|
Postat 22:44 pe 17.07.2011
|
|
Mereu ne vorbesc sfinţii
Mereu, mereu ne vorbesc sfinţii -Prin faptele lor în lumină- De Adevăr şi erezie, Despre smerenia divină.
Nu cu vorbire iscusită Şi explicaţii complicate, Ci cu dovezile trăirii Prin multe fapte minunate.
Cuvântul lor e însăşi viaţa Care-au trăit-o în Iisus Şi fapta lor este cuvântul Ce încă îl mai au de spus.
Aceste frapte vorbesc astăzi Când mari şi mulţi cuvântători Vor doar cu vorba să convingă Fără să fie trăitori.
Vorbesc despre ortodoxie De Adevăr şi de iubire, Dar nu prin fapte –precum sfinţii- Care ni-s pilde de trăire.
Azi ne dorim ortodoxia Uşoară şi modernizată, Lipsită şi de curăţia Care-i şi grea şi demodată.
Şi mai ales fără răbdarea Şi suferinţa răstignirii, Fără smerenia trăită În argumentele iubirii.
Sfântul de astăzi, ne vorbeşte Prin ce a fost şi ce-a trăit, Prin port şi marea sa dovadă Că ortodoxul e smerit.
Arhiereu cum nu sunt astăzi Pe nicăieri creştini smeriţi, Şi ortodox ce ruşinează Pe cei mai mari şi buni sporiţi.
Cuvânt de tunet.Faptă sfântă Şi ,,doctorat’’ trăit, nu spus, Scris doar cu fapta nevoinţei Şi-a trăirii în Iisus.
Veşmântul său –fără pretenţii- Şi mitra sa –un unicat- Au fost lumina din lăuntru Cu care s-a înveşmântat.
Cuvâtul izvorât din scoala Smereniei şi pocăinţei, A fost minune’nfricoşată Şi argument adus credinţei.
Ereticii prin forţa limbii Au reuşit ca să smintească Şi-n faţa lor sfântul aduce O cărămidă să vorbească.
Nu prin imaginea vorbită. Nu în construcţia minciunii Cî în dovezile trăirii Şi în puterea rugăciunii.
Unde mai sunt creştini ca dânsul ? Unde mai sunt aşa păstori Să-şi dovedească modestia Şi faptele de trăitori ?
Sfântul mustra şi mustră veşnic Cu mare forţă erezia, Cea care astăzi stinge duhul Şi strică şi ortodoxia.
De peste tot vin argumente Că nu e nici o rătăcire, Şi chiar păstorii mână turma Către eretica unire.
Păstori ce nu fac cărămida Ca Spiridon, să ne vorbească, Şi nici dovada ortodoxă, Că vor ca să se răstignească,
Vorbesc de pace şi iubire, Dar nu de marile păcate De formalism, de sodomia Acestei lumi destrăbălate.
Iisus mai era cine este, Dacă ce-a spus n-ar fi trăit Şi dacă chiar prin cele spuse Nu ar fi fost şi răstignit ?
Dacă cuvintele rostite Nu au dovadă în trăire, Păstorii ortodocşi vor duce, Turma’n eretica unire.
Nicolae Mirean
Mereu ne vorbesc sfinţii
Mereu, mereu ne vorbesc sfinţii -Prin faptele lor în lumină- De Adevăr şi erezie, Despre smerenia divină.
Nu cu vorbire iscusită Şi explicaţii complicate, Ci cu dovezile trăirii Prin multe fapte minunate.
Cuvântul lor e însăşi viaţa Care-au trăit-o în Iisus Şi fapta lor este cuvântul Ce încă îl mai au de spus.
Aceste frapte vorbesc astăzi Când mari şi mulţi cuvântători Vor doar cu vorba să convingă Fără să fie trăitori.
Vorbesc despre ortodoxie De Adevăr şi de iubire, Dar nu prin fapte –precum sfinţii- Care ni-s pilde de trăire.
Azi ne dorim ortodoxia Uşoară şi modernizată, Lipsită şi de curăţia Care-i şi grea şi demodată.
Şi mai ales fără răbdarea Şi suferinţa răstignirii, Fără smerenia trăită În argumentele iubirii.
Sfântul de astăzi, ne vorbeşte Prin ce a fost şi ce-a trăit, Prin port şi marea sa dovadă Că ortodoxul e smerit.
Arhiereu cum nu sunt astăzi Pe nicăieri creştini smeriţi, Şi ortodox ce ruşinează Pe cei mai mari şi buni sporiţi.
Cuvânt de tunet.Faptă sfântă Şi ,,doctorat’’ trăit, nu spus, Scris doar cu fapta nevoinţei Şi-a trăirii în Iisus.
Veşmântul său –fără pretenţii- Şi mitra sa –un unicat- Au fost lumina din lăuntru Cu care s-a înveşmântat.
Cuvâtul izvorât din scoala Smereniei şi pocăinţei, A fost minune’nfricoşată Şi argument adus credinţei.
Ereticii prin forţa limbii Au reuşit ca să smintească Şi-n faţa lor sfântul aduce O cărămidă să vorbească.
Nu prin imaginea vorbită. Nu în construcţia minciunii Cî în dovezile trăirii Şi în puterea rugăciunii.
Unde mai sunt creştini ca dânsul ? Unde mai sunt aşa păstori Să-şi dovedească modestia Şi faptele de trăitori ?
Sfântul mustra şi mustră veşnic Cu mare forţă erezia, Cea care astăzi stinge duhul Şi strică şi ortodoxia.
De peste tot vin argumente Că nu e nici o rătăcire, Şi chiar păstorii mână turma Către eretica unire.
Păstori ce nu fac cărămida Ca Spiridon, să ne vorbească, Şi nici dovada ortodoxă, Că vor ca să se răstignească,
Vorbesc de pace şi iubire, Dar nu de marile păcate De formalism, de sodomia Acestei lumi destrăbălate.
Iisus mai era cine este, Dacă ce-a spus n-ar fi trăit Şi dacă chiar prin cele spuse Nu ar fi fost şi răstignit ?
Dacă cuvintele rostite Nu au dovadă în trăire, Păstorii ortodocşi vor duce, Turma’n eretica unire.
Nicolae Mirean
|