Comunitatea ortodoxa din judetul Constanta
» Scriitorul Ioan Mircea Popovici
| « Ultima Pagina | vizualizare rezultate 11-20 din 57 | Urmatoarea Pagina » |
Inapoi la Pagina de Discutii
|
in seara de Ajun, iata profesorul colinda:
"inmultit de-o sparanta zic clipele calde-s fara inceput si fara sfarsit ia-ti doua prietene bune sa faceti un cerc de la Craciun pana de Boboteaza de la Boboteaza pana la Paste si de la Paste pana la... va fi bine ai sa vezi ca va fi bine trei gratii veti fi voi cele trei care-ati iesit din jocul ielelor pe poarta certitudinilor in cetatea istoriei cheia-i la voi eu sunt doar martorul care nu doar ca pot dar chiar depun marturie pentru cum s-a intamplat Minunea de Craciun ti-am spus ca minunile se tin lant minune-i fiecare rana vindecata fa-n sarbatoarea de acum miros de tamaie cu rugaciune si vor veni ele la tine cu bucuriile pline Craciunul adevarat vine acasa colind am promis pe scara Tympului cu toate vestile bune puse-n calendar astept fotografia cu farfuria de supa cu globulete de Craciun si cu toate minunile de acasa aratate-n Acum cand cei trei Magi sunt pe drum Cu bucurie si sanatate sa fie La Multi Ani!" |
|
|
scriitorul:
spune tu ce bland se leaga Bucuria Nasterii de samanta vesniciei pusa-n Nodul Facerii nu-i nevoie de cuvinte ci de gestul cel mai fin o atingere subtire de momentul de sublim si e mare Bucuria cand gasesc rodind din plin fiecare floare rara inflorita dintr-un spin sarbatoarea darului langa ieslea harului “Iata, intr-o iesle mica/ s-a nascut acela care/ universu-l infiripa/ UNUL din TREIMEA MARE.” |
|
|
de Anul Nou, mi-a scris profesorul:
ma bucur sa aflu ca ai urcat spiritual si duhovniceste cu inca un an ca-n bilantul tau ai marcat garile in carfe se schimba macazul sa te eliberezi de necazul care se cuibarise-n inimile majoritatii aici fac un puct de inflexiune pe coordonatele sferice si intr-un sarbatoarea tripla de azi pe un post nou cel al Imblanzitorului de comete daca ai rabdare un pic vei afla ce cand si cum evident nu acum cand suntem cu capul in stele zic si eu navigatgor pe Fluviul Alpheu ca tu le stii pe toate dar acolo in inima ta ele nu au cuvinte ci doar gesturile-s cele care vorbesc de la sine indiferent de ora de zi de luna anotimp sau de an iarna aceasta-i o iarna blonda frumoasa si cu minte putina cu inima mare indrazneata deschizatoare de drumuri si de carari nevazute multele si maruntele se aduna-n manunchi de bucurii intre planete si stele cometele cu traiectorii elicoidale ii invata pe trecatorii nestatornici cum sa se bucure de caroiajul din dale dincolo de asteptarile noastre sperantele-s dupa cum vrea inima nu-i dupa mintea noastra cu logica terestra ci-i dupa Voia Aceea Vectorul Principal noi suntem "secunzii" pe "Vaporul dorintelor" in care conduce Dorul Luptatorul cu Incetinitorul si nu de putine ori Falsificatorul Imblanzitorul de comete are pletele lungi barba-i pana la brau alba de toata minunea un fel de Mos Craciun altfel decat "comercialii de azi" trisori si farsori cultivatori de bucurii trecatoare si de necaz 1 ianuarie (din jurnalul lui Yannelis, 13:17) |
|
|
mi-a scris domn profesor:
Marie, aici este unul din "ucenicii mei" care are-n plus, experienta vietii pe mare... daca nu-mi povesteai experienta aceea cu "sfera de lumina" poate ca, rugamintea lui Adrian nu ajungea unde trebuie... Adrian, Mi-ai cerut o persoana preocupata de "autocunoastere". Aici este adresa dansei. Nu stiu daca accepta nivelul tau atat de original, ca uneori, parca stau de vorba cu un cal. Asta-i de bine. Caii si cainii sunt animalele cele mai sensibile si iubitoare. Uita-te aici, la filmul acesta emotionant, ce sentimente puternice are acest caine... https://www.facebook.com/video.php?v=696751083740696 |
|
|
Pe profesor il mai intalniti la "Piramida". Acolo el scrie cu numele de "ymp":
http://www.telegrafonline.ro/1151442000/articol/3615/cel_mai_inalt_castel_de_nisip_se_muta_in_bulgaria-p636.html#com |
|
|
Cuvintele mele, de Ioan-Mircea Popovici
[20.Apr.07 09:07] Cuvintele mele, când ies din Poveste, vâslesc înspre maluri cu tărmul înalt. Se plimbă pe plajă, culeg spre ferestre din pietre şi alge o scoică şi-un prag. Peste ochiul întors, pleoapa tăcerii în raza cuvântului. Va veni şi vremea când mă voi aduna risipindu-mă-n Roza Vânturilor. Poate-i un spirit al locului, poate-i o formă care se caută un pic dincolo de ceea ce este. Acolo, în ceea ce nu este, se întâlneşte cu Spaţiul Gol (pe care-l cultivă cu o lume mai bună ca lumea agresivă şi fără Cuvânt a Ţărmului). De-ar fi să las tăcerilor povara, pendula infinită s-ar sfărâma în fire. Pescăruş lângă pescăruş, val după val. În spatele nostru, mal. Pe plajă, departe, o dungă şi-un pâlc de călăreţi. Mare, ţărm, plajă şi păsări. Lipsesc pe dig pescarii la stavrizi. În locul lor, femeia cu umbrela şi zar imi aduce aminte de Pierre Nadar. Mă joc cu urma unui gând. Mă joc şi tac şi cânt. Si când credeam că tac mai mult opreşte vântul. Îl ascult. Parcă-i o şoaptă dintr-un val. Un val pleacat în larg din mal... |
|
|
tu zici...
poezie [ ] (din ţinte deşirate) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ioan-Mircea Popovici [Yannelis ] 2008-02-13 | | vezi şi tu, Igitur. bagă ochiul în nodurile gândului. mai fă loc de drumuri. nu lăsa telegarii pe lângă sanie că-s troienele mari şi rătăcesc. treabă bună, Igitur. treabă bună. bagă tu de seamă ce înzăpezite-s cărările între curţile oamenilor... şi aici în ochi de şarpe şi-n durerea cu tăceri te întinzi într-un departe şi revii în semn de carte, pe o scară de păreri... în ceasul ăstei clipe, pe dunga de azur spre capătul cărării, din ţintă furi un şnur şi deşirând albastrul din dens şi prin părere aduni un ghem de vise, de noduri şi durere din ţinte deşirate în care ai crezut reduci din amnezie şi-o iei de la-nceput în zidul alb cu pietre, cu scoici şi cu tăceri tu vezi unde e uşa şi treci din azi în ieri pe curba integrală faci chei de portativ prin harfa amânării dai vântului stativ şi cântecul se ţine de ţărm peninsular într-un lătrat de câine şi colţul unui zar pierdusem în ziua aceea la pendul. toate semnele rele pregăteau semnul bun. Ponna latră să ieşim pe plajă... Constanţa, 13 februarie, 2008 (PS): acelaşi ca precedentul |
|
|
Mi-a raspuns profesorul:
"la ce m-ai intrebat tu acum cu visul si cuvintele in vis imi apar intamplari in bolta de trecere dintre vis si trezire vin cuvintele cum face vita de vie muguri si vin ca dintr-o vie cu mai multi butasi pana cand ma ridic din pat unele dispar raman cele pe care le notez imediat dupa ce visez". |
|
|
mi-a scris Poetul:
astazi se intampla sa fie totul ca-n poezie cativa ani la rand la ora aceasta traiam Ora Poetului in amphiteatrul de piatra de doi ani incoace pentru ca lumea s-a imprastiat Ora Poetului o traim fiecare pe unde iubim n-am stare sa-ti arat tara arcadelor pontice ultramarine las doar intrarile-n deschideri muzicale uvertura unei partituri pe care-o interpreteaza marea trec pe tarm in cantul vremii ascultand cum bate valul stand cu ceata grea in suflet promoroaca-mi rupe ramul cand privesc inspre Luceafar se aude-un cant de ruga si iubirile desarte ma-nfasor in loc sa fuga văl de cântec dinspre mare se-nfăţeşte cu un clopot invitându-mă-n psaltire printr-un ropot şi un şopot spune tu cum se aduna vis in gândul răvăşit intorcand durerea vremii inspre tarmul cel iubit foşnet val cântare lină dor de vremuri de demult dor de dor ca-n vis suspina susur de izvor... tumult stii ce inseamna tarmul acesta inalt pentru Poetul meu inseamna tara vremurilor in care la fiecare pas gasesti o rana de vindecat. |
|
|
mi-a scris Poetul:
din alergare azi îţi scriu din peisaj cu veştile tale bune îndulcim cafeaua amară în fiecare dimineaţă şi seară aer jilav dinspre mare pregăteşte briza-n care se adună în culoare flori de câmp de ţărm şi plajă ca-ntr-o vrajă suspinare negrăită de iubire fericire în neştire |
|