,,Sihastria Optina!.....Ce mult spun sufletului meu aceste doua cuvinte!
Amintirile se ingramadesc, o iau una inaintea alteia.
Cele luminoase si pline de bucurie sant inlocuite ce cele pline de multa intristare....
Era candva o manastire ce se numea Optina. Era vestita in toata Rusia, chiar si dincolo de hoatarele ei.
Manastirea nu era renumita prin moastele unor sfinti placuti lui Dumnezeu, nici prin icoane facatoare de minuni, nici prin vechi constructii arhitecturale.
Manastirea era slavita prin Staretii ei, prin calugarii cu o inalta cultura duhovniceasca, purtatori si pastratori ai monahismului adevarat.
Aici se sileau sa ajunga oameni din toate colturile Rusiei, cu suferintele lor sufletesti si trupesti, avand nadejde sa primeasca o binecuvantata mangaiere, un sprijin, un sfat, o indrumare. Staretii le transmiteau ucenicilor experienta pe care o adunasera.
Astfel prin , succesiune, staretismul trecu de la un om duhovnicesc la altul.
Numele marilor Stareti de la Optina sant: Leonid (in schima mare, Lev), Macarie, Amvrosie, Anatolie, Iosif,Varsanufie, un alt Anatolie, cel -tanar-, si Nectarie, cunoscuti crestinilor ortodocsi ravnitori, care cu evlavie, cinstesc fericita pomenirea lor.
Sihastria Optina( acum asezamantul Optina)1 ,se gaseste la trei kilometri departare de orasul Kozelsk, regiunea Kaluga.
Drumetul ce merge intr-acolo pe calea ferata, coborand din vagon, trecand printre cladirile statiei, va vedea inca de departe o manastire alba, care se evidentiaza cu clopotnita sa inalta si zvealta ca o lumanare, pe fundalul padurii albastre care incadreaza intreg orizontul.
Daca doresti, cititorule, haide impreuna cu mine, impreuna cu luminoasele amintiri ale tineretii mele, la Sihastria Optina!
Ocolind Kozelskul, vom intra in lunca Cazaceasca.
Manastirea, care o vreme se va ascunde de privirile dumneavoastra in spatele cladirilor orasului, va apare din nou in fata.
Soseaua serpuieste prin lunca, printre tufisurile de maracini, si iata un sant! Un preot trece peste el. Acesta este hotarul ce desparte terenurile manastirii de cele ale orasului.
Apoi vine o alee lunga, de rachite batrane cu coroane imense. Sub picioare este nisip.
Se merge cu anevoie.
Miroase a flori si umezeala de parau. Printre copaci straluceste ceva alb, ceva ce aduce a aur. Manastirea este aproape.
Bacul va va trece ( ulterior s-a facut un pod), pe celalalt tarm al raului cel voios si iute, Jizdra.
Binecuvantarea va va umple sufletele, de cum pasiti pe pamantul sfant al manstirii. Insemnandu-va cu semnul crucii, veti intra prin Sfintele Porti.
O scara inalta va va duce sus in clopotnita.
Ceasul bate melodios sferturile de ora. Sub boltile clopotnitei este racoare si liniste, pasii rasuna pe pardoseala de piatra.
Pe pereti se afla chipuri sfinte. Intarea in Biserica a Maicii Domnului, Cuvioasa Maria Egipteanca in zdrentele care abia ii acopera trupul ars de arsita, de care se apropie Saretul Zosima, Sfantul Proroc Ilie in pustie si corbul care ii aduce paine in cioc.
Dumneavoastra veti merge mai departe.
Soarele stralucitor joaca pe crucile aurite. Peretii bisericilor scanteiaza cu albul lor, scufundansu-se in verdeata copacilor inconjuratori.
Printre merii ramurosi, printre peri si alti copaci se inalta cladirile manastirii.
Un zid nu prea inalt de caramida, plantat de jur imprejur cu doua randuri de tei, imprejmuieste cele patru biserici mari ale manastirii si cimitirul.
O cararuie batatorita, acoperita cu nisip auriu, va conduce pe langa catedrala Intrarii Maicii Domnului in Biserica catre mormintele Staretilor adormiti.
Alaturi de usile din partea de miazazi a catedralei se gaseste paraclisul de pe mormantul Staretului Schiarhimandrit Varsanufie si a Ieroschimonahului Anatolie ( Zertalov), dascalul si indrumoatorul schiarhimandritului. In partea dreapta se gasesc paraclisele unde odihnesc Staretii Leonid, Macarie , Amvrosie, Iosif si Anatolie ( Potapov).
Oamenii intra neincetata in aceste paraclise, unde in fata icoanelor, ard fara intrerupere candele.
Se roaga , fac sfinte rugaciuni, saruta cu evlavie mormintele de marmora, iau nisip din gropite facute special deasupra mormintelor.
Aici odihnesc uriasii Duhului.
Pe mormintele lor reci adie caldura.
Iar cei ce se inchina cu credinta la aceste morminte nu pleaca fara mangaiere si ajutor binecuvantat.
Ocolind bisericuta Icoanei Maicii Domnului din Vladimir( fosta bolnita al manastirii), prin portile de la rasarit, veti iesi in drumul spre Schit.Padure. Pini seculari , stejari, brazi, si tei va inconjoara precum un zid inalt. Este intuneric, liniste, taina.
Dar, iata, printre trunchiurile groase ale pinilor straluceste la cotiturile cararii, ceva de culoare roz deschis. Inca o cotitura, si in fata dumneavoastra apare Schitul. Ce simplitate, ce frumusete!
Sub umbra copacilor seculari, priveste atat de micuta, clopotnita de culoare roz a Schitului.
Pe amandoua laturile se gasesc bordeiele Staretilor. Un perete de barne rezemat la colturi pe stalpi de piatra inconjoara Schitul- iar imprejur padure, padure nesfarsita....
Sub clopotnita, o usa grea de metal sta intotdeauna inchisa.
De pe pereti va privesc chipurile patrunzatoare si aspre ale cuviosilor parinti nevoitori din vremurile de altadata si din vremurile noastre : fete supte de post si nevointe, ochi patrunzatori si severi. ,,Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu,, , se poate citi pe sulurile desfacute din mainile nevoitorilor. Nehotarati,va opriti . Aici, dincolo de aceasta usa, traiesc oameni care au plecat din lume si care, dupa puterile lor,ii imita pe acesti cuviosi parinti.
Simtamantul propriei nimicnicii si pacatosenii va covarseste sufletul. Veti incetinii pasii, pentru cateva clipe. In sfarsit, cuprinsi de indoiala, veti bate.
Usa se deschide larg si portarul, cu un zambet dulce cu fata-i de batran, se inclina pana la pamant.
Dumneavoastra faceti un pas inainte si va opriti uimit. Dupa semiiintunericul padurii si privirile patrunzatoare ale nevoitorilor ati nimerit in imparatia luminii.
In fata ochilor se afla o gradina. Intre verdeata copacilor si a tufelor se ivesc mici casute albe, chilii asezate la o zvarlitura de piatra una de alta.
Chiar in fata dumneavoastra se gaseste biserica de lemn, cu o arhitectura foarte simpla, zugravita in rosu inchis si inchinata ocrotitorului Schitului , Sfantul Ioan Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului.
Si o multime de flori.
Incepand de la clopotnita ele va bucura ochii,oriunde va veti indrepta pasii. Si ce liniste...Nici un zgomot imprejur. Doar cantecul pasarilor si fosnetul frunzelor din copaci tulbura aceasta sfanta liniste.
Tihna, liniste, odihna....
Fericiti sunt oamenii pe care Dumnezeu i-a invrednicit sa traiasca in acest rai pamantesc, departe de lumea desarta si mult zbuciumata, plina de ispite si tentatii.
Intr-o iarna au intrat in Schit doi tineri , frati ce veneau de la Moscova.
Ei au venit pentru binecuvantare la egumenul Schitului, staretul Varsanufie, avand dorinta si intentia sa-si inchine viata Domnului primid calugaria. unul dintre ei vesel si bucuros de viata cu sufletul sau curat si feciorelnic, arzand de dorinta desavarsirii duhovnicesti a atras repede atentia egumenului.
Acesta parca ar fi prevazut cu ochii duhovnicesti ca in acest tanar il va gasi pe vrednicul sau urmas pe ravnitul ucenic al fagaduintelor staretest.
Intr-adevar, tanarul a devenit curand cela mai apropiat ucenic si ,, stiutor al tainelor,, staretesti.
Ca urmare , dobandind ,, masura varstei desavarsirii, in profida tineretii, el insusi a devenit staret, ultimul Staret al Optinei, invatator al adevaratei vieti monahale.,,
Nota
(1) Pe data 4/17 Noiembrie , Sihastria Optina a fost retrocedata Patriarhiei Moscovei ca manastire stavropighiala de calugari./n.ed.rus./
Text extras din cartea intitulata ,, Viata Sfantului Nicon, ultimul Staret de la Optina,,