Schitul Iezer, una dintre cele mai izolate sihastrii

Situat la nord de satul Cheia, pe valea cu acelasi nume, in apropiere de orasul Baile Olanesti, Schitul Iezer este una dintre cele mai izolate sihastrii din nordul Olteniei. Primii ctitori ai acestui sfant lacas, pomeniti in pomelnic, sunt Radu cel Mare (1377-1383) si fiul sau Mircea cel Batran (1386-1418). Cu trecerea timpului, acest schit s-a degradat, dar a fost refacut, in anul 1559, la 500 m distanta de cel vechi, de voievodul Mircea Ciobanu impreuna cu sotia sa, doamna Chiajna, fiica voievodului Petru Rares (1527-1546). Dupa refacerea Schitului Iezer, aici s-a adapostit o mare obste monahala cu peste trei sute de calugari. O parte dintre acestia traiau viata de obste in manastire, iar alti calugari se nevoiau in sihastrie, prin pesteri sau prin chilii, venind doar duminica si in zilele de sarbatori sa asiste la slujbele savarsite in biserica. In pisania din 1720 se mentioneaza ca schitul a fost terminat in 1567-1568, dupa moartea ctitorului si ca in 1700 schitul era pustiu si surpat. Biserica actuala a fost zidita de episcopul Ilarion si schimonahul Antonie, care a donat toate economiile, dar a si muncit personal, pentru ca in 1720 sa fie pictata de ieromonahul Nicolae. Mai tarziu, schimonahul Antonie a fost canonizat sub numele de Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru. El vine in Tara Romaneasca in anul 1648 si se stabileste la Rm. Valcea, ocupandu-se de comert. Ajuns la varsta de 64 de ani, binecuvantatul Antonie s-a hotarat sa aleaga calea monahala. Dupa ce a renuntat la ideea de a merge la Muntele Athos, la indemnul episcopului Ilarion, se stabileste la Schitul Iezer. Chiliile zidite de Cuviosul Antonie se pastreaza si astazi, in partea de apus a bisericii, avand un subsol spatios pentru depozitarea celor necesare intretinerii vietii monahale. Din anul 1998, sfantul lacas s-a imbogatit cu o noua biserica. Astazi, Schitul Iezer cuprinde o obste de maici, care se ostenesc sa duca mai departe traditia monahala existenta aici de mai multe secole.Grigore Alexandrescu si mormantul lui Mircea cel BatranDin „Memorialul de calatorie” scris de Grigore Alexandrescu pe la mijlocul secolului al XIX-lea aflam pretioase informatii despre Manastirea Cozia si mormantul lui Mircea cel Batran (1386-1418). Poetul mentioneaza ca aceasta este aparata de o statornica bariera de un sir de munti; ca Oltul desfasoara aici, la Cozia, undele sale si se strecoara ca un sarpe printre doua stanci. Apoi, descrie portretul lui Mircea cel Batran pictat in naosul bisericii, in costumul sau de cavaler si ne precizeaza ca la genunchi are cusuti in fir vulturi cu doua capete, insemn al dublei despotii: Tara Romaneasca si Dobrogea. Valorosul domn este inmormantat in cea dintai incapere a bisericii; se afla aici (in anul 1842 cand a vizitat Gr. Alexandrescu manastirea n.n) doua mari pietre care acopera mormintele. Inscriptia uneia a inceput a se sterge, incat abia poti descifra cateva cuvinte si numele „Mircea”, iar pe cealalta se deslusesc aceste cuvinte: „Aici odihneste maica Teofana Calugarita, cu fiica doamna Florica si fiul sau Nicolae - Voda leat 1425”. Aici s-a strecurat o greseala cu privire la anul 1425 pe care poetul l-a transcris din memorie. Dar cand Gr. Alexandrescu a intrat pentru prima data in pronaosul bisericii si a zarit mormantul lui Mircea cel Batran a exclamat: „Iata o descoperire neasteptata si placuta!” De ce este importanta aceasta „descoperire neasteptata si placuta”? Raspunsul il primim de la cercetatorul istorico-literar Augustin Z. N. Pop intr-una din lucrarile sale: „Pana la relatia de drumetie a Memorialului de calatorie scris de Gr. Alexandrescu in 1842, nimeni altcineva nu mentioneaza existenta mormantului vejnicului batran acolo” (adica a lui Mircea cel Batran). Interesanta relatare. De la 1418, anul mortii Voievodului, si pana la 1842 s-au scurs mai bine de patru veacuri, timp in care ctitoria sa a fost vizitata de personalitati din tara si de peste hotare. Mentionez doar cativa: Gavriil, de la Muntele Athos a vizitat Manastirea Cozia in 1517 si a scris „Viata lui Nifon”; in 1657 Paul de Alep a vizitat aceasta ctitorie si ne-a lasat „Insemnari de calatorie”, iar mai tarziu Dionisie Eclesiarhul a scris „Hronograful Tarii Romanesti de la 1764 pana in 1815”. In toate aceste lucrari gasim descrieri referitoare la Manastirea Cozia si imprejurimile sale, dar nici un cuvant despre existenta mormantului Marelui Voievod Mircea cel Batran!! De ce oare a persistat aceasta omisiune de-a lungul a peste patru secole? Se stia doar ca aceasta manastire este ctitorie voievodala. Trebuie sa asteptam patru veacuri pe Gr. Alexandrescu sa viziteze acest monument istoric si sa faca „descoperirea neasteptata si placuta”? Socotim ca sunt de prisos comentariile. Anul acesta, la 25 noiembrie 2005 se implinesc 120 de ani de la incetarea din viata a scriitorului si poetului Grigore Alexandrescu, mare patriot si iubitor al istoriei poporului nostru.