|
Postat 06:51 pe 19.08.2011
|
|
O, câte lacrimi fericite
O, câte lacrimi fericite Măicuţă sfântă mi’ai adus, În dulcea dragoste cerească, Prin darul Domnului Iisus ?
De câte ori Sfântă Fecioară Mi-ai dăruit lacrimi curate Minuni de milă şi iertare Şi rezolvări neaşteptate ?
De câte ori Preasfântă Maică, Candoare sfântă mi-ai turnat, În inimă prin cânt și rugă Din darul Tău, nevinovat ?
De câte ori Sfântă Fecioară, M-am îmbătat de fericire, Când în adâncul disperării, Primeam prin Tine izbăvire ?
De câteori fără nădejde, Dispreţuit şi disperat, Din căi ce nu aveau ieşire M-ai scos în chip neaşteptat ?
De cîteori citind, cu lacrimi, De sfânta Ta milostivire, Nu mi-ai sporit în duh nădejdea, Şi dorul pentru mântuire ?
Cît eşti de sfîntă şi curată Şi cât de fericită eşti, Fecoara lumii, cea mai sfântă Crăiasa slăvilor cereşti ?
Cu ce cuvinte să spun lumii, Şi în ce stihuri să slăvesc, Smerenia-Ţi mântuitoare Şi chipul Tău duhovnicesc ?
Tu ai adus lumii pe Domnul, Tu prima ai primit iubirea, Și tu ne’ai înrudit cu cerul Maică a toată mântuirea.
Tu eşti comoara omenirii, Şi tot ce poate fi mai sfânt, Mai vrednic , mai frumos, mai tainic, Din ce-i umanul pe pământ.
Ești rugătoarea, ești nădejde, Ești vie, deși’ai adormit Și te-ai mutat la cer în slavă, Dar lumea nu ai părasit.
Ești milă, pace, bucurie, Tu ești rudenia de sus Prin trup și sânge, ești Fecioara Și Maica Domnului Iisus.
Ești rai, Ești crin, Ești bucurie Ești tot cei mai frumos și sfânt Din ce e omul ca făptură Cu trup și suflet pe pământ.
Nicolae Mirean
O, câte lacrimi fericite
O, câte lacrimi fericite Măicuţă sfântă mi’ai adus, În dulcea dragoste cerească, Prin darul Domnului Iisus ?
De câte ori Sfântă Fecioară Mi-ai dăruit lacrimi curate Minuni de milă şi iertare Şi rezolvări neaşteptate ?
De câte ori Preasfântă Maică, Candoare sfântă mi-ai turnat, În inimă prin cânt și rugă Din darul Tău, nevinovat ?
De câte ori Sfântă Fecioară, M-am îmbătat de fericire, Când în adâncul disperării, Primeam prin Tine izbăvire ?
De câteori fără nădejde, Dispreţuit şi disperat, Din căi ce nu aveau ieşire M-ai scos în chip neaşteptat ?
De cîteori citind, cu lacrimi, De sfânta Ta milostivire, Nu mi-ai sporit în duh nădejdea, Şi dorul pentru mântuire ?
Cît eşti de sfîntă şi curată Şi cât de fericită eşti, Fecoara lumii, cea mai sfântă Crăiasa slăvilor cereşti ?
Cu ce cuvinte să spun lumii, Şi în ce stihuri să slăvesc, Smerenia-Ţi mântuitoare Şi chipul Tău duhovnicesc ?
Tu ai adus lumii pe Domnul, Tu prima ai primit iubirea, Și tu ne’ai înrudit cu cerul Maică a toată mântuirea.
Tu eşti comoara omenirii, Şi tot ce poate fi mai sfânt, Mai vrednic , mai frumos, mai tainic, Din ce-i umanul pe pământ.
Ești rugătoarea, ești nădejde, Ești vie, deși’ai adormit Și te-ai mutat la cer în slavă, Dar lumea nu ai părasit.
Ești milă, pace, bucurie, Tu ești rudenia de sus Prin trup și sânge, ești Fecioara Și Maica Domnului Iisus.
Ești rai, Ești crin, Ești bucurie Ești tot cei mai frumos și sfânt Din ce e omul ca făptură Cu trup și suflet pe pământ.
Nicolae Mirean
|