VIATA MEA IN HRISTOS
» Sunt o nulitate morala
| « Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-10 din 79 | Urmatoarea Pagina » |
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Mi-a placut acest text din logo-ul de prezentare. Sfintii aveau puterea sa spuna "sunt o nulitate morala" sau "sunt un desfranat". Imi vin in minte rugaciunile pentru impartasire, sau plansurile Sf Efrem Sirul, sau ceea ce am citit in viata Sf Nifon al Constantianei. Astazi se vorbeste DESPRE nulitatea morala sau despre desfranare, despre mandrie. Toate metehnele sunt EXTERIOARE fiintei proprii .
|
|
De ce oare toate metehnele sunt EXTERIOARE fiintei proprii? Oare in interior nu avem nici o meteahna ? Suntem asa de curati.
|
|
|
Ideea era urmatoarea : in trecut sfintii cei mari se vedeau pacatosi si se refereau la pacate in special cu privire la fiinta proprie, iar astazi se vorbeste DESPRE pacate ca despre o meteahna exterioara. Si a plecat de la exprimarea din logo-ul de prezentare a grupului, care cred ca e un citat din Sf Ioan de Kronstadt. Nu a fost o declaratie a subsemnatului precum ca as fi lipsit de metehne, ca am destule.
|
|
Consider ca e bine sa punctez un aspect important in ceea ce ne priveste ca oameni prin urmatoarele: Pe drumul spre casa am inteles cum imi dau singur sa mananc “aluat” si despre necesitatea legii infaptuite de Mantuitorul nostru: “cand va rugati … painea noastra cea de toate zilele/ cea spre fiinta…”, “Luati, mancati, Acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor”.
Dupa marturisirea nimicniciei mele unei persoane in care ma incred am “gustat” inca o data din acea atingere cu Sfantul Disc de catre preot la Sfanta Liturghie, atunci cand noi facem calea imparateasca, iar preotii trec cu Sfintele Daruri. Spunand sunt in afara sferei, iar drumul meu e sferoidal(circular). Cu aceasta adaugare sa avem un alt inteles in privinta nulitatii noastre. |
|
|
din lumina alba se ia paine pentru a se frange credinciosilor.
palpairea rautatii mele este cand eu sunt fara de lumina si fara de intuneric. viata este, adica viata este in afara mea, caci nu sunt eu viata. ne bucuram de capul bucuriei(sau de simbol). capul barbatului este Hristos, capul femeii este barbatul si Hristos este capul Bisericii. bucuria este pentru iesirea din noi. ma bucur pentru cei care sunt prilej de bucurie, caci sunt prilej de bucurie si impartasanie. asa este si Mantuitorul nostru: venind la noi S-a facut om, aducand pentru noi prilej de bucurie si impartasanie. |
|
|
Cit de frumos :"
din lumina alba se ia paine pentru a se frange credinciosilor. palpairea rautatii mele este cand eu sunt fara de lumina si fara de intuneric. viata este, adica viata este in afara mea, caci nu sunt eu viata." Multumesc Adrian . |
|
|
Viata trebuie traita la o intensitate. A fi inseamna a manca. Sa iei pentru tine ceea ce e bun. “Alipiti-va de ceea ce este bun” Prin rugaciunea ta catre Dumnezeu, Il faci sa salasluiasca intru tine si vei privi si primi lucrurile altfel. “ale Tale dintru ale Tale, Tie-Iti aducem de toate si pentru toate.”
“beti dintru Acesta. Acesta este sangele Meu, care se varsa pentru voi, spre iertarea pacatelor.” Mancarea se transforma in sange. Gandul apare cand sunt ochii deschisi. A contempla inseamna a privi. A gandi sau a te gandi la ceva inseamna a contempla. A se pune gand rau sau a pune gand rau inseamna tot o contemplare. “Privegheati si va rugati.” Contemplarea cu rugaciune este priveghere. Intelegandu-l pe celalalt credincios, care este cu trairea lui si cu problemele lui, il voi contempla si ma voi ruga pentru el, priveghind astfel si pentru celalalt. Pentru a intelege nu trebuie doar a privi. Vedem lucrurile intr-o intelegere unde credem sau le vedem intr-o vointa de a gandi sau intr-un gand(in un mod preconceput) etc. Omul trebuie sa creada in un fel. Intelegerea lucrurilor aduce liniste, aduce reprezentare. Superstitia este la fel de puternica ca si credinta. In intelegerea lucrurilor este parerea de rau unde nu am facut. In apusul bucuriei sunt intelegerea lucrurilor si parerea de rau pentru bucurie. |
|
|
"In apusul bucuriei sunt intelegerea lucrurilor si parerea de rau pentru bucurie."
Multumesc mult pentru comentariu .. |
|
|
Gandirea este cand exista in noi un cer si un pamant si ne invartim in un cerc: cer-pamant-cer si inaintam in un tunel, iar noi, credinciosii vrem sa ramana sfant numele Tatalui ceresc spunand: “Tatal nostru, Care ne esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau”.
Doamne, da-mi sa am viata, pentru a fi cu iubitorii de Tine laolalta, este cererea mea. Interiorizarea cu rugaciunea ma face astfel sa ajung inaintea mea prin tunel si ma vad inaintea mea in unghiul de lumina alba a vietii. Si atunci spun firesc: “Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.” Din dreapta, adica din cosmosul meu, iau din aluatul meu si pun inainte pe drumul pe care pasesc. “painea noastra cea spre fiinta, da-ne- o noua astazi.” “Milostiv fii mie pacatosului, caci noi crestinii iertam gresitilor nostrii, pentru bucuria si impartasirea noastra.” Milostiv fii noua credinciosilor si ne iarta noua greselile noastre ca sa nu ne duci pe noi in ispita “si ne izbaveste de cel rau, ca a Ta Sfanta Treime este Imparatia si puterea si slava”, iar noi credinciosii, din nevrednicia noastra ne vom impartasi cu trupul si sangele Mantuitorului nostru, Care S-a facut Om pentru noi. |
|
|
Rugaciune
Te rog Doamne, tine-ma inchis cu firul gandului, deasupra, doar credinta are un cer. Doamne invata-ma indreptarile Tale, pentru ca moartea sa se uite la mine hatis. Pocaindu-ma, bineplacut sa imi vin, cum trupul de sarpe intra inapoi in vizuina lui. Sa se coboare din minte pe umeri suferinta pacatului meu Doamne si luand jugul Tau, pe pamant sa pasesc. |
|