2022.

Salut Adrian,

iti trimit si tie o reflectie a mea recenta pe care i-am trimis-o si lui Mihail Neamtu (cel mai bun dintre tinerii filosofi ai religiilor din Romania):

"""Ma gandesc adesea daca nu cumva istorisirea despre pomul cu fructul oprit al lui Adam si Eva nu este de fapt decat o puternica hiperbolizare care inca ne mascheaza puterea noastra de a vedea esentialul. Eu ma gandesc ca de fapt satana i-a invatat sa se imperecheze (ca trupul lor era acelasi si de-a-ntregul chiar si dinainte de a pacatui cu "marul", in afara de faptul ca Dumnezeu le-a luat vesnicia vietii nu stiu daca i-a transformat si fizic ulterior). Adam avea testicule si inainte, si dupa pacat. Imperechindu-se fara sa stie consecintele si deci Eva urmand sa procreeze, ei fara sa stie au devenit deasemenea "un fel de creatori", o indrazneala care avea o veleitate de a atinge o anumita dumnezeire in sine si prin sine a celor doi ( si inca neingaduita de Dumnezeu care avea aceleasi planuri pentru om de indumnezeire insa pe calea dorita de El), care l-a suparat pe Dumnezeu. Poate ca de aceea lui Adam "i-a fost ulterior rusine" de ceea ce a facut cu Eva . Mai degraba din aceasta cauza se ascundea initial de Dumnezeu decat de faptul ca a incalcat o interdictie legata de un mar. Si Dumnezeu a pedepsit-o pe Eva cu ceea ce de fapt oricum avea sa se intample, anume sa poarte prunc ea si urmasele. Dar singura pedeapsa autentica a lui Dumnezeu cred ca a fost ca le-a luat nemurirea, care e singura transformare esentiala a lor in raport cu ceea ce erau inainte de pacat,"""

O zi buna,

Tudor Baracu

Primele capitole din Geneză: Este Dumnezeu sentimental? Sau despre cum apare Legea, până la cercurile gândirii?

Reflecția ta este mult mai senzitivă ... și mai bună decât privirea mea în absolut pe această tematică în anul 2000, când îi scriam unei amice, de care eram obsedat.

În 2012, pe când iubeam o altă fată, am scris:

Adame

Adame, Adame,
Vorba fărâmă,
Duhul străpunge,
Chipul iese din întuneric, ca fructul rupt in două de mâini.
Adame, Adame,
Atenţia din tâmplele tale stă în scoarţa copacului.
Ascultarea ta in crengile lui.

Prin 2017 sau 2019 am ajuns la concluzia că povestea cu copacul vorbește despre înmulțire sau nașterea de copii.
În urma unei viziuni cred că satan ar purcede din acel copac, că este stăpânul copacului, că poartă o piele sau haină vernil, a nesuferinței.
satan îmi mai înseamnă nașterea/purcederea sau trăirea/percepția cu ochii închiși (ce ar ține de nașterea din Tatăl a Fiului). Din interacțiunea cu înțelegerile tale + somnul lui Adam, aș zice că Adam și Eva erau ca în un vis, nu erau treziți spiritual vorbind. satan le explică că atunci când vor mânca din fruct li se v-a deschide ochi și vor fi ca Dumnezeu cunoscând binele și răul. răul trebuie înțeles ca ideea de altu, din punct de vedere al sentimentului, spuneam prin 2017.
Mai înțeleg că experiența cu satan de atunci a lor, face ca orice om se naște să fie considerat păcătos, conform spuselor Lui Hristos: Cum e mai bine să îi spun (slăbănogului) iertate sunt păcatele tale sau i-ați patul și mergi? căci mental patul mai înseamnă și gura deschisă maxim (Maximum sexual este „cât gura„ => gura devine pat.), un a păcătui sexual cu vorba. Rezultă că satan e în legătură cu sexul, în adevăruri fiind în legătură cu ceea ce e înmulțirea. Poate că e important să spun că din o experiență din 2012 am văzut cum conștiința s-a divizat/înmulțit în fața mea. Deci, înmulțirea e a conștiinței, care nu vrea să ni se destainuie? Constantin Dulcan vorbește că această conștiință personală este comună și nu din lumea noastră.

Întreb cum dacă raiul este precum o lume pe o planetă și din ce am văzut o dată, cred că sunt multe planete rai, (sau că cei din rai ar exploata soarele lor, ca grad de civilizație) cum de satan e un Dumnezeu finit și cum omul a devenit muritor? Mie din povestea de atunci a Genezei, citită în 2000, mi-a rămas că Dumnezeu le-a dat pantoloni din piele. Pielea nesuferinței? Sau că fapta lu Adam și Eva a fost pe zi, nu seara?
Și totuși Patapievici citând din Blaise Pascal, ne spune că omul face orice faptă cu ajutorul Lui Dumnezeu, căci a face este a Lui Dumnezeu. Tatăl Meu lucrează și Eu lucrez, spunea Iisus. Toată munca e a Lor(?), (în privința scrisului) îmi spunea o chestie I. M. Popovici.
O trăire mentală afirmă ceva de atunci:
1. Rău 2. O iau de la început = Calc pe rău => Eva, creaţia calcă pe şarpe.
Poate că Eva de atunci, la ieșirea din rai era deja, nu numai Viața, ci simbioza dintre Viață și Conștiință, ca un soare care te trăiește și vrea să zboare către altceva! Și nemaifiind ei numai Viața, logic li s-a înterzis să mănânce din copacul Vieții.
Una e să pui numele ..., una este să te trăiești ca acel altu, în rai!
Din Geneza, cap 1 și 5 ar reieși că bărbat și femeie au fost făcuți pe Pământ, laolaltă. În cap. 2 Adam este făcut, nu simultan cu Eva, ci total diferit. Faptul că acel fiu Cain, în cap. 4 își ia femeie dintre oamenii de pe Pământ. Jertfa lui Cain e în legătură cu planul orizontal, iar jertfa lui Abel e în legătură cu verticalul?
Când sunt în mine mă reprezint orizontal. Când sunt în afara mea mă reprezint vertical. (2011)

Mulțumesc Tudor, căci nu am știut că Enoh, nemuritorul, era fiul lui Cain!

Noi algoritmi

Socrate spunea că fiecare om are un soare.
Iisus spunea că Împărăția cerurilor este în noi.
Cerul in care S-a inaltat Hristos este identic cu inima noastra. Dumitru Staniloaie
Împărăția cerurilor = rai.
Împărăția cerurilor, raiul, este de la întemeierea lumii.
Mihael este păzitorul raiului?

ca să()()să + Să fie lumină! (să ... = dreapta = minte? = inimă)

Începusem să văd oameni în plan vertical, ce erau ca îngeri în o tribună şi începusem să nu mă simt bine.
Un abur ieşea din pământul meu din mental. Eu parcă nu eram făcut om, încă. M-am dus cu gândul la Geneza. ?.11.15 = faptul că îngerii erau la zămislirea lui Adam!

Faptul că în minte sunt toate cerurile.
Faptul că mergem către un chip, chipul Lui Dumnezeu.
De ce chipul primordial păzește raiul? Faptul că ne îndreptăm spre un chip! Adam trebuia să ia chip nemuritor, ceea ce tot logic înfăptuiește Iisus?

E interesant cum incerci sa construiesti o idee in jurul unor AXIOME date de trairile tale. Pe alocuri tipul tau de discurs se aseamana "cu modul acoperit de mister si pe alocuri lasat incomplet din ratiuni artistice" prin care Eliade facea expunerile din romanele sale Maitreyi si Domnisoara Cristina.

Poate cumva este ceva asemanator si cu modul in care scria Dostoievschi care relata anumite trairi interioare.

Ti-am atasat la acest email 2 poze cu carti pdf pe care le am. Am o groaza de carti pdf ce se pot citi pe tableta, zeci de gygabyte. Cand o sa ajung la Constanta o sa iti scriu din ele pe un DVD si iti transmit.

O alta idee transmisa de mine catre Mihail Neamtu (filozof al religiilor este cea de mai jos) . Daca tu incerci de fapt sa redai in text anumite trairi si imaginatii, in schimb eu ma zbat in speculatii,

""""Inainte de a se sacrifica, d-nul nostru Isus Hristos stia ca va trece prin ceva greu prin firea Lui omeneasca, si e sigur ca stia (cel putin intuia prin firea omeneasca) in ce se baga vizavi de cum vor reactiona oamenii inclusiv in sensul cel mai putin favorabil. Totusi, El si-a asumat un risc al incertitudinii, sau in mod deterministic a stiut ca trece prin ceva rau, dureros, dar din care in final iese cu bine si Lumea se mantuie orisicum doar pentru ca s-a savarsit sacrificiul din initiativa Sa ? Gandind modern, sistemic, a fost un fel de game cu constrangerea de impunere a unui final asteptat? A trecut El printr-un "film" cu final fericit cunoscut (precum un cascador alearga prin foc dar stie ca la final se arunca apa peste el) sau in Dumnezeirea si Atotputernicirea Sa isi poate impune uneori chiar si anumite "Incertitudini" ale finalului tocmai pentru ca sacrificiul/darul Sau sa fie autentic ? """"

O zi buna,

Tudor Baracu

Ca Sfântul Ermolae cobor trepte cu feștila prieteniei, în adevărul evanghelic și zic zicere:

Adevăratul om mental este Iisus, în fiecare.
Faptul că s-ar fi făcut oameni din pietre, de Florii! Faptul că Iisus urma să vină încă de la facerea lumii, faptul că Iisus în iconografie este CELA CE ESTE! Faptul că Ioan Botezătorul îl consideră Mielul Lui Dumnezeu!
Și Iisus și fiecare om are destin. Omul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu din tot cugetul, sufletul, cu toată puterea și pe aproapele ca pe sine însuși. Necesitatea iubirii vorbește de o Naștere. Toate sunt din Dumnezeu, prin Dumnezeu și pentru Dumnezeu. "Că a Mea este lumea și împlinirea ei."
Ioan 18:36-37 ... ca să mărturisesc despre adevăr.
Iisus cu coroană de spini, pe cruce, mai este și adolescentul. Numele Chefa, dat lui Petru vorbește de Hristos. Piatra din unghiul capului vorbește de Iisus. Lumea înseamnă pocal. Iisus spune: azi s-a împlinit Scriptura. Prima vindecare este în sinagogă.
La strigarea cocoșului Iisus se pregătea să rămână în lumea aceasta, ca răstignit, căci Pavel ne spune că Iisus S-a făcut păcat. Poate la strigarea cocoșului de trei ori, Iisus era în suferință.
Mental: Ma trezeste din moarte vocea mamei si cantecul cocosului.
Există o mărturisire a Lui Iisus, că El spune ce îi spune Tatăl.
Lângă Pilat este om: ecce homo!
A fi om în fața lumii care îți vrea majoritar moartea. Moartea este în legătură cu mulțimea. Oare cum apare mulțimea, matematic?
O dată m-am trăit ca om cu pelerina în aer, în dreapta mentalului. Alternanța cer-aer îmi aducea suferință. Ieșisem din un nimic. La Iisus poate a însemnat: a nu avea lumea. Astfel lumea îl v-a avea ca răstignit. Așa El o v-a avea precum un Petru, pentru care și Petru s-a răstignit invers, precum pasărea Duhului a apărut în picaj.
Dar chitul ajunge la țărm și îl scuipă pe Iona (care se traduce: porumbel). Învierea Lui reînsuflețește copacul vieții. Viața, Eva, ... înviat v-a gusta din copacul Vieții, și se înălță la ceruri precum în castelul Iuliei Hașdeu, în lacrimi.
În preajma Apostolilor a fost Fiul omului, până poate de Florii.
Misterul că Iisus este mirele! Noi suntem fecioarele sau conștiința. Avem iarăși tandemul Viața și conștiința. În Eva era simbioza lor!

Moartea și altu au făcut posibil lumea aceasta, văzusem în un vis. Cred că conștiința e în legătură cu bătrânețea, cu desfășurarea timpului. Un vis al morții eterne a fost calea lui Baraba. Să fii prins de un sentiment fără gură sau cu gură al celuilalt: moartea și altu!