TAINA SFINTEI SPOVEDANII

de Arhimandrit Cleopa Ilie

Taina Sfintei SpovedaniiO cunoastem din predaniiCât de mare rol anumeAre pentru-ntreaga lume.Pentru ea MântuitorulA vorbit la-ntreg poporul,Ca nu este mântuireFara de marturisire.Pentru ca Hristos ne-nvata,Sfintii Apostoli dau povataSa ne spovedim mereuSlugilor lui Dumnezeu.Pentru taina pocaintiiAu grait de-asemeni sfintii;Ei canoane au fixatSa ne spovedim curat.Si Biserica ne cheamaSi ne-nvata ca o mama,Noi cu multa umilintaSa venim la pocainta.Pocainta-i taina mare,Data pentru fiecare,Pentru drept si pacatosCare crede în Hristos.Pentru tânar si batrân,Pentru sluga si stapân,Pentru cel de la amvon,Pentru cel ce sta pe tron,Pentru turma si pastori,Pentru cei din închisori,Pentru cel ce zace-n pat,Pentru tot cel botezat.Si precum ne-nvata Crezul,Spovedania-i botezulCare spala, care curma,Tot pacatul, fara urma.De voiti mai mult sa stiti,În Scriptura sa cititi.Veti gasi exemple multe,De-ar fi cine sa le-asculte.Oare, frate, n-ai vazutPe David când a cazut,Cum s-a spovedit curatLui Natan ce l-a mustrat?
Chiar si Petru râvnitorulSi-a tradat Mântuitorul,Ba si-n public s-a jurat:«Nu-L cunosc, cu-adevarat!».Iar când Domnul l-a privit,Petru jalnic s-a caitSi a plâns în toata viata,Umezindu-si zilnic fata.Apoi Pavel, tot la fel,Nu a plâns destul si el?Ca pe multi crestini legaSi la templu îi ducea.Si câti sfinti si cuviosiN-au iesit din pacatosi,Care-au plâns si-au suspinatPentru orisice pacat?Tot mereu parintii nostriSi parintii dragi ai vostriPost de post se spovedeauSi mereu se-mpartaseau.Ei nu amânau cu aniiTaina Sfintei Spovedanii,Ci faceau cu pregatireSfânta lor marturisire.Si n-aveau atunci ca noiViata buna, fara nevoi,N-aveau carti de rugaciune,Nici biserici mari si bune.N-aveau preoti multi în sate,Dar vezi, nici asa pacate;Nu cântau ca noi frumos,Ci traiau dupa Hristos.Nu spuneau din gura multe,Ci doreau mai mult s-asculteOrice vorba, orice sfatLe primeau cu-adevaratSi posteau în orice post,Nu ziceau ca n-are rost,Ci mâncau ce-aveau pe masaSi simteau pe Domnu-n casaAstazi însa, fratii mei,Ne-am facut cu totii rai;Nu voim sa mai postim,Nici sa ne marturisim.În sfintele sarbatoriMulti lucreaz-adeseori,Se sfadesc, se bat, înjura,Nu se iarta, zac în ura.
Legea sfânta toti o strica,De Hristos nu mai au frica,Nici de moarte nu au teama,Nici pe preoti nu-i mai cheama.Nu vor nici sa se cunune,Sa petreaca-n fapte bune,Nici copii nu vor sa nasca,Oameni buni din ei sa creasca.Deci aceasta lume reaOare cum ar mai puteaSa se spele de pacateLa duhovnicii din sate?Când si-aceia îi întreabaDoua vorbe-asa în grabaSi-ntr-o clipa îi dezleagaCe-au facut o viata-ntreaga.Ei nu stiu de pravilaSi nu pun nici stavila,Nu respecta nici canoane,Vai de oile sarmane!Vai de turma si de oi!Vai de crestinii de-apoi!Sunt bolnavi de patimi greleÎnsa nu plâng pentru ele.Nu mai vezi crestin acumSa caute duhovnic bun.Sa-l întrebe dupa carteDe pacatele de moarte.Sa-l întrebe de posteste,De se roaga, de citeste,Pe copii de-i creste bine,La Biserica de vine,Sa-l întrebe de nu-njura,De nu bate, de nu fura,De nu zace-n preacurviiSi-n ucideri de copii.Sa-l întrebe chiar de toateSi de gânduri de se poate,Si sa-i dea canon apoiCum era cândva la noi.Tineretul mai alesA ajuns de ne-nteles,Nu mai vrea pe Dumnezeu,Umbla azi de capul sau.Nu vrea tata, nu vrea mama,N-are jena, n-are teama,Nu vrea lege, nici traditii,Este plin de mari ambitii.
Nu se-mpaca cu credinta,Toti refuza umilinta,În biserici vad muzeu,Iar de preoti râd mereu.Când rasuna clopotulÎi apuca hohotulSi în zi de sarbatoareEi alearga la plimbare,Iar Duminica când vineNu vezi unul sa se-nchine.Te întrebi atunci de ei:«Sunt crestini ori sunt atei?».Câti din ei ar mai dori,Doamne, a se spovedi?Nu mai vezi copii cumintiCare-asculta de parinti.Dar se cade ca sa stimCum sa ne marturisim,Cum sa spunem, cum sa stam,Ca iertare sa luam.Multi zic azi ca li-i rusine,De aceea tac mai bine.Cum sa-si spuna ei pacatulSa-i auda întreg satul?Dar tu nu te rusinaCând îti spui greseala ta.Pentru ca atunci, crestine,Când gresesti, nu ai rusine?Sfintii plâng când tu gresesti,Demonii, când te caiesti,De aceea, prin rusine,Diavolu-i legat de tine.Rabda aici rusinea toata,Sa n-o rabzi la Judecata,Când va fi cu mult mai greu,În fata lui Dumnezeu.Jena din marturisireE canon de ispasire,Iar parintele-i legatSa nu spuna-al tau pacat.Altii spun ca ar veni,Dar n-au vreme nici o zi.Unii vin din obiceiSi se spovedesc si ei.Altii zic, mai îndrazneti:«Cum asa? Pe noi ne-nveti?Dar parintele din satIata, astfel ne-a-nvatat!».
Unii spun ca n-au pastorAsa bun în satul lorSi încep a-l judeca:«Pentru ce traieste-asa?»O, ce mare nedreptate.Ca nu-si plâng a lor pacate!Cei ce judeca un pastorIau pacatu-asupra lor.Frati crestini, asa sa stiti,E pacat sa osânditi,Caci tot preotul primesteDuhul Sfânt când se sfinteste.Deci, prin glasul gurii luiEste voia Domnului.Darul deci lucreaza toate.El ne iarta de pacate.Altii spun ca au serviciSi pacate tare miciCa-i auzi vorbind mereu:«N-am ucis pe nimeni eu.N-am baut, nu am furat,Sunt un om cuminte-n sat,Pentru asta pot oricândSa primesc pe Duhul Sfânt».Dar acestia greu se-nsealaCa sunt mândri, plini de fala.Domnul nu Se daruiesteCelui ce nu se smereste.Unii spun ca sunt certatiCu vecini, cu soti, cu frati.Deci mai bine stau asaCa li-i greu a se-mpaca,Nu cumva sa se smereascaSi-apoi sa se spovedeasca,Ca, daca s-ar spovedi,Duhul Sfânt i-ar sprijini.Altii vin în mare graba:«Hai parinte, ca am treaba!».Apoi zic din nou grabiti:«Astazi nu ma-mpartasiti?».Mai zic unii ca fumeazaSi Duminica lucreaza.Altii zic: «Nu pot postiNici un ceas si nici o zi!».Ba defaima sfântul postSi socot ca n-are rostTrupul sa si-l chinuiasca,Faptele sa-si spovedeasca.
Unora li-i si rusineSa se roage, sa se-nchinePe la sfintele icoaneSau s-asculte de canoane.Altii zic: «Nu-s cununat,Cum sa merg la popa-n sat?Am facut pacate grele,N-am iertare-n veci de ele!».Si acestia greu se-nseala,Nici se-ndreapta, nici se spala.Tot pacatul aratatEste pe deplin iertat.Nici un rau în lume nu-iSa întreaca mila Lui,Numai tu sa ai credintaSi sa vii la umilinta.Unii nu se spovedescCa zic: «Nu pot sa-mplinescTot canonul rânduitCe mi-l da la spovedit».Altii fug de spoveditCa-i parintele grabit,N-are vreme sa-l asculteCând ei au pacate multe.Iar femeile pe rândLe auzi asa zicând:«N-am sa spun eu chiar pe toate,La vreo manastire, poate».Dar se-nseala foarte greu,Amagind pe Dumnezeu,Si se umplu de pacateCând le spun pe jumatate.Apoi când se spovedesc,Tot pe altii osândesc:«Am facut acest pacatÎndemnata de barbat!».Ca satana le-a-nvatatSa arunce pe barbat,Sa urmeze-a lui povata,Sa nu spuna tot pe fata.Ori sa nu se spovedeascaOri cu rau s-o savârseasca.Câti crestini din nesimtireNu merg la marturisire,Tot amâna si tot lasa,Pâna-i scoate morti din casa,În zadar când moartea vineCheama preotul la sine,
Fiindca atuncea limba lorTace-n vecii vecilor,Ca-n acele clipe reciDe frica mortii amutesti.De afara omul pareCa un mar frumos si mare,Dar de-aproape de-l privestiNumai viermi în el gasesti.Asa sunt crestinii azi,Mândri, falnici, parca-s brazi,Dar când vin sa-i spovedestiPutregai în ei gasesti.Multi sunt plini de desfrânari,De betii, de dezbinari,Altii nu mai vin cu aniiLa Biserica, sarmanii.Dar Hristos mereu ne-nvataSfintii toti ne dau povataCa nu este mântuireFara de marturisire.Deci si voi, crestini si frati,Pe Hristos sa-L ascultati.Postul Mare a sosit,Hai, veniti la spovedit!Taina asta-i foarte mare,De-o primesti, ai si iertare.Cauta un preot bun, ales,Si te spovedeste des.Astazi poate mai gasestiPreoti buni, duhovnicesti,Mâine, oricât vei umbla,Cred ca nu vei mai afla.Stai apoi cu capu-n jos,Ca în fata lui Hristos,si rosteste rând pe rândOrice fapta, orice gând.Spune singur, ne-ntrebat,Nu cumva ai înjurat?Mai gândeste, ia aminte,Nu înjuri de cele sfinte?Spune-mi tu, o, fratioare,Mergi în orice sarbatoareLa biserica din satSau, din contra, ai lucrat?Poate ai furat cevaSi-ai ascuns în casa ta,Sau tii ura si mâniePe vreun om sau pe sotie.

Spune frate, spune sora,Nu te-ai dus la nunti, la hora?Nu te-ai dus cu gând cumvaSpre-a juca si a te-mbata?Si-apoi, dupa ce-ai baut,Spune-mi sincer ce-ai facut?N-ai cazut în desfrânareCu vreo fata oarecare?Spune-mi, nu te rusina,Îti pazesti tu cinstea ta?Sau traiesti în preacurviiSi-n ucideri de copii?Sau femeie daca esti,Spune-mi, te sulemenesti?Porti cercei, inel, beteala,Ca sa faci la toti sminteala?Haine scurte nu îmbraci,Ca barbatilor sa placi?Parul, fata îti vopsestiSau te porti asa cum esti?Spune, frate, mai postesti?Dar la moarte te gândesti?Faci tu zilnic rugaciuni,Privegheri si plecaciuni?Mai citesti tu în ScripturaVreun cuvânt de-nvatatura?Sau citesti mai mult romaneSi învataturi profane?Spune-mi iarasi, o, crestine,Folosesti tu timpul bine?Sau te-nseli ca tot poporulAscultând televizorul?Spune-mi însa ce mai faci,Miluiesti pe cei saraci?Dai tu haine, pâine, baniLa bolnavi si la orfani?Spune-mi toate cu credintaSi cu plâns de umilinta.Nu ascunde vreun pacatCa sa nu ramâi legat.Tot pacatul mic sau marcE un sarpe, fratioare,Când tu spui câte-un cuvântIes din gura pe pamânt.Iata un sarpe în gura ta,Vrei sa-l scoti, dar el nu vrea.Este un pacat prea greu,Spune-l, pentru Dumnezeu!
Din rusine-l tainuiesti,Vai, de ce nu-l spovedesti?E pacat ce faci, crestine,Serpii toti se-ntorc la tine.Mâine, frate, postul trece,De ce esti la suflet rece?Mâine-i ziua învierii,Unde-i taina împacarii?Postul Mare s-a sfârsit,Tu, crestine, n-ai venit.Tot amâi, mereu amâiSi în legaturi ramâi.Postul cel de-al doileaA iesit în calea ta.Hai acum la un parinte,Nu sta rece ca-nainte.Ia pe toti ai casei taleSi pe cei cazuti pe cale.Un crestin dac-ai adusE un dar pentru Iisus.Înca un post a mai trecut,Tu, crestine, tot n-ai vrutSa te spovedesti acumSi-ai ramas zdrobit în drum.Însa tu nu te lasa,Alt post iata-n calea ta,Este al Sfintei Marii,Frate, hai, de ce nu vii?Sade preotu-n vesminte,Du-te, cazi-i înainte,Spune-i tot pacatul tau,Domnu-i bun, satana-i rau.În zadar te-am asteptat,Frate, iar ai amânat.Eu în cale ti-am iesit,Tu de Domnul ai fugit.Postul cel de-al patruleaA iesit în calea ta.Vino astazi negresitGata pentru spovedit.Domnul astazi Se-ntrupeaza,Tot pamântu-i plin de raza,Steaua uite-o colo susUnde S-a nascut Iisus.Iar parintele, pastorul,Îi jertfeste trupusorulSi-l împarte tuturorCelor vrednici din popor.
Numai tu lipsesti, o, frate,Tot amâi si faci pacate,Vino, deci, macar acum,Înainte de Craciun.Pentru ce sa treac-asaÎnc-un an din viata ta?Însa tu din nou ramâiCa si-n postul cel dintâi.Eu te chem în orice post,Tu îmi spui: «Am fost, am fost!»Sau ma-nfrunti: «La batrânete,Nu acum la tinerete!Am o viata sa traiesc,Pentru ce s-o chinuiesc?»,Eu însa ma rog mereuSa te-ntoarca Dumnezeu.Peste un an sau peste doiNe-ntâlnim iar amândoi:«Hai la preot, fratioare!».«Nu acum, în Postul Mare!».Dupa o vreme îndelungataNe-ntâlnim ultima data.«Frate, oare te-ai mai dusLa preot, precum ai spus?».«Când puteam sa merg n-am fostIar acum mai are rost?Nu pot face nici metanii,Rau am cheltuit toti anii».Nu mai trece nici o luna,Clopotele-n sat rasuna,Mosul Gheorghe a muritDe multi ani nespovedit.Iata, frate, cum murim,Daca nu ne spovedim;Si acel ce astfel moareNu mai are-n veci iertare.Caci Hristos asa ne-nvataSi toti sfintii dau povata,Cum ca nu e mântuireFara de marturisire.(Poezie)Taina Sf. Spovedanii de Arhim. Ilie Cleopa