Crestin Ortodox
Cauta:
Toti membrii inregistrati  Cautare Avansata

Postat 20:58 pe 11.09.2009
Personalitate militara de exceptie, Leonard Mociulschi s-a nascut pe plaiurile Sucevei, in anul 1889. Spatiul Moldovei trimite cu gandul la Sfantul Stefan cel Mare, dar si la marele rege polon Sobieski. Trimite cu gandul la mari batalii, la o glorioasa istorie militara, de-a lungul secolelor, in care sangele razboinicilor lesi si moldoveni s-a amestecat cu glia ce avea sa daruiasca acest mare roman meleagurilor moldave. Leonard Mociulschi si-a ales cariera militara in 1910, urmand exemplul nobililor sai inaintasi, cand a fost admis la Scoala de Ofiteri de Infanterie. A absolvit in 1912 cu gradul de sublocotenent si a participat la Razboiul Balcanic din 1913. La inceputul Primului Razboi Mondial, Leonard Mociulschi era comandantul companiei 10 din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi. In perioada 1916-1917, Mociulschi l-a cunoscut pe Taras Pavlovich Gorobets, capitan in armata tarista, care ducea lupte de aparare in Carpatii Orientali in acea perioada. Leonard Mociulschi s-a imprietenit cu acesta, destinul facand sa se reintalneasca tot pe front cu vechiul sau camarad, in septembrie 1944, la Meziad (in Muntii Apuseni). La sfarsitul Primului Razboi Mondial, remarcandu-se in luptele de la Oituz si Soveja, pentru care a fost decorat atat de Regele Ferdinand cat si de generalul Berthelot, Mociulschi a fost promovat la rangul de capitan. Dupa razboi este ridicat la gradul de maior. A avut aprecieri la superlativ din partea tuturor superiorilor sai ierarhici, inclusiv din partea comandantului Corpului Vanatorilor de Munte, Principele Carol, care-l caracteriza intr-o nota de raport din anul 1922 ca "un valoros ofiter, de nadejde, inzestrat cu deosebite calitati". In 1932 a fost numit la comanda unui batalion de munte in Sighetul Marmatiei unde a primit gradul de locotenent colonel, pana in anul 1937, cand a fost avansat la rangul de colonel.
In 1940 Romania se alatura Axei din dorinta de reintregire nationala. Pe Frontul de Est, Mociulschi este desemnat comandant adjunct al Brigazii 1 Mixta Munte. Vanatorii de Munte romani au reusit sa strapunga puternicul ansamblu de fortificatii cunoscut sub denumirea de "Linia Stalin", in 1941. Pentru curajul si vitejia de a-si fi condus personal trupele, prin ploaia de gloante inamice la fortarea Nistrului, Leonard Mociulschi a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a, in grad de cavaler. Ocolind Odessa, Armata 3 Romana si Corpul de Munte, caruia ii erau subordonate si trupele lui Mociulschi, au participat la asaltul Crimeei, asalt condus de generalul von Manstein. Pe front, Leonard Mociulschi a fost promovat in 1942 la rangul de general de brigada si numit comandant adjunct al Diviziei 4 Vanatori de Munte. Aceasta mare unitate a jucat un rol decisiv in ofensiva din zona Sevastopolului. Generalul Mociulschi era iubit de soldati, deoarece se afla alaturi de ei in toiul luptelor. Imbarbatati de exemplul viu al bravului lor comandant, acestia au infaptuit fapte de o vitejie fara seaman. La randul sau, generalul Mociulschi nu-si uita niciodata soldatii si ofiterii sai. Iata cum, in memoriile sale de razboi, gasim evocari ale unor bravi camarazi de arme, precum capitanul Mezdrea: "era aidoma unui dirijor, dar in ce conditii! La semnele lui intrau pe rand in partitura de foc ori mitraliere ori aruncatoare de 60mm, ori salta un pluton sau toate, ori se inainta grupa cu grupa sau om cu om... El insa nu avea un pupitru de unde sa dirijeze".
Mai putin cunoscut este faptul ca generalul Mociulschi a dorit si a reusit sa infiinteze chiar si un cinematograf pentru soldatii diviziei sale, soldati de care se preocupa permanent, intelegand totodata importanta celei de a saptea arte pentru moralul trupei. Din 1942, Leonard Mociulschi a fost promovat la comanda Diviziei 3 Munte si i s-a conferit Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a II-a. Din lunile octombrie 1942 pana in august 1943, Divizia 3 Munte, avandu-l in frunte pe generalul Mociulschi a desfasurat aprige batalii in peninsula Taman din Caucazul de Vest, reusind cu pretul unor mari sacrificii sa respinga actiunile sovietice pentru lichidarea capului de pod romano-german din Caucaz. Generalul Mociulschi a reusit sa tina piept si sa respinga chiar si atacurile pe scara larga dezlantuite de Armata Rosie patrunsa in Crimea, in primavara lui 1944, atacuri sustinute de sute de tancuri si avioane de lupta. Cat priveste populatia civila, aceasta a fost in permanenta o prioritate pentru generalul Mociulschi, din Caucaz si pana in Muntii Tatra. Atunci cand generalul Hugo Schwab a dispus inchiderea punctului de hranire din Simferopol, Leonard Mociulschi impreuna cu bravul sau camarad, generalul Ion Dumitrache, au ordonat imediat trimiterea unor cantitati indestulatoare de provizii si astfel au permis functionarea in continuare a punctelor de hranire a populatiei civile, pana la retragerea vanatorilor de munte din zona. Si nu de putine ori acesti doi mari eroi de pe Frontul de Est, au ordonat sa se repare casele si bisericile distruse de razboi; de asemenea, se mai cunoaste ca din vacile pe care nemtii le dadeau diviziei generalului Mociulschi, prin grija sa personala erau hraniti multi refugiati si oameni napastuiti. Radio Moscova a difuzat chiar un elogiu la adresa generalului Mociulschi, pentru modul in care a ocrotit populatia civila. La randul ei, in semn de recunostinta, la plecarea vanatorilor de munte romani din localitatea Keneghes (fosta U.R.S.S.), populatia locala a inmanat generalului Leonard Mociulschi o icoana din biserica construita din ordinul sau.
In cadrul campaniei Anti-Axa, il aflam la comanda Grupului Crisuri, participand la eliberarea Tarii Crisurilor (Transilvania de Vest). Beius si Oradea sunt treptat eliberate, in urma dramaticelor lupte care au urmat. Infruntand tancurile hitleriste si raidurile Luftwaffe-i de data aceasta, vanatorii de munte ai generalului Leonard Mociulschi "s-au avantat pe un lung si greu drum de lupta, pana in apropiere de Praga", dupa cum mentioneaza insusi comandantul lor, in memoriile sale de razboi. La Sud Vest de Oradea, in octombrie 1944 s-a dat cea mai mare batalie intre doua grupari de tancuri (germane si sovietice), aceasta fiind cea mai ampla confruntare de blindate de pe teritoriul Romaniei. Iata cum a ramas intiparita in memoria generalului crancena inclestare la care a participat: "lupta dusa de un numar atat de mare de tancuri mi-a ramas adanc intiparita in minte. De altfel nici vanatorii de munte nu avusesera prilejul sa lupte incadrati de atatea tancuri. Pamantul se cutremura... Vazduhul se incinsese... Uruitul motoarelor iti lua auzul... Era ca o prabusire de nori.. Proiectilele de tot felul incepusera sa cada asupra tancurilor...". Dupa eliberarea Ardealului au urmat luptele din Muntii Bukk (Ungaria), confruntari deosebit de sangeroase la capatul carora trupele Axei au fost nevoite sa se retraga din fata perseverentului general roman. In luptele ce au urmat, mai departe, in Slovacia, victoriile din masivele Javorina i-au adus lui Mociulschi Ordinul "Mihai Viteazul" cu spade clasa a III-a (modelul acestei inalte decoratii din 1945 fiind acordat numai la 4 generali romani, intre care si Ion Dumitrache, comandantul renumitei "Divizii de Cremene", pe Frontul de Rasarit). Nodul orografic Javorina (1044m) domina in ianuarie 1944 Sud-Estul Slovaciei. Acest varf era puternic fortificat si aparat de trupe din Divizia 8 Vanatori de Munte germana. Ingeniozitatea si capacitatea tactica de a lupta in munti au permis generalului Leonard Mociulschi sa ia o hotarare indrazneata, de a intoarce pe timp de noapte acest varf, cu trupe de comando din Batalionul 21 Vanatori de Munte. In dimineata zilei de 17 februarie 1945, tricolorul romanesc flutura pe cota 1044, actiune infaptuita de locotenentul Alexandru Chisu.
Trupe speciale calite in focul celor mai grele lupte, vanatorii de munte ai generalului Mociulschi erau prezenti in cele mai dificile si greu incercate sectoare ale teatrelor de operatiuni militare, fiind mereu la datorie in munti, pe ape, in lupte de strada etc., oriunde situatia frontului o cerea. Despre dramatismul bataliilor si eroismul luptatorilor din Divizia 3 Munte, ne putem face o idee tot prin intermediul randurilor din memoriile de razboi ale generalului, referitoare la fortarea raului Hron: "Era o canonada infernala. Si aici, ca si in alte grele si riscante actiuni, dintre cele mai variate ca forma de lupta, s-a oferit sa treaca primul cu plutonul sau sergentul Dumitru Popescu. Ca un spargator de gheata, plutonul lui Popescu vaslea cu forta in fruntea companiei. Zeci de proiectile ridicau vartejuri de apa in jurul ambarcatiunilor. Gloantele le sunau pe la urechi, iar ei, oamenii lui Popescu, se opinteau si lopatau, in timp ce restul de pe ambarcatiuni trageau cu pustile mitraliere si mitralierele, desi curentul raului ii inclinau si ii saltau, cand pe o parte, cand pe alta." Alaturi de pretuirea si atasamentul fata de vanatorii sai de munte, generalul Mociulschi era legat si de micii prieteni necuvantatori ai omului. Iata cum este consemnat aportul acestor necuvantatoare in memoriile sale de razboi publicate: "siruri nesfarsite de cai de munte (hutuli) se vedeau pe poteci. Caii erau mici ca niste ponei, bine legati, cu parul mare ce le acoperea si ochii. Pe ei erau asezate samarele. Pe samare se echilibrau marmitele cu mancare si lazile cu munitie, in special munitie de aruncatoare. Ma uitam cu multa duiosie la acesti caluti. Si ei erau niste . In fiecare seara, indiferent daca ploua sau ningea, ca lupta era in toi, ei porneau pe cararile de munte, unde luptau vanatorii, aducandu-le cele necesare. Si chiar daca se intampla ca soldatul insotitor sa cada, lovit de vreun glont ratacit sau schija de obuz, calutul, acest prieten apropiat al ostasului, se prezenta singur in linia intai cu samarele incarcate cu cele necesare luptatorilor."
Sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial l-a gasit pe generalul Mociulschi la comanda Corpului de Munte. Dincolo de sentimentul bucuriei adus de terminarea calvarului inceput in urma cu o jumatate de deceniu, generalul Mociulschi a trait cu multa tristete faptul ca ambitia oarba a dictatorilor a constituit pretul nesabuintei acestora, platit de popoarele lumii cu atata sange si suferinta. Pentru poporul roman insa, dupa suferinta pricinuita de razboi a urmat o noua suferinta, adusa de dictatura comunista. In urma dramaticelor evenimente care aveau loc in tara la acea vreme, generalul Mociulschi a fost arestat pe baza unor acuzatii nascocite, indreptate tocmai impotriva unuia dintre cei mai corecti si valorosi ofiteri ai Armatei Romane; astfel de fapte devenisera o practica curenta pentru noile autoritati. Lipsa oricaror probe a pus insa chiar Tribunalul Poporului in situatia de a-l achita pe Leonard Mociulschi de orice penalitate pentru faptele prevazute de art. 2. litera d. din Legea Nr. 312/1945, pentru care fusese invinuit. Dar regimul comunist de atunci nu renuntase nicio clipa la ideea de a-l persecuta pe bravul general, alaturi de majoritatea ofiterilor valorosi ai Armatei Romane care au participat la razboiul de reintregire a tarii. Fiind acuzat ca "element reactionar si ostil R.P.R.", a fost din nou arestat (in pofida lipsei unei sentinte judecatoresti de condamnare) "pentru conduita contrara regimului democrat", acuzatie adusa de data aceasta ca urmare a unei note anonime potrivit careia, in perioada 1945-1946, ar fi intrat in contact cu ofiteri americani si englezi din Comisia Aliata de Control. Astfel, dupa 40 de ani in serviciul natiunii romane, generalul Mociulschi a dezbracat mantaua terfelita in transeele celor doua razboaie mondiale la care a luat parte, pentru a imbraca zeghea de detinut. A fost incarcerat in lagarele de detentie de trista amintire ale regimului comunist, pana in toamna anului 1955. In tot acest timp a fost permanent supus unui regim de exterminare crunta, inclusiv prin munca silnica la canalul Dunare-Marea Neagra. Abia in urma Deciziei Nr. 2496/01.10.1955 a Tribunalului Capitalei, generalul Leonard Mociulschi a iesit de sub puterea mandatului de arest preventiv in baza caruia fusese introdus in urma cu sapte ani si doua luni (!) pe portile Penitenciarului Jilava. Nu s-a bucurat insa de prea multa libertate nici in perioada imediat urmatoare, avand domiciliul fortat la Blaj. Doar schimbarea contextului politic international, in urma emanciparii Romaniei anilor '60 fata de Moscova sovietica, va determina o turnura neasteptata in favoarea sa. In primavara anului 1966 a avut loc vizita oficiala in Romania a generalului Charles de Gaulle, Presedintele Frantei; se spune ca l-ar fi apreciat pe bravul general roman decorat cu "Croix de Guerre" si s-ar fi interesat de soarta sa. Cert este ca Mociulschi a fost reabilitat in aceasta perioada, primind inapoi uniforma militara; i s-au acordat unele medalii ("A 25-a Aniversare a Eliberarii Patriei", "Virtutea Militara" clasa I, etc.), memorile sale de razboi au cunoscut lumina tiparului (cu cenzura de rigoare), dar i s-a refuzat acordarea unei pensii pentru merite deosebite. A incetat din viata in ziua de 15 aprilie a anului 1979, la varsta de 90 de ani si a fost incinerat conform ultimei sale dorinte. Cenusa sa a fost imprastiata de cercetasii Batalionului 21 V.M. peste crestele Carpatilor. Anul 2007, anul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, a fost si anul repunerii in demnitate a numelui generalului erou Leonard Mociulschi, cu prilejul acordarii denumirii onorifice "General Leonard Mociulschi" chiar Batalionului 21 Vanatori de Munte al Armatei Romane. Aici trebuie mentionat faptul ca aceasta unitate de elita din cadrul Fortelor Terestre Romane a participat in cele mai importante misiuni internationale, sub egida Natiunilor Unite, in ultimii ani. In cadrul ceremonialului militar de la Batalionul 21 V.M. "General Leonard Mociulschi", seful Statului Major al Fortelor Terestre, general prof.univ.dr. Teodor Frunzeti a trecut in revista trupele de vanatori de munte. La festivitate au mai participat reprezentanti ai Ministerului Apararii si ai administratiei publice locale, fostul sef al statului din perioada celei de a doua conflagratii mondiale, Regele Mihai I si nu in ultimul rand veterani de razboi si cadre in rezerva sau retragere din Corpul Vanatorilor de Munte. Cu acest prilej, Familia Mociulschi a anuntat instituirea Trofeului "General Leonard Mociulschi" in memoria marelui disparut, un premiu de excelenta pro virtutis militaris. Trofeul "General Leonard Mociulschi" pentru anul 2007 a fost decernat cunoscutului colonel (r) Gheorghe Suman, atat pentru activitatea sa literara concretizata in zecile de lucrari de istorie militara publicate - un valoros act de cultura nationala circumscris patrimoniului valoric european - cat si pentru reprezentarea cu inalt profesionalism a institutiei militare in relatiile internationale. Asa cum spunea odinioara marele general roman Marcus Valerius Messalla, "faptele marete ale Omului se propaga in eternitate". Astazi, in Romania, exista mai multe strazi si statui care amintesc contemporanilor numele legendar al acestui vrednic inaintas al Familiei Mociulschi.
 
Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni