Sfantul Vasile
» Cuvinte de demult
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Sfantul Vasile , in afara de a fi trait si viata de lume si viata monahala, de a fi cunoscut si stiintele si filozofiile timpului, a avut dar de la Dumnezeu de a indrepta sufletele pe calea cea buna. Astazi, cand sunt mai greu de gasit povatuitori ca vechii monahi ai Egiptului sau ca staretii de la Optina, ne putem intoarce la cuvintele vechilor dascali.
|
|
|
Proloage , 17 august
Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Vasilie cel Mare Vadit lucru este ca multi oameni, astazi, nu se mai ingrijesc de pazirea poruncile Mantuitorului, ci se supun mai mult obiceiului si poruncilor omenesti. Pentru ca, a petrece prin munti si prin pustietati, a se zavora pe sine in inchisoare, si manca o data pe zi, si in tot chipul a se feri de paine si de apa, si a purta haine aspre de par, si a-si infasura trupul sau cu fier, si a umbla descult, si a se culca pe pamant, si a fugi de vorba multa, toate acestea sunt predanii bine asezate de Sfntii barbati, Datori sunt, insa, cei ce fac acestea, mai intai, sa pazeasca poruncile Domnului, adica: indelunga-rabdare, adevarul, gandul smerit, infranarea, neaducerea aminte de rau, neimpatimirea pentru cele de aici, credinta si dragostea cea nefatarnica, fara de care cu neputinta este sa placem lui Dumnezeu. Se cade, dar, cu adevarat, si pe acelea a le pazi, si pe acestea a nu le lasa si de fapte rele a ne feri, dupa porunca lui Dumnezeu. Deci, sa fugim de manie si de gandul rau, de blestem si de ocara, si de desfranare, de ingamfare si de slava desarta, de minciuni si de clevetiri, de vrajba si de invidie si de toata rautatea. Eu, pe cel ce nu pazeste aceste porunci ale Domnului, ce s-au zis, ci se jura, si minte, si ocaraste, si se bucura de raul altora, eu, nu-l primesc pe el, nici macar de si-ar petrece toata viata sa in sac si in cenusa, si chiar de n-ar primi nici un fel de hrana, fiindca ei socotesc, ca mai bine este sa se impartaseasca din bucate, cu multumire, si sa-si masoare pentru sine o pustnicie dupa putere, decat sa se tie numai de obiceiurile omenesti si sa nu se ingrijeasca de poruncile Domnului. Eu am vazut, adica, pe multi, avand desavarsita infranare si purtandu-si trupul aproape mort, de multa pustnicie, peste masura, si mult ii slaveau pe ei oamenii. Eu stiu ca infranarea goneste si pe draci, cand are, ca temelie, poruncile Domnului si ferirea de rele. Dar, dupa aceea, vazandu-i, pe unii dintr-insii, jurandu-se si mintind si ocarand, i-am rugat pe ei, zicandu-le: "O, fratilor, de vreme ce faceti invataturile Sfintilor barbati, siliti-va, dar, si la poruncile Domnului. Si feriti-va de sfaturile cele viclene, de juramant si de blestem, de minciuni si de gand rau si de toate celelalte." Ei, insa, n-au primit sfatul acesta. Si, prin aceasta, s-a vadit ca ceea ce faceau ei, pentru slava omeneasca faceau si mai mult nimic. Pentru ca pustniceasca infranare are durere si osteneala trupeasca, iar, pentru a se feri de minciuni, de ocari si de blesteme, este trebuinta de luare aminte. Pentru ca pe acestea le-a legiuit si le-a asezat Hristos, Intemeietorul de Lege, pentru care si pedepseste, cu osanda, pe cei ce le calca. |
|
|
Proloage, 18 august
Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Vasilie cel Mare. Postul, privegherea si culcarea pe pamant si toate cele ce se savarsesc, in afara de legea Stapanului, le primeste Hristos, de vreme ce sunt invataturi ale barbatilor sfinti. Insa, nu osandeste pe cei ce, pentru neputinta, nu se ingrijesc de ele. In vreme ce, pentru ale Sale porunci, a zis, cu hotarare, ca va osandi pe cei ce le calca, pentru lenevire. Deci, eu voiesc sa se fereasca calugarii de invidie, de clevetire, de impodobire, de rasul cel fara randuiala, de legaturile cu oamenii, cele fara de masura, si de grairea desarta, de minciuni si de ocari, de juraminte si de inselaciuni si de iubirea de stapanire, de betie, de satiu, de a judeca, de a ura, de nesupunere si de celelalte. De cumpara cineva ceva, dator este sa faca cumpararea aceasta fara de minciuna si de juraminti. De sporeste intr-o slujba, sa faca aceasta fara ingamfare si desarta slava, sa se supuna la cei mai mari si sa-i iubeasca pe cei mici, sa nu se mahneasca de binele altuia, pentru ca aceasta este ura, nici sa primeasca a vorbi cuvinte spurcate. Nimanui sa nu-i vrea raul, nici sa insele pe cineva, nici sa defaime pe cineva, ca pe un patimas si lenes, ci pururea sa nadajduiasca in indreptarea tuturor. Nici sa se sarguiasca a rasplati celui ce i-a facut rau, ci cu neaducere aminte de mahnire, sa biruiasca rautatea celui ce l-a asuprit. Pe un pustnic ca acesta il primeste Dumnezeu, bun, credincios, intelept, bland, cinstind totdeauna folosul altora, mai mult decat sporirea sa, din a carui gura nu iese inselaciune. |
|
|
Proloage, 23 februarie
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Vasilie, despre mandrie. Voiesti, oare, sa te falesti cu toata bogatia bunurilor tale, sau cu cetatea in care te afli sa te maresti, sau cu frumusetea ta trupeasca sa te ingamfezi, ori cu cinstea pe care o primesti de la toti? Ci, ia aminte la tine, ca pamant esti si in pamant vei merge. Ca viata ta, ca iarba se vestejeste si ca o floare care cade. Cauta la cei mai dinainte, care au fost imbracati in aceasta slava. Unde sunt cei ce au tinut dregatoriile cele mari, cei ce au stapanit cetati? Unde sunt cei carora le placeau sa auda cuvinte, cei ce puneau la cale tocmeli; unde sunt dregatorii cei puternici, cei care cresteau cai frumosi si laudati? Unde sunt domnitorii cei mari povatuitorii de osti si tirani? Unde sunt imparatii cei mari? Au nu sunt toti tarana au nu sunt toti praf? Au n-a ramas pomenirea lor in cele cateva oase? Pleaca-te si priveste in mormant; putea-vei, oare, sa alegi, care este sluga, sau care este stapanul? Care-i saracul si care-i bogatul? Care-i judecatorul, sau care-i puternicul frate al imparatului? Care-i cel tare, sau care-i cel slab? Care-i cel frumos sau cel urat? Nu te opri la cele trecatoare. Drept aceea, aducandu-ti aminte de firea ta, sa nu te inalti niciodata, ca tot trupul omenesc este putrejune si slava lui, ca o floare ce se trece, vestejindu-se. Ca, iata, ca o haina se invecheste trupul si ca de niste molii se mananca. Ci, ia seama ca sufletul si trupul sunt ca un frate cu o sora. Sa nu vietuiasca, deci, sufletul tau, fara de trup, nici trupul tau, fara de suflet. Socoteste ca se cuvine a imparti averile pe jumatate, pe cat trupului, pe atat si sufletului. Iar pacatul omenesc este asemenea cu o haina nespalata; ca asa este si pacatul negru. Si, daca nu te cureti de el, apoi tot mai mult se innegreste. Sa ne pocaim deci, ca sa luam de la Dumnezeu iertare. |
|
|