Legenda batranelului

La peste cei 75 de ani ai sai, un batranel mi-a povestit o legenda despre inceputul manastirii Frasinei pe care ulterior nu am mai auzit-o de la nimeni, dar totusi foarte interesanta, care inca de la inceput a nascut in felul in care am perceput aceasta manastire, o admiratie aparte si constiinta faptului ca acest loc este un loc sfant, peste care binecuvantarea lui Dumnezeu troneaza majestuos si aproape palpabil. Legenda batranelului, spunea ca manastirea a fost fondata de un calugar tanar si frumos dupa care veneau femeile sa ii ceara sfat, iar el, din dorinta de curatie si de despatimire a fugit in munte. Dumnezeu i-a poruncit sa faca o biserica in locul in care s-a asezat, dar el ar fi ezitat, spunandu-i lui Dumnezeu ca daca va face biserica, vor veni femei peste el si il vor tulbura. Atunci Dumnezeu i-a promis ca femeile nu vor avea voie sa vina la acea Biserica. In aceasta legenda s-ar gasi explicatia interdictiei accesului femeilor la manastire. Istoria este insa alta si o puteti citi pe site-ul www.frasinei.ro. Am dorit insa sa va spun aceasta legenda, desi foarte pe scurt si inexact – timpul a cam sters-o si din mintea mea – pentru a va face o idee despre primele impresii care le-am avut despre manastire cand am inceput sa o vizitez.

Diferenta esentiala intre Frasinei si alte manastiri este pe langa interdictia accesului femeilor, slujba de noapte la care participa mereu staretul si pravila athonita a slujbelor si a randuielilor monahicesti. Nu stiu cat de athonita este aceasta pravila, nu am informatii si nu pot compara, desi am vizitat si Athosul si acolo cel putin la slujbe au program diferit de cel de la Frasinei. Insa personal nu aceste amanunte m-au facut sa ma simt mai atras de Frasinei ci duhul locului si al oamenilor. Este greu de exprimat aceast sentiment, ca te afli intr-un loc sfant, plin de har, cu oameni deosebiti, cu totul rupti de acest pamant si totusi atat de firesti in purtarea lor si atat de preocupati si informati de cele ce se petrec in lume.

Cel mai important element care pot cat de cat sa il dezvalui este ritmul slujbelor. Frecventa si durata slujbelor sunt aproape imposibile pentru un mirean: slujba de noapte incepe la 2 si tine cel putin doua ore iar in zile de praznice privegherea poate dura chiar pana la 6-7. Dimineata la prima ora (6-7) Sf. Maslu, apoi Acatistul si ceasurile, apoi Sf. Liturghie, seara vecernia si pavecernita. Desi foarte obositor de urmat toate slujbele, paradoxul Frasineiului il constituie tocmai faptul ca cu cat incerci sa urmezi mai mult aceste slujbe, cu atat capeti mai multa putere si te simti mai rupt de lume. La aceasta ajuta si pozitionarea manastirii, in poale de munte intr-o padure de frasini, iar aerul proaspat si cantecul pasarelelor, ajuta la starea de linistire si concentrare duhovniceasca, indiferent de starea in care erai cand ai venit la manastire.

Un alt aspect in legatura cu care pot da marturie este puterea harului pe care o au cativa parinti duhovnici de la aceasta manastire. Este binecunoscut Parintele Paisie, iar despre Parintele Lavrentie s-a scris chiar o carte cu minunile care le-a facut cat traia in viata si dupa aceea. Am avut si eu bucuria sa il prind pe Parintele Lavrentie inainte sa mearga la Domnul, iar la Parintele Paisie m-am spovedit de mai multe ori. Desi considerat dur (am auzit si canoane de 15 ani oprire de la impartasanie)

Parintele Paisie este un om sfant al zilelor noastre, iar aceasta marturie nu o aduc doar eu, ci o pot aduce multi dintre cei pe care parintele le-a uns ranile cu undelemn, i-a bandajat si i-a ridicat pe picioare. Mi s-a intamplat odata sa merg impreuna cu doi prieteni la parintele la chilie sa incercam sa il rugam sa ne spovedeasca. Am batut la usa parintelui si cu greu ne-a deschis, deoarece se afla jos si nu putea sa se ridice. La cei peste 90 de ani ai sai, parintele facea matanii si probabil se folosea de o franghie pentru a se ridica. In cele din urma, l-am ajutat sa se ridice, desi s-a sfiit sa ne ceara ajutorul si ridicandu-se in picioare ne-a zambit cu o fata stralucitoare si ne-a binecuvantat. Zambetul parintelui mi-a ramas si acum in inima si oricine i-a trecut pe sub epitrahil intelege ce spun.

Deosebit de frumos este la Frasinei praznuirea hramului manastirii, Adormirea Maicii Domnului, cand se face slujba de noapte cu priveghere si la care participa toti calugarii manastirii si de obicei si PS Irineu. Cateva sute de oameni vin din toate colturile tarii sa ia binecuvantare de la Maica Domnului si multi saraci vin mai ales pentru masa care se pune si pentru milostenia care o capata de la calugari si de la pelerini. Desi aglomeratia poate fi stanjenitoare pentru unii, am cautat dupa putinta sa nu lipsesc la nici o praznuire si niciodata nu am regretat.

Manastirea Frasinei este cunoscuta si pentru izvorul Sfantului Calinic a carui apa nu se strica precum aghiasma si este binefacatoare si vindecatoare. Personal am auzit o marturie a unui om a carui sotie avea o ciuperca in gura de care nu scapa, dupa indelungi tratamente si consultatii la toti doctorii. La sfatul staretului, acest om a luat apa de la izvor si a pus-o pe sotie sa bea in fiecare dimineata cate o gura de apa, si probabil sa spuna si o rugaciune. Dupa cateva zile spunea omul, femeia s-a vindecat complet, dar a continuat sa bea apa si el venea periodic la manstire pentru a aduce apa.

Ar fi mult de povestit despre ce ma leaga de Frasinei, cum ar fi cimitirul manastirii, chipurile de sfintenie care le-am inalnit aici, calugari si pelerini, peisajul superb, memoria Sf. Calinic etc

De fiecare data, pelerinajul la manastirea Frasinei mi s-a parut o rupere de lume, o renastere si o sporire in putere si in ravna pentru mantuire, o intelegere mai adanca a rostului meu pe aceasta lume si totoada o intarire a sperantei de mantuire a neamului romanesc, pentru rugaciunile parintilor care se ostenesc si care s-au ostenit in aceasta Sfanta Manastire pe care sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa o pazeasca si sa o intareasca pentru folosul nostru si al celor care vor veni dupa noi.