POEZIE CRESTINA
» ÎN "BRAŢELE PĂRINTEŞTI"
Inapoi la Pagina de Discutii
|
ÎN "BRAŢELE PĂRINTEŞTI"
Rămas de mic orfan pe lume, Ca un copil al nimănui, Mi-am pus nadejdea mea spre Domnul Cerând de-a pururi mila Lui. Bunica, Dumnezeu s-o ierte, Mi-a semănat de timpuriu În suflet tainele credinţii Şi rodul lor mă ţine viu. O, scumpa mea batrână sfântă Eu, tot ce am iţi datoresc, Căci m-ai adus la cunoştinţă Părintelui Celui Ceresc. "Când tatăl meu" (cum zice psalmul) "Şi mama mea m-au părăsit, Atuncea Domnul cel din ceruri La sânul milei m-a primit. Deci, suflete al meu smerite Întraripează-te mereu, Prin rugăciune prea fierbinte Şi dragoste spre Dumnezeu. Privind în inimă cu mintea Să cauţi tainicul izvor, Din care viaţa se adapă Cu darul cel mântuitor. Urmează calea mântuirii Trăind în pace singurel, Şi toată grija cea lumească S-o lepezi astăzi pentru El. Autorul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, |
|
|