Timpul – insuficient si valoros

Poate ca nu am inteles pana acum, sau poate ca este atat de evident incat uitam sa ne reamintim: timpul ne conditioneaza viata - tot ce inseamna viata este de fapt timp consumat, gestionat, asteptat. Ciclicitatea organismelor noastre, ritmul biologic, Universul, viata, toate incep si se opresc la tot ce inseamna “timp”.

Definitia timpului este una dificila, si nu doar din punct de vedere psihologic sau filosofic, dar si fizic. “Timpul este o dimensiune a Universului, diferita de cea spatiala, prin faptul ca aceasta ordoneaza evenimentele intr-o succesiune ireversibila. Este punctul de referinta pentru a determina si a gestiona schimbarile, pentru a putea surprinde dinamica si in esenta perceptia asupra existentei. Dictionarul Oxford defineste timpul ca fiind “procesul indefinit si continuu al existentei evenimentelor in trecut, prezent si viitor, privit ca o unitate”

Timpul a fost intodeauna un subiect atragator si inepuizabil pentru filosofie, literatura, poezie, arta, astronomie si stiinta. A presupus o abordare diversificata si de aceea, se poate vorbi despre timp cosmic (astronomic), timpul fizic, cel biologic, uman (individual si social); timpul real si cel psihic. De asemenea, timpul are o deosebita importanta din punct de vedere social, avand valoare economica (cum bine stim “timpul inseamna bani”) dar si o puternica valoare personala datorita timpului limitat de care dispunem (in fiecare zi si in general in viata).

Evenimentele care se produc regulat si obiectele cu miscare aparent periodică au servit ca standard pentru unităţile timpului ( iar ca exemple avem aparenta miscare a soarelui pe cer si fazele lunii).

Timpul real este ireversibil, dar spre deosebire de acesta, timpul psihic este reversibil, fiind modificat, comprimat sau dilatat, in functie de experienta subiectiva pe care o traim. De cate ori nu ati retrait in gand momentele frumoase ale unui eveniment placut? Sau de cate ori nu ati avut senzatia ca timpul a zburat uluitor de repede atunci cand ati trait din plin o stare, o situatie, un succes, un eveniment cu o semnificatie puternica?

Dar tot de atatea ori v-ati intrebat de ce nu se scurge timpul mai repede si cum e posibil sa fi trecut asa putin de cand a inceput un moment plictisitor,o discutie neplacuta, o situatie frustranta sau o cearta apasatoare. Desi timpul este acelasi, orele au acelasi ritm, fiecare isi traieste timpul intr-un mod propriu, subiectiv, in functie de semnificatia situatiei obiective. Radulescu – Motru scria ca “pe minutarele ceasornicului, minutele sunt egale si au aceasi natura dar in timpul trait ca destin, timpul psihologic, minutele tragice sunt altele decat cele de simpla contemplatie, minutele de tinerete sunt altele decat cele de batranete.”

In societatea noastra, timpul are o valoare deosebita, fiind perceput de multe ori ca insuficient. Accelerararea ritmului de viata presupune adaptarea continua la tot ce inseamna schimbare, implicand un efort permanent si sustinut. De cele mai multe ori ne dorim sa prelungim momentele traite, oricare ar fi ele: de odihna, de relaxare, de munca, de studiu, de distractie. Se pare ca nimic nu este terminat cu adevarat si tot mereu este necesar sa trecem la urmatoarea stare cu sentimentul ca nu am incheiat satisfacator activitatea sau actiunea precedenta.

Lipsa timpului incepe sa se transforme intr-un veritabil factor de stres, de multe ori, fara a sti cum sa indepartam aceasta problema. Timpul devine daunator si se intoarce impotriva noastra atunci cand nu stim sa ne impartim corect activitatile, cand sacrificam esentialul pentru detalii nesemnificative, cand invatam haotic, fara a combina cunostintele cu practica si cand ne supraresponsabilizam, fara a ne evalua corespunzator potentialul si aptitudinile. Dar la fel de important este si daca uitam sa ne odihnim, sa ne relaxam si sa urmarim ritmul normal al organismului nostru. O abordare corecta a modului propriu de a fi, ne poate scuti si de efectele nedorite a tot ce inseamna timp insuficient.

Ca un factor adiacent al lipsei generale de timp, activitatile care sunt traite subiectiv ca fiind negative, impovaratoare, neplacute – par a avea o pondere insemnata pentru multi dintre noi. Cu alte cuvinte, pe langa timpul care este tot mai scurt, suntem nevoiti sa petrecem o mare parte din el realizand lucruri care ne creaza disconfort si dezechilibru. Un bun motiv ar fi locul de munca, aglomeratia, grijile cotidiene, certurile interminabile cu cei din jurul nostru si multe altele! Stim ca sunt firesti! Dar firescul transformat in stres nu mai este atat de firesc. Sa devii ce nu iti place si sa faci ce nu ti se potriveste ne poate schimba viata si timpul intr-un mod de a fi incomod si neplacut.

Timpul este valorizat si trait intens atunci cand simtim momentele respective ca fiind satisfacatoare. Este adevarat ca pentru multi placerea este asociata cu relaxarea si cu petrecerile mondene dar momentele de bucurie pot fi create prin satisfactii profesionale (obtinute la locul de munca), prin dezvoltarea unor relatii echitabile, pozitive, placute cu cei din jur (indiferent de context), prin intelegerea corecta a rolului si a statutului pe care ni le dorim.

Incercarea de a trai cat mai potrivit cu ce ne dorim, ne poate conduce la un tip de cautare perfectionista. De nenumarate ori ne gandim ca un anumit lucru putea fi facut altfel, sau ca in respectiva situatie puteam sa ne comportam sau sa spunem altceva. Dar nu trebuie sa uitam ca tot timpul alegem sa actionam in functie de momentul pe care il traim, cand avem o anumita stare, o anumita conjunctura, cand suntem conditionati de raspunsurile celor din fata noastra. Necesar este pentru noi sa intelegem ca: “A fost asa si a fost cel mai bine pentru atunci!”.

Dorinta intoarcerii in timp si regretul ca nu putem schimba situatia de atunci cu una noua, poate chiar perfecta, nu ne ajuta sa mergem mai departe. Este important sa intelegem ca pentru momentul respectiv a fost cea mai buna alegere!

De asemenea, tendinta de a maximiza timpul pe care il avem la dispozitie este de multe ori daunatoare daca nu este evaluata corect. Apare surmenajul, oboseala, supraefortul, satisfactiile isi pierd din intensitate, evenimentele nu mai au aceeasi semnificatie. De multe ori, sacrificam valoarea situatiei pentru impulsul conformist de incadrare in timp. Preferabil este sa nu modificam ritmul personal (incetinirea acestuia), si doar sa evitam implicarea superficiala (care de multe ori presupune a face ceva doar pentru a mai contabiliza un moment trait). Sa te si implici si sa iti fie si suficient timpul, pare dificil de realizat. Dar sa nu uitam ca timpul este valoros atunci cand ne dorim si simtim ceea ce facem, la adevarata valoare.

In foarte multe cazuri, majoritatea asociaza insuficienta timpului necesar, cu o traire negativa. Putem evita includerea “lipsei de timp” printre factorii generatori de stres, oferindu-ne posibilitatea de a-i da semnificatia corespunzatoare in mintea noastra. Sa iti lipseasca timpul poate inseamna sa traiesti intens, sa faci tot timpul ceva, sa iti valorifici potentialul energetic, intelectual, sa descoperi lucruri interesante, in functie de moment, sa inveti sa te descurci in situatii diverse, sa observi cum te descurci intr-o multitudine de cazuri, sa cunosti persoane noi, sa explorezi si sa dezvolti din ce in ce mai multe relatii, sa fii provocat de tot ce inseamna neprevazut, nou...si foarte important sa intelegi ca niciodata nu esti la fel! Astfel, semnificatia pe care o dam timpului, precum si activitatilor pe care le realizam, ne ajuta sa percepem viata in termenii corespunzatori, cei pe care i-am ales. Daca ascultam cu atentie discursul oamenilor echilibrati, sau al celor de succes, remarcam ca lipsesc aproape cu desavarsire cuvintele cu o valoare negativa sau patologica: stres, suparare, lipsa de timp, epuizare, incapacitate, depresie s.a. Poate chiar eliminarea gandului obsedant “nu am timp”, generator de stres si confuzie, ar putea sa ne conduca la un “nou timp” trait placut.

Timpul ne transforma si ne imbogateste sau ne limiteaza modalitatile si optiunile de a ne comporta si de a fi. Dezvoltarea si transformarea noastra, atat fiziologica cat si psihica, presupune parcurgerea anumitor stadii si etape de varsta. Mai mult decat util, necesar si obligatoriu, timpul devine de multe ori ostil si daunator, ireversibilitatea acestuia oferindu-ne doar anumite etape in care putem trai intr-un fel anume. Dar cum intoarcerea nu este posibila ne ramane sa alegem cel mai frumos si potrivit mod de a fi de acum inainte.

Timp inseamna trecut, prezent si viitor. Posibilitatea de a retrai trecutul ne este oferita de timpul psihic, subiectiv, prin amintiri si memorii semnificative. Prezentul este cel care ne ofera sansa sa traim ceea ce este ireversebil si concret si sa gasim cea mai buna modalitate personala de a ne adapta la contextul social si situational din acel moment. Viitorul poate fi anticipat, proiectat, programat, dar tot in termeni psihici (un rol important avand imaginatia si creativitatea).

Timpul pare atributul tineretii atunci cand ne raportam la numarul si la diversitatea activitatilor care pot fi intreprinse intr-o zi. Timpul biologic nu poate fi intotdeauna masurat cu unitatile timpului fizic(cronologic), acest aspect putand fi ilustrat prin ritmul diferit de maturizare si imbatranire a diferitelor organisme. Si cum organismul tanar este mai dilatat decat cel imbatranit (secunda de viata a unui organism tanar este mai bogata in procese fiziologice), pentru copil ziua este mai lunga decat pentru omul matur, deoarece in cadrul acesteia se petrec mai multe evenimente si in plan fiziologic si in plan psihic, deci activitatea e mult mai intensa. Din punctul de vedere al timpului fizic, copilaria apare scurta, iar batranetea - lunga. Din punctul de vedere al timpului biologic situatia se prezinta diametral opusa : copilaria este indelungata, iar batranetea - scurta.

Indiferent de cum ni se pare a fi timpul, fiecare etapa de varsta trebuie traita corespunzator cu modul nostru de a fi, dar si cu tot ce presupune interactiune si context social. Inca de cand ne nastem suntem conditionati de sistemele sociale din jurul nostru, cel mai important fiind familia (dar si anturajul, scoala, mediile apropiate in care convietuim zi de zi, precum si societatea in general). Pe langa independenta si libertatea de alegere a fiecaruia, conceptia sociala, regulile scrise si nescrise, normele morale, sociale, etice, toate contribuie la formarea si devenirea noastra ca adolescenti, tineri, maturi, batrani.

In cautarea celei mai potrivite optiuni de viata, pe langa alte variabile, si timpul joaca un rol decisiv. Cand de multe ori nu mai reusim sa ne mobilizam, sa ne directionam viata asa cum am dori, cand toate evenimentele par sa se deruleze cu rapiditate spre ceva ce nu este potrivit, cand viata personala si sociala nu seamana cu nimic din ce ne-am propus, grijile si momentele de suparare sunt tot mai frecvente, atunci de multe ori ne oprim si ne intrebam ce este de facut.

Evaluarea corecta a timpului pe care il avem la dispozitie si mobilizarea corespunzatoare a tuturor resurselor si posibilitatilor personale, sunt bune solutii pentru a schimba favorabil lucrurile. Si psihoterapia vine in intampinarea dificultatilor create de lipsa timpului. Multi ar spune “dar cu ce ma ajuta un specialist? Poate acesta sa imi ofere mai mult timp?”. Dar sa nu uitam ca mai important decat timpul in sine, este chiar modul in care simtim si traim timpul respectiv. Fiecare ne dorim altceva de la acelasi timp!

Autor: psiholog Daniela Ghitulescu

Sa nu uitam ca mai important decat timpul in sine, este chiar modul in care simtim si traim timpul respectiv. Fiecare ne dorim altceva de la acelasi timp!