Sfintii Împarati Constantin si Elena. Sfântul Constantin este fiul împaratului roman Constantin Clor si al Sfintei Elena, nascuta, asa cum ne spune preotul Nicolae Barbu, în anul 250, din spita neamului daco-roman.
Sfintii Imparati CONSTANTIN si ELENA
Sfântul Constantin este fiul împaratului roman Constantin Clor si al Sfintei Elena, nascuta, asa cum ne spune preotul Nicolae Barbu, în anul 250, din spita neamului daco-roman. Constantin Clor era comandantul legiunilor romane din Britania, de pe Dunare si de pe Rin, Cezar în partile de Apus ale Imperiului, în care august era Maximian. În rasaritul Imperiului, august era Diocletian avându-l ca cezar pe Galeriu.
În anul 306, Constrantin Clor se stinge din viata, lasându-l ca urmas pe fiul sau, preferat si de armata. Daca de educatia militara a fiului s-a ocupat tatal, de cea spirituala s-a ocupat mama sa. Dupa unii cercetatori, ea a primit botezul înca de mica, dar indiferent de momentul în care s-a întâmplat acest eveniment ea a actionat permanent ca o buna crestina. Ea a sprijinit biserica avându-le aproape si pe fiica ei, Constantina, pe sotia lui Constantin, Fausta, si pe sora sa, Anastasia. A fost prima femeie din lume care si-a eliberat sclavii si a desfiintat stralucitoarea suita de doamne de la Curte. În tinerete a mers pe câmpul de lupta alaturi de sotul ei, de aceea i s-a oferit dreptul de a purta "Virtutea militara". A ajutat multi oameni necajiti, a zidit numeroase biserici si a ordonat sapaturile din dealul Golgotei, în urma carora a fost gasita Sfânta Cruce. A murit la o vârsta înaintata fiind depusa în Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol. Ulterior trupul ei a fost adus la Roma, tronul si o parte din cosciug aflându-se la Muzeul Vaticanului.
În tot acest timp Imperiul a fost macinat de lupte. Ca urmare a conflictului dintre Maximian Daia (305-313) si Liciniu (308-321) ceilalti doi împarati Maxentiu (307-312) si Constantin devin adversari.
Maxentiu îl ameninta cu razboi, având o armata de 150.000 de soldati. În anul 312, Sfântul Constantin vede pe cer semnul Crucii însotit de cuvintele: "Prin acest semn vei învinge." Cu o armata de numai 20.000 de soldati, însemnati cu semnul Sfintei Cruci, înfrunta dusmanul la 28 octombrie 312 la Podul Vulturului. Maxentiu moare înecat si Sfântul Constantin împreuna cu Liciniu elaboreaza Edictul de la Milano din 313, prin care se recunoaste libertatea religioasa a Bisericii Crestine. Liciniu dezlantuie însa din nou prigoana împotriva crestinilor si este învins, la 18 septembrie 324, în batalia de la Chrysopolis, de Constantin, care devine singurul împarat al Imperiului, marcându-se astfel sfârsitul tetrarhiei.
Împaratul face reforme serioase, printre care reforma juridica bazata pe religia crestina. Interzice torturile, acorda ajutoare sociale, pedepseste adulterul, declara duminica zi de repaus. Construieste trei poduri pe Dunare la Sucidava, Drobeta si Axiopolis si înalta o cruce mare la Roma. Participa la sinodul I ecumenic de la Niceea si muta capitala la Constantinopol, oras nou, înaltat pe locul unei cetati mai vechi, inaugurat la 11 mai 330. Zideste biserici iar în ziua de Rusalii, anul 337, este botezat, cu putin timp înainte de moarte, de episcopul Eusebiu.
Este îngropat lânga mama sa, impreuna de care este trecut în rândul sfintilor, Biserica Rasariteana punându-i alaturi de apostoli.