Viata si minunile Maicii Domnului
» Maica Domnului in Biserica
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Invatatura despre Fecioara Maria poate fi rezumata in cateva titluri principale:
- „Mireasa, pururea Fecioara”. Termenul aiparthenia – pururea fecioria – apare pentru intaia oara la Ignatie de Antiohia(+107), care considera nasterea virginala a lui Iisus ca unul din marile mistere ale mantuirii, de unde va fi reluat de intreaga traditie patristica. - Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului. Numele propriu-zis al Fecioarei Maria, inscris pe icoane cu initialele MR-THU, este Mitir Theou – Maica Domnului (Luca 1, 43). Titlul theotokos a fost adoptat de catre al III-lea Sinod ecumenic (Efes, 431), impotriva ereziei lui Nestorie, ca o dezvoltare a invataturii despre unirea celor doua firi in Iisus Hristos, dar Biserica nu l-a introdus in crez. - „Cea plina de har” (Luca 1, 28), „Prea Sfanta” (panagia), Imparateasa. Vechiul Testament vorbeste deja de slavirea Maicii Domnului (Ps. 44). Ea este identificata cu scara dintre cer si pamant, din visul lui Iacov (Fac. 28, 12), prin care Dumnezeu a luat firea noastra umana, pe care ingerii lui Dumnezeu se suie si se pogoara. In traditia patristica, Maria este comparata cu Eva, fiind chipul unei noi umanitati. Ioan Damaschin, in „Omilie la Adormire”, o numeste „templul Cuvantului”. Sfanta mai presus decat toti sfintii, „mai cinstita decat heruvimii si mai preamarita decat serafimii”, ea este acoperitoarea, aparatoarea, mijlocitoarea si ajutatoarea credinciosilor. Mare solitoare a crestinilor, ea inalta rugaciunile acestora la tronul lui Dumnezeu si Fiul sau. In acest rol ea este invocata la liturghie, cantata in imnologie si reprezentata in iconografie. |
|
|