu bunica, iar cind a venit colectivizarea ei aveau o avere destul de insemnata, de 22 de hectare de teren arabil si 8 falci de padure. Totul fusese cumparat cu bani obtinuti din vinzarea zarzavaturilor la producerea carora munceau mereu", a precizat parintele Alexandru, unul dintre fiii preotului Ilarion Argatu. Cu toate ca au avut o droaie de copii, batrinii Argatu n-au precupetit nici un efort pentru a-i vedea "cu carte". "Tatal nostru, care a fost cel mai mare dintre copiii bunicului, a facut Facultatea de Teologie la Cernauti, dar in ultimul an s-a dus in armata, la graniceri, unde i-a placut foarte mult si de aceea a ramas ofiter. A indeplinit aceasta functie pina cind zvonurile despre razboi incepusera sa se transforme in realitate. Atunci a renuntat la haina militara si, dupa ce a fost preotit, s-a casatorit cu fiica preotului Mihailescu, de la Oniceni. Si, ca un semn al lui Dumnezeu, in noaptea nuntii lor, in anul 1940, a avut loc un cutremur foarte puternic", a adaugat parintele Ionica, cel mai mic dintre fiii preotului Ilarion Argatu. Batrinul preot a primit parohie mai intii chiar in satul socrului sau, la Oniceni, dar, amintindu-si de Boroaia, satul prin care trecea, copil fiind, cu tatal sau, a solicitat sa fie trimis ca preot acolo. Era vorba, totodata, de o promisiune pe care acesta si-o facuse inca de pe atunci, de a inalta o biserica in satul Boroaia. Asa se face ca, in anul 1946, Ilarion Argatu a ajuns preot in comuna granita cu judetul Neamt.

Un intreg sir de necazuri

"Venirea lui nu le-a prea convenit la vreo citiva oameni din sat, mai cu seama unui profesor, Birleanu si fostului preot, care se temeau ca tata ii va lua enoriasii. Din aceste motive, cei doi i-au pus mereu bete-n roate. Mai era o problema. Inainte de venirea tatei ca preot la Boroaia, au fost strinsi pe cai necurate bani pentru asa-zisa caramida cu care urma sa se construiasca biserica. Banii, insa, nu au mai ajuns la biserica, ci, au cumparat caramida si, pe motiv ca nu e de calitate si s-ar putea ca biserica sa se darime daca e construita din respectiva caramida, au impartit-o intre ei, toti cei care au pus la cale mirsavia. Cind a venit tata, le-a spus: . Apoi, s-a dus la Baia, unde un boier isi scosese la vinzare grajdurile si a cumparat vreo 300 de mc de piatra. A carat-o cu oamenii, cu carele. Mergeau deodata cite 40-50 de care. Tin minte ca odata, pe cind se cara piatra, a avut loc asa, ca o minune. In drumul lor, oamenii treceau prin nu mai stiu ce sat, unde, la poarta unui om era un par plin cu pere frumoase. Li s-a facut pofta oamenilor si l-au rugat pe satean sa le dea si lor, dar acesta i-a refuzat. Atunci, tata i-a spus: , dupa care au plecat. La scurt timp dupa aceea, a venit asa, ca o vijelie, dar care nu a afectat deloc satul cu pricina, ci numai parul de la poarta omului. Cind a mai trecut tata pe acolo, el a iesit in genunchi si i-a cerut iertare, insa tata i-a spus: ", si-a mai amintit parintele Alexandru Argatu. Dusmanii preotului Argatu, insa, nu aveau sa se opreasca doar la rautatea cu caramida pentru biserica, ci, pentru a-l vedea mazilit cu totul, au pus vreo 40 de oameni din sat sa dea declaratii prin care sa arate ca acesta vorbea impotriva comunistilor. De teama, oamenii au semnat si, din 1947 si pina in 1963 a trebuit ca preotul Ilarion Argatu sa fie fugar, pentru a nu fi arestat. Mai intii, a stat ascuns prin preajma casei, apoi a plecat intr-un sat, Sibicheni, unde cei aproape 200 de oameni au spus ca daca militienii incearca sa se apropie cu masinile, ei se aseaza in fata masinilor si numai peste cadavrele lor vor intra sa-l ia pe preot. La scurt timp, insa, a plecat la socrii sai, la Oniceni, unde a stat aproape un an, intr-un pod cu fin, iar cind era mai frig dormea in ieslea animalelor care-l incalzeau cu rasuflarea lor. "Dupa ce s-au asezat comunistii bine la putere, casa bunicului a fost nationalizata, iar batrinii au fost mutati, de aceea tata a trebuit sa se ascunda in alta parte. A ales casa parintilor sai, de la Valea Glodului, unde bunicii i-au amenajat o tainita intre peretele de la bucatarie si cel de la sandrama. A stat si aici vreo citiva ani, dupa care a venit acasa, unde mama construise tot asa un spatiu. Mai inainte, insa, de a se ascunde in nisa de acasa, tata isi incropise un adapost in podul casei. Eu aveam doar un an cind tata a inceput sa umble fugar si asa ca nu-l stiam, dar mama imi spusese ca nu e mort, ci ca traieste, dar in locuri numai de el stiute si noi il vom putea vedea numai daca invatam pe de rost si . Tin minte ca fratii mei mai mari, care stiau ca tata e in pod, mi-au facut odata o gluma, spunindu-mi ca ei pot sa spuna o rugaciune si sa faca in asa fel incit sa cada graunte din pod. Mi-au facut asa de doua, trei ori si atunci am inteles ca tata e acolo, dar a trebuit sa tac, pentru ca perchezitiile erau aproape zilnice", si-a mai amintit parintele Alexandru. Preotul Ilarion Argatu a putut sa iasa din ascunzatoarea sa abia dupa 16 ani, in anul 1962, cind s-a dat un puternic decret de gratiere a tuturor celor socotiti anticomunisti. Necazurile sale, insa, nu s-au oprit aici. A primit aprobare pentru construirea bisericii de la Boroaia dupa alti ani de greutati, in 1969, cind, in numai 14 luni de la sfintirea locului a fost terminata intreaga constructie, lucrindu-se totul manual. Cind biserica a fost gata, preotul Ilarion Argatu se apropia de virsta de pensie. A slujit vreo citiva ani, iar in anul 1972, in decembrie, la citeva luni dupa ce i-a murit sotia, a plecat la manastirea Antim. Sirul necazurilor a continuat, si, la scurt timp dupa ce a crezut ca si-a gasit liniste, cineva a incercat sa-l otraveasca, punindu-i otrava chiar in Sfintul Potir. "Cel care a facut acest lucru stia exact cita credinta are tata in el si a stiut ca, oricum, va bea continutul, pentru ca rinduielile bisericesti spun ca indiferent ce s-ar intimpla cu continutul Sfintului Potir, nu este permis sa se arunce, ci trebuie consumat. Tata a baut continutul, fara a avea prea mari neplaceri, rugindu-se la Dumnezeu sa nu-i ia viata daca il stie nevinovat. Altadata au incercat sa-l inece, iar prin anii '80 l-au confundat pe un alt preot cu el si l-au omorit pe acela in locul tatei", a povestit, cu naduf in glas, preotul Alexandru Argatu.

Asezamintul religios de la Jerihon

Preotul Ilarion Argatu a mai visat, insa, toata viata, ca va ajunge sa petreaca ultimii sai ani de viata la Ierusalim. Dorinta a iesit mai puternic la iveala chiar imediat dupa ce i-a murit sotia. Odata cu revolutia din decembrie 1989, si cu schimbarile aduse de ea, parintele Argatu a reusit sa cunoasca un roman, mos Dumitru, plecat de 40 de ani din Romania, si stabilit la Jerihon. De la acesta a cumparat preotul Ilarion Argatu, impreuna cu fiii sai, un teren in suprafata de 2.000 de mp, cu suma de 25.000 de dolari. Apoi, au reusit sa mai stringa bani si au intregit lotul la 70 de ari de teren, cuprinzind si gradini cu portocali, lamii, maslini. "Dumnezeu ne-a ajutat si ne-a ocrotit mereu.

Arabii, conform legilor lor, nu au voie sa vinda pamint sub nici o forma vreunui strain. Cu toate acestea, Dumnezeu parca le-a luat mintile si am reusit sa cumparam pamintul fara nici o problema, ba am facut si toate actele notariale. Ceva probleme am avut in Grecia, unde am fost nevoiti sa mai face inca un rind de acte, deoarece Biserica Greaca este acolo. Si pentru ca nu este voie ca la Jerihon un particular sa-si construiasca biserica, am mai trecut si prin sita Patriarhiei Romane, careia, de voie, de nevoie, am trebuit sa-i cedam toate actele de proprietate. Mai exista acolo inca trei lacase de cult romanesti: unul la Ierusalim, unde este, de fapt, un camin preotesc, altul la Iordan, care este, insa, foarte greu accesibil, deoarece se afla intr-o zona complet minata si una pe muntele Taborului. Toate apartin, insa, Bisericii Grecesti. Aceasta pe care o vom construi noi, va fi singura asezare monahala pur romaneasca, construita pe teren romanesc", a precizat parintele Ioan Argatu.

Asezamintul religios va cuprinde o biserica, o casa episcopala si un minihotel cu o capacitate de 50 de locuri, costul intregii lucrari fiind estimat la un miliard de dolari. Sprijinitorul familiei Argatu, care este aproape mereu prezent la Jerihon, este parintele Ieronim Cretu, reprezentantul Patriarhiei si superiorul manastirilor romanesti de la Ierusalim, Iordan si Jerihon. Proiectul lucrarii este executat la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti si costa circa 200 de milioane de lei. "Constructia va fi executata sub forma de cetate, cu doua niveluri, fara a avea nici o fereastra spre exterior. Acoperisul va fi realizat cu inclinatie spre interior, deoarece acolo ploua foarte rar, iar in acest fel apa de ploaie o vom putea colecta intr-un bazin special, folosind-o, apoi, la irigarea gradinilor cu arbusti exotici. Subsolul va avea o suprafata de 500 mp si va cuprinde: garaje, magazii, salile de mese si bucatariile. Pina acum, familia noastra este cea care a platit 90.000 de dolari si, impreuna cu preotul Ieronim Cretu, continuam sa adunam banii necesari demararii constructiei. Exista acolo o foarte puternica asezare de romani, o comunitate extraordinar de bine inchegata. Le-am vorbit, atit eu cit si parintele Ieronim de vreo doua ori si imediat dupa slujba am colectat citeva mii de dolari. Unii dintre ei au promis chiar ca vor veni sa ne sprijine cu ce pot. Unul a spus ca va veni cu echipa sa de meseriasi si va inalta toata constructia, fara a ne cere nici un ban. Daca fratele meu Ioan, care e preot la Botesti, ar fi obtinut parohie la Tel Aviv, asa cum a promis Patriarhia, dar nu a mai rezolvat nimic, intr-un an constructia ar fi fost ridicata", a precizat Alexandru Argatu.

Familia Argatu spera, insa, ca daca Patriarhia ii va sprijini, asa cum a promis, lucrarea va fi gata in maximum doi ani de zile, mai cu seama ca ei si-au luat raspunderea pentru a realiza aici, in Romania, o parte dintre cele necesare constructiei. Este vorba, in primul rind de timplarie: catapeteasma, stranile, usile imparatesti, 100 de geamuri si 150 de usi, toate le voi face preotul Alexandru Argatu, recuniscut pentru talentul si indeminarea sa in lucrul lemnului. Usile bisericii vor fi realizate prin bunavointa directorului de la SC MOBILEXTRA Cimpulung Moldovenesc, Gica Tatar. De asemenea, fratii Argatu au fost sprijiniti in obtinerea materialului lemnos de directorul Directiei Silvice Suceava, inginerul Gheorghe Flutur, dar si de niste cunostinte ale lor, de la Comanesti, care le-au oferit suma de 35.000 de dolari.

"Patriarhia, in loc sa fie mindra de ceea ce facem a cam uitat de munca si de dorinta noastra. Patriarhul Teoctist a promis ca va merge in aceasta luna sa sfinteasca locul unde va fi amplasat asezamintul religios, insa pina acum nu am primit nici o informatie in acest sens. S-ar putea nici sa nu ne anunte. Oricum, noi vom merge din nou acolo, atit eu, cit si fratele, pentru a vedea care este situatia si pentru a mai aduna ceva fonduri, deoarece acolo, la ei, banii se cistiga mult mai usor. Ei au salarii lunare de cite 1.000 - 2.000 de dolari, in timp ce noi, aici, abia de avem 50-80 de dolari", a mai precizat parintele Alexandru Argatu, de la Boroia, fiul preotului octogenar Ilarion Argatu, de la
Cernica. (Liana SAVESCU)

12.09.1998