|
Postat 02:27 pe 26.09.2011
|
|
Jnepii - Radu Demetrescu Gyr
- scrisă în închisoarea Aiudului Suntem jnepii, mergem înainte la-nălţimi de foc deasupra stepii ; ne zdrelim de cuie şi de ţinte şi-ndârjiţi, cu ghearele, cu ţepii, ne-mbulzim pe lespedea fierbinte, mergem înainte, suntem jnepii.
Strâmbi, chirciţi, târâş pe brânci, pe coastă, trebuie să biruim genunea. Nu ne temem câte râpi ne-adastă, n-auzim cum mormăie furtuna, ştim atât, că mergem sus pe creastă. Suntem jnepii şi urcăm întruna. Râd de-mpleticita noastră turmă brazi trufaşi cu vârful lung de fiere; râsul lor, năvala nu ne-o curmă şi muşcăm din piatră cu putere şi-i lăsăm pe povârniş în urmă. Suntem jnepii, mergem în tăcere.
Dacă-n calea noastră sar şuvoaie, le sorbim cu sete neînfrântă. De ne-mproaşcă roca cu pietroaie, răzvrătirea ei mai mult ne-avântă. Totul ne-ntărâtă, nu ne-ndoaie – Suntem jnepii şi trăim din trântă.
Poate înspre culmea cu mari focuri trecem peste sânge şi morminte. Poate ne vom sfâşia de blocuri – nu-i nimic, călcăm pe oseminte. Sus ne-aşteaptă vulturii, în ciocuri cu cununa spaţiilor sfinte. Suntem jnepii, mergem înainte.
Jnepii - Radu Demetrescu Gyr
- scrisă în închisoarea Aiudului Suntem jnepii, mergem înainte la-nălţimi de foc deasupra stepii ; ne zdrelim de cuie şi de ţinte şi-ndârjiţi, cu ghearele, cu ţepii, ne-mbulzim pe lespedea fierbinte, mergem înainte, suntem jnepii.
Strâmbi, chirciţi, târâş pe brânci, pe coastă, trebuie să biruim genunea. Nu ne temem câte râpi ne-adastă, n-auzim cum mormăie furtuna, ştim atât, că mergem sus pe creastă. Suntem jnepii şi urcăm întruna. Râd de-mpleticita noastră turmă brazi trufaşi cu vârful lung de fiere; râsul lor, năvala nu ne-o curmă şi muşcăm din piatră cu putere şi-i lăsăm pe povârniş în urmă. Suntem jnepii, mergem în tăcere.
Dacă-n calea noastră sar şuvoaie, le sorbim cu sete neînfrântă. De ne-mproaşcă roca cu pietroaie, răzvrătirea ei mai mult ne-avântă. Totul ne-ntărâtă, nu ne-ndoaie – Suntem jnepii şi trăim din trântă.
Poate înspre culmea cu mari focuri trecem peste sânge şi morminte. Poate ne vom sfâşia de blocuri – nu-i nimic, călcăm pe oseminte. Sus ne-aşteaptă vulturii, în ciocuri cu cununa spaţiilor sfinte. Suntem jnepii, mergem înainte.
|