Versurile mele....
» Adio maestre.... (poezie in memoriam A paunescu)
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Se intuneca cerul
Se desface pamantul Sa primeasca-ntransul Pe poetul drag... Adio, maestre, Lumea toata plange Inimile frante Dau lacrimi sirag Paunescu moare Si cornul rasuna Si cu flori in mana Multimea aclama Intraga Romanie Plina de durere Se-mbraca in doliu De-al poetului dor... A plecat valoarea Valorilor noastre Pasarea maiastra Merge catre cer... Se bucura cerul C-a primit in trnsul Pe poetul mare De-a pururi adorat Luni:13.12.2010 |
|
Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet. Poezia este o trecere de pietoni între viata si moarteFiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte.
Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viaţă. Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat. Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeţii. Tot omul traeste cu o poezie in suflet…..viata este ca o poezie cu a lui versuri luminoase pline de taina si mister ,si alocuri corupta in sens cu intunecate rinduri a unei ispravi rusinoase… Adesea se iveste muza atunci cind iubesti….Mihai Eminescu prin poezie daruia lumii si dragostei lui adevarata pasiune ce o ducea in sufleet..ce se lamureste a fi poezia ?-niste rinduri care citeodata nici nu rimeaza dar poarta mesajul genial care se formeaza in mintea inspiratului , fara ea noi saracim …….Viata poezie nemuritoare ,poezia isprava vietii |
|
"Viata poezie nemuritoare ,poezia isprava vietii" ce frumos spui da intradevar fiecare zi din viata noastra poate sa fie inspiratie pentru un vers sau o strofa dintr-o poezie.
|
|
|