Resurse ortodoxe
» Sfaturile evanghelice sau poruncile desăvârşirii
Inapoi la Pagina de Discutii
|
„Porunca desăvârşirii s-a dat încă prin Legea veche, evreilor (Levitic11, 44-45), dar cu deosebire s-a dat prin Legea nouă, creştinilor (Matei 5, 48). Desăvârşirea şi sfinţenia sunt cele ce măsoară apropierea sau depărtarea noastră de Dumnezeu. De aceea, în trei cete se rânduiesc ostaşii războiului duhovnicesc, în: chemaţi, aleşi şi credincioşi, sau cu altă numire: începători, sporiţi şi desăvârşiţi. Dar s-a ales o ceată de creştini care găsesc înlăuntrul lor îndemnarea sau chemarea numai spre viaţa duhovnicească, ca singurul rost vrednic al vieţii. Aceştia sunt călugării. Precum când merg la oaste, oamenii lumii lasă toată grija de acasă, ca să nu-i încâlcească în vremea ostăşiei, aşa şi nevoitorii mântuirii lasă toată grija lumii, pentru Împăratul cerurilor. Dacă la intrarea în viaţă sunt de ajuns poruncile şi sângele Mielului, pentru ajungerea desăvârşirii însă sfaturile evanghelice se fac porunci. Sfaturile evanghelice sunt tot porunci pentru cine are înzestrarea de a le îndeplini. Şi o au mult mai mulţi, după cum întâmplările vieţii îi dovedesc, şi iarăşi înzestrarea aceasta şi-o desăvârşesc mult mai puţini, din lipsa de povăţuitori desăvârşiţi. Printre sfaturile evanghelice sau poruncile desăvârşirii cea dintâi e lepădarea de lume. Cine se leapădă de lume nu mai stă la cumpănă, între preţul lumii întregi, de i-ar da-o cineva toată în stăpânire până la sfârşitul veacurilor, şi între preţul sufletului, curăţit şi strălucit de slava lui Dumnezeu, în viaţa de apoi. Faţă de slava aceea, ale lumii de aicea toate sunt gunoi. Lepădarea de lume e o convingere, pe care poţi s-o ai şi în mijlocul lumii stând, precum poţi să n-o ai şi în mijlocul pustiei petrecând. Dar cei ce se mântuiesc, toţi trebuie s-o aibă.” Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006. |
|
|