ADORMIREA MAICII DOMNULUI
» E zi de tristă bucurie.Nicolae Mirean
Inapoi la Pagina de Discutii
|
E zi de tristă bucurie.
E zi de tristă bucurie. E zi de sfântă înălţare, Prin rugă şi recunoştinţă, Aduse’n dar Sfintei Fecioare. Azi , Maica pleacă dintre oameni. Dun lumea’n care omul piere La Fiul său în cerul slavei, Unde nu-i moarte nici durere. Azi pleacă cea mai sfântă mamă, Care ne-a dat-o Dumnezeu, Şi cea mai sfântă’ntre fecioare, În Rai, la cer, la Fiul său. Vasul de taină al luminii, Născută-n rugă pe pământ, Fecioară , mamă şi fecioară, Care-a născut prin Duhul Sfânt. Cea mai aleasă dintre oameni, Cea mai curată în credinţă, Cea mai adâncă în trăire, Sub crucea sa de suferinţă. Cea mai deschisă către ceruri, Cea mai supusă-n chip firesc, Care’n smerita’i ascultare , Salveză neamul omenesc. Un crin înmiresmat de ceruri, Ce fecioria şi-o îchină Într-un firesc ce’i nefirescul, La cei ce n-au primit lumină. Un suflet neatins de lume, Un vas perea-plin de dar ceresc, O cupă ce-a purtat văpaia Şi focul cel dumnezeiesc. O inimă ce-a ars sub cruce Trăind prin Fiu toată durerea, De mamă’n nevinovăţie, Care n-a luat în trup plăcerea. Ea-i mama noastră de la ceruri, Ea-i bucuria omenească Şi vasul tainelor divine, Trimise să ne mântuiască. Ea e aleasa omenirii, Care ascultând de Dumnezeu, Ne-a deschis calea în lumină Pri naşterea Fiului său. Ea este puntea căte ceruri, Cu dragostea-i nemărginită, Cu dor şi inimă de mamă Şi ruga ei desăvârşită. Ea pleacă astăzi de pe lume , Dar lumea nu o părăseşte, Ci dimpotrivă în din necazuri, Şi din nevoi ne izbăveşte Nicolae Mirean |
|
|