|
Postat 12:40 pe 14.01.2010
|
|
CUVIOASA MELANIA SCHIMONAHIA Sihăstria Durău-Ceahlău (secolul al XVII-lea)
Pe lângă Schiturile Casiana şi Sofia, a mai existat la vest de Muntele Ceahlău încă o sihăstrie de călugăriţe, numită „Sihăstria Melaniei" sau „Sihăstria Durău", după numele pârâului ce curge din munte. Acest schit pustnicesc a fost întemeiat în prima jumătate a secolului al XVII-lea de Cuvioasa Melania schimonahia, care a sihăstrit mulţi ani în acest loc.
În tradiţie se spune că Melania, numită din botez Mariana, era fiică de domn din Iaşi. Deci, dorind să se facă mireasă a lui Hristos, a plecat pe ascuns din casa părintească cu două slujitoare credincioase şi s-au tăinuit singure sub vârful Muntelui Ceahlău, mai sus de actuala Mănăstire Durău. Aici, fericita Melania s-a făcut schimonahie şi a sihăstrit cu ucenicele ei mulţi ani, neştiută de nimeni. Apoi, mai adunându-se şi alte călugăriţe ce se nevoiau în partea locului, au întemeiat un mic schit şi biserică de lemn, cu hramul Buna-Vestire, denumit „Sihăstria Melaniei".
Aceasta a fost cea mai aspră sihăstrie de călugăriţe din Muntele Ceahlău, în jurul egumenei Melania s-au adunat ca la 30 de călugăriţe din mănăstiri şi sihăstrii, formând o vestită aşezare isihastă de femei din Moldova. Unele se nevoiau în obşte, iar altele se linişteau singure în bordeie de lemn în preajma schitului. Numai biserica o aveau în comun. Până astăzi se păstrează aici două denumiri de la smeritele rugătoare ale Ceahlăului de altădată: „Piciorul Maicilor" şi „Şipotul Maicii".
Schimonahia Melania era vestită maică duhovnicească în Muntele Ceahlău şi lucrătoare a rugăciunii lui Iisus. Ea a crescut multe ucenice în dragoste de Hristos, mângâindu-le în vreme de ispite şi povăţuindu-le pe calea desăvârşirii. Apoi, ajungând la măsura marilor sihaştri, a dat ucenicelor ei sărutarea cea mai de pe urmă şi a adormit cu pace în Hristos.
Viaţa pustnicilor fericită este, a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor!
(După adormirea Cuvioasei Melania, sihăstria ei s-a numit „Sihăstria Durău". În anul 1779-1780, stareţul Paisie a adunat aici toate călugăritele şi pustnicele din partea locului, sub egumenia schimonahiei Nazaria şi a Cuviosului Iosif pustnicul. Din anul 1830, Schitul Durău s-a transformat în mănăstire de călugări.)
CUVIOASA MELANIA SCHIMONAHIA Sihăstria Durău-Ceahlău (secolul al XVII-lea)
Pe lângă Schiturile Casiana şi Sofia, a mai existat la vest de Muntele Ceahlău încă o sihăstrie de călugăriţe, numită „Sihăstria Melaniei" sau „Sihăstria Durău", după numele pârâului ce curge din munte. Acest schit pustnicesc a fost întemeiat în prima jumătate a secolului al XVII-lea de Cuvioasa Melania schimonahia, care a sihăstrit mulţi ani în acest loc.
În tradiţie se spune că Melania, numită din botez Mariana, era fiică de domn din Iaşi. Deci, dorind să se facă mireasă a lui Hristos, a plecat pe ascuns din casa părintească cu două slujitoare credincioase şi s-au tăinuit singure sub vârful Muntelui Ceahlău, mai sus de actuala Mănăstire Durău. Aici, fericita Melania s-a făcut schimonahie şi a sihăstrit cu ucenicele ei mulţi ani, neştiută de nimeni. Apoi, mai adunându-se şi alte călugăriţe ce se nevoiau în partea locului, au întemeiat un mic schit şi biserică de lemn, cu hramul Buna-Vestire, denumit „Sihăstria Melaniei".
Aceasta a fost cea mai aspră sihăstrie de călugăriţe din Muntele Ceahlău, în jurul egumenei Melania s-au adunat ca la 30 de călugăriţe din mănăstiri şi sihăstrii, formând o vestită aşezare isihastă de femei din Moldova. Unele se nevoiau în obşte, iar altele se linişteau singure în bordeie de lemn în preajma schitului. Numai biserica o aveau în comun. Până astăzi se păstrează aici două denumiri de la smeritele rugătoare ale Ceahlăului de altădată: „Piciorul Maicilor" şi „Şipotul Maicii".
Schimonahia Melania era vestită maică duhovnicească în Muntele Ceahlău şi lucrătoare a rugăciunii lui Iisus. Ea a crescut multe ucenice în dragoste de Hristos, mângâindu-le în vreme de ispite şi povăţuindu-le pe calea desăvârşirii. Apoi, ajungând la măsura marilor sihaştri, a dat ucenicelor ei sărutarea cea mai de pe urmă şi a adormit cu pace în Hristos.
Viaţa pustnicilor fericită este, a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor!
(După adormirea Cuvioasei Melania, sihăstria ei s-a numit „Sihăstria Durău". În anul 1779-1780, stareţul Paisie a adunat aici toate călugăritele şi pustnicele din partea locului, sub egumenia schimonahiei Nazaria şi a Cuviosului Iosif pustnicul. Din anul 1830, Schitul Durău s-a transformat în mănăstire de călugări.)
|