|
Postat 20:47 pe 1.01.2012
|
|
Sfântul Vasile Nicloaie Mirean
Sfântul Vasile, a dat credinţei Chipul ierarhului smerit, Care-a vorbit prin vrednicie Mai mult decât prin ce-a rostit.
Persoana sa, arată lumii, Mai mult decât orice cuvânt, Printr-o smerenie ascunsă, Ce dovedeşte-un mare sfânt.
Nu chema lumea credinţa Pe care el nu o avea, Ci se făcea pe sine pildă, Prin viaţa sfântă ce-o trăia.
Nu numai faptele şi viaţa, Ci şi’Adevărul din cuvânt, Trăit cu maximă credinţă, Îl arătau cât e de sfânt.
Prezenţa sa ,sfinţea prin sine, Şi dovedea în chip ascuns, C’acest ierarh purta’nlăunru Puteri divine –prin Iisus-.
Trăirea sa dovedea lumii Că-i viaţă sfântă şi lumină, Iar vorba sa şi rugăciunea, Îşi arătau forţa divină.
Prstigiul său i la dat cerul Prin Adevărul dovedit, De trup de fapte şi de vorbe Şi cele ce-a agonisit.
C-a fost părinte nefăţarnic Şi lauda ortodoxiei, Chipul ierarhului ce poartă În trup, icoana vrdniciei.
Sfinţenia-i vădea credinţa, Pe care o rostea cuvântul Iar faptele zideau afară Comorile de înlăuntru.
Cu-aşa păstor ortodoxia, A vorbit lumii de Iisus, Sfinţenia fiind aceia Ce tuturora l-a impus.
Nici instruirea sa înaltă, Nici scrisul nici filantropia, Ci viaţa sa cea foarte sfântă, I-a dovedit ortodoxia.
Sfinţenia l-a impus lumii, Ca trăitor în Duhul Sfânt, Nu instruirea sa înaltă, Nici iscusinţa în cuvânt.
Noi cei trupeşti arătăm astăzi Fapte ce sunt cumva mărunte, -Filantropia şi spitalul- Spre-a lăuda cele făcute.
Dar sfântul a fost în credinţă Un stâlp de foc, prin Duhul Sfânt, Pe care –sigur- viaţa-i sfântă, La făcut MARE pe pământ.
Sfinţenia este simţită, De orice om doar prin trăire, Şi ea vorbeşte tuturora, Mai mult decât orice vorbire.
Sfântul Vasile e şi astăzi Acelaşi sfânt arhireu Care învaţă’ortodoxia Nemincinos în Dumnezeu.
El luptă şi’azi cu arienii Şi cu ereticii din lume, Cerând sfinţenia credinţei Şi dup’aceia ,, cele bune’’.
El ne arată chiar prin sine Ce este un arhiereu, Ce e unirea în credinţă Şi unitatea-n Dumnezeu.
El defineşte chiar prin sine Ortodoxia cea curată, Aşa cum ne-a cerut-o Domnul, TRĂITĂ nu modificată.
Sfântul Vasile Nicloaie Mirean
Sfântul Vasile, a dat credinţei Chipul ierarhului smerit, Care-a vorbit prin vrednicie Mai mult decât prin ce-a rostit.
Persoana sa, arată lumii, Mai mult decât orice cuvânt, Printr-o smerenie ascunsă, Ce dovedeşte-un mare sfânt.
Nu chema lumea credinţa Pe care el nu o avea, Ci se făcea pe sine pildă, Prin viaţa sfântă ce-o trăia.
Nu numai faptele şi viaţa, Ci şi’Adevărul din cuvânt, Trăit cu maximă credinţă, Îl arătau cât e de sfânt.
Prezenţa sa ,sfinţea prin sine, Şi dovedea în chip ascuns, C’acest ierarh purta’nlăunru Puteri divine –prin Iisus-.
Trăirea sa dovedea lumii Că-i viaţă sfântă şi lumină, Iar vorba sa şi rugăciunea, Îşi arătau forţa divină.
Prstigiul său i la dat cerul Prin Adevărul dovedit, De trup de fapte şi de vorbe Şi cele ce-a agonisit.
C-a fost părinte nefăţarnic Şi lauda ortodoxiei, Chipul ierarhului ce poartă În trup, icoana vrdniciei.
Sfinţenia-i vădea credinţa, Pe care o rostea cuvântul Iar faptele zideau afară Comorile de înlăuntru.
Cu-aşa păstor ortodoxia, A vorbit lumii de Iisus, Sfinţenia fiind aceia Ce tuturora l-a impus.
Nici instruirea sa înaltă, Nici scrisul nici filantropia, Ci viaţa sa cea foarte sfântă, I-a dovedit ortodoxia.
Sfinţenia l-a impus lumii, Ca trăitor în Duhul Sfânt, Nu instruirea sa înaltă, Nici iscusinţa în cuvânt.
Noi cei trupeşti arătăm astăzi Fapte ce sunt cumva mărunte, -Filantropia şi spitalul- Spre-a lăuda cele făcute.
Dar sfântul a fost în credinţă Un stâlp de foc, prin Duhul Sfânt, Pe care –sigur- viaţa-i sfântă, La făcut MARE pe pământ.
Sfinţenia este simţită, De orice om doar prin trăire, Şi ea vorbeşte tuturora, Mai mult decât orice vorbire.
Sfântul Vasile e şi astăzi Acelaşi sfânt arhireu Care învaţă’ortodoxia Nemincinos în Dumnezeu.
El luptă şi’azi cu arienii Şi cu ereticii din lume, Cerând sfinţenia credinţei Şi dup’aceia ,, cele bune’’.
El ne arată chiar prin sine Ce este un arhiereu, Ce e unirea în credinţă Şi unitatea-n Dumnezeu.
El defineşte chiar prin sine Ortodoxia cea curată, Aşa cum ne-a cerut-o Domnul, TRĂITĂ nu modificată.
|