Mănăstirea Vlădiceni

Hram: Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan ,

Acces:

Este situata in apropierea orasului Iasi, in partea de sud-est, la distanta de 1,5 km de capatul tramvaielor 2 si 5. Se poate folosi si autobuzul 29 barat de Tomesti. Fata de satul Tomesti, manastirea se afla la 4 km vest. De la capatul tramvaielor se poate merge pe jos, traversand la dreapta linia ferata, se continua pe o poteca de langa linia ferata, apoi se traverseaza soseaua care duce la Tomesti (fostul drum al hotilor) si soseaua nationala Iasi-Vaslui. Asezamantul monahal este construit pe teren plat in buza dealului Vladiceni, acoperit de padure.
Mănăstirea Vlădiceni este o mănăstire de călugări amplasată la marginea municipiului Iaşi (la doi kilometri), în localitatea Vlădiceni (din comuna suburbană Tomeşti), pe locul numit în cronici "Poiana Vlădicăi",pe drumul “Hoţilor” ce leagă Buciumul de Tomeşti, dealungul căii ferate ce duce în Basarabia,
Mănăstirea Vlădiceni se află la poalele unui deal împădurit, de unde se poate vedea întreaga zonă industrială a municipiului Iaşi. Drumul care duce la mănăstire este un drum asfaltat, dar care nu a fost întreţinut.
Vatra monastică de aici este atestată încă din 1415.

„De ceva timp avem amenajat aici şi un atelier în care litografiem icoane. Paraclisul foloseşte pentru slujbele zilnice, oficiate pentru cei şapte monahi care formează obştea. Este ca o biserică de familie. Am simţit de la început nevoia de a primi în biserica mare credincioşii care vin la mănăstirea noastră să participe la slujbele de duminică. De aceea, slujbele zilnice, pentru monahi, sunt oficiate în paraclis, iar slujbele de sâmbătă şi duminică sunt oficiate în biserica mare”, ne-a spus părintele Arsenie.

Credincioşii care vor să participe aici la Sfânta Liturghie pot face acest lucru duminica şi în sărbători, începând cu ora 8:00.
Programul zilnic cuprinde: slujba Vecerniei, de la ora 16:00, slujba Utreniei, de la ora 19:00, Acatistul, Ceasurile şi Sfânta Liturghie, dimineaţa, de la ora 7:00.
Slujba Sfântului Maslu se săvârşeşte miercuri, de la ora 17:00.
Numele Vladiceni vine de la "vladica", termen popular care inlocuieste un cuvant mai cunoscut si mai des folosit, pe acela de "episcop".
Istoria Mănăstirii Vlădiceni
Potrivit tradiţiei locale, în anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun şi mitropolitul Iosif Muşat au întâmpinat la marginea Iaşului, în locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaştele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Ţării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde a fost întâmpinat alaiul a fost denumită "Poiana Vlădicăi", denumire existentă şi în cronici. Din acest motiv, după câţiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul.
De altfel tradiţia spune că hramul bisericii Nicoriţă se datorează aceluiaşi eveniment.
Cert este că prima biserică a schitului Vlădiceni a fost înălţată la 1910, spre cinstirea Sf. Apostol şi Evanghelist IoanO a doua biserică, ridicată între anii 1923-1928, a fost dărâmată în anii regimului comunist.

„În aceste locuri veneau mulţi pelerini la schitul care exista aici. Tradiţia locală arată că veneau credincioşi chiar din Basarabia. Probabil că pe aici trecea drumul de la graniţa dinspre Albiţa spre alte zone ale ţării”, ne-a spus stareţul mănăstirii, protosinghelul Arsenie Butnaru.
Noul locaş, zidit între 1994-1999, după reînfiinţarea aşezământului monahal, are la origine un proiect inspirat de stilul bisericilor moldoveneşti din veacul al XV-lea. Sfinţirea noii biserici s-a făcut de către I. P. S. Mitropolit Daniel la 23 mai 1999. În cadrul mănăstirii de călugări Vlădiceni mai există şi un paraclis, cu hramul Sf. Ilie.
Ctitorii schitului au fost câţiva călugări athoniţi, conduşi de arhimandritul Teodosie Soroceanu. „Există mărturii, conform cărora, monahii de atunci, conduşi de arhimandritul Soroceanu, ar fi construit aici locuri de cazare pentru pelerinii basarabeni, care veneau să se închine la moaştele Sfintei Parascheva”, ne-a explicat părintele Arsenie.

Între anii 1908-1910, câţiva călugări au construit în valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a Schitului Vlădiceni, spre cinstirea Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan. Între ctitorii de atunci, se numără şi Arhimandritul Teodosie Şoriceanu şi câţiva călugări atoniţi.

Opt ani mai târziu, în anul 1918, biserica a fost distrusă în întregime în urma exploziei unui depozit de muniţii din apropiere.

Din cauza exploziei depozitului de muniţie, schitul a fost distrus, murind mai mulţi călugări, printre care şi Arhimandritul Teodosie.

După primul război mondial, între anii 1923-1928, în timpul păstoririi mitropolitului Pimen Georgescu, arhimandritul Epifanie Demetrescu şi alţi câţiva călugări veniţi în România de la Muntele Athos, au reclădit aşezarea monahală distrusă construind o a doua biserică. Aceasta a fost grav avariată de cutremurul din anul 1940, iar în timpul celui de-al doilea război mondial s-a încercat refacerea ei. Avaariată şi în timpul războiului (1941-1945), biserica a necesitat ample lucrări de renovare care s-au desfăşurat între anii 1957 şi 1959. Ulterior, ea a fost folosită ca biserică de mir, filială a Parohiei Tomeşti.

În timpul conflictelor militare din perioada 1941-1945, biserica a fost afectată şi mai mult, încât a fost necesară o amplă renovare între anii 1957 şi 1959.

Astfel, dacă în anul 1944, Schitul Vlădiceni avea două clădiri gospodăreşti, cu rol de chilii, în anul 1959, ele au fost preluate de către Gospodăria agricolă de stat, iar biserica schitului a funcţionat din acel an doar ca biserică de mir care aparţinea de Parohia Tomeşti.

În acea biserică se slujea numai de câteva ori pe an, dar apoi, în anii '60 ai secolului al XX-lea, lăcaşul de cult a fost folosit ca depozit pentru diverse materiale de construcţii şi, fiind complet neglijat, s-a ruinat în întregime

Reînfiinţarea mănăstirii a avut loc după Revoluţia din 1989, prin eforturile Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul, care s-a ocupat personal de primirea tuturor aprobărilor necesare.

În 1994, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a fost reluată viaţa monastică la Vlădiceni. În 1995, Sfântul Sinod a aprobat reînfiinţarea mănăstirii, iar în numai cinci ani a fost ridicată actuala biserică cu hramul „Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan”, inspirată de stilul bisericilor moldoveneşti din secolul al XV-lea. „Biserica mare este construită după modelul celei de la Putna. A fost dorinţa Preasfinţitului Episcop Calinic Botoşăneanul ca această biserică să arate ca cea de la renumita mănăstire bucovineană”, ne-a spus părintele Arsenie.

În anul 1992, a fost iniţiată refacerea Mănăstirii, din iniţiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei şi cu purtarea de grijă a episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Calinic Dumitriu Botoşăneanul. PS Calinic s-a ocupat personal de întocmirea formalităţilor în vederea obţinerii aprobărilor necesare.

Sfântul Sinod al BOR a aprobat înfiinţarea mănăstirii şi, în anul 1995, locul unde se va construi biserica a fost sfinţit de IPS Daniel. Primul stareţ a fost numit în anul 1995 protosinghelul Meletie Cucoară.

S-a construit iniţial un paraclis cu hramul "Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul", apoi într-o perioadă de cinci ani, a fost ridicată o biserică monumentală din cărămidă pe locul celei construite de călugării atoniţi, care a fost inspirată de stilul bisericilor moldoveneşti din veacul al XV-lea. Hramul noii biserici este sărbătoarea "Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan", prăznuită la data de 8 mai în fiecare an.

La 10 iunie 2007, la vâsrta de numai 46 ani, a murit protosinghelul Meletie Cucoară, primul stareţ al mănăstirii. A fost înmormântat în curtea bisericii. Noul stareţ a fost numit arhimandritul Arsenie Butnaru.

Ieromonahul Calistrat Chifan,acuzat de pedofilie şi care fusese pus sub canon în anul 2003, a fost dezlegat de pedeapsă de către Consistoriul Eparhial Iaşi la 1 martie 2009 şi a fost mutat canonic la Mănăstirea Vlădiceni.

Controverse

Biserica Mănăstirii Vlădiceni a intrat în atenţia presei locale, după ce s-a constatat că în pronaos a fost pictat în mărime naturală într-o frescă, pe peretele rezervat de obicei domnitorilor ctitori de biserici, omul de afaceri ieşean Constantin Comănescu, împreună cu soţia şi cu cei doi copii.

Aflată la capătul zonei industriale a Iaşului, la poalele unui deal împădurit, Mănăstirea Vlădiceni a fost construită cu aportul omului de afaceri ieşean Constantin Comănescu care cumpărase nişte sere din apropiere. El a donat materiale de construcţii şi "de aceea am socotit că trebuie să-i mulţumim pictându-l în mănăstire, împreună cu familia", a declarat stareţul Mănăstirii, protosinghelul Meletie Cucoară. După aflarea de către presă a existenţei acestei fresce, omul de afaceri a declarat că nu a ştiut de pictură şi a cerut ştergerea ei.

În locul tabloului votiv au fost pictaţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.

Biserica

Noua biserică a Mănăstirii Vlădiceni a fost sfinţită la data de 23 mai 1999 de către mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Daniel Ciobotea. Ulterior au fost construite anexele gospodăreşti: casa monahală şi câteva căsuţe din lemn pentru pelerini, precum şi un edificiu care adăposteşte o ferma-gospodărie a Centrului Eparhial Iaşi. Pictarea interioară a bisericii şi a pridvorului deschis a avut loc în anul 2004.

Hramul noii biserici este sărbătoarea "Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan", prăznuită la data de 8 mai în fiecare an.

Biserica, construită în stilul bisericilor moldoveneşti din secolul al XV-lea este monumentală ca dimensiuni şi are un pridvor deschis unde sunt pictaţi sfinţii români canonizaţi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992.

Biserica cea mare este o clădire din cărămidă, în formă de cruce, cu lungimea de 25 de metri şi lăţimea de 7 metri, iar în zona absidelor de 11 metri. Structura de rezistenţă este din stâlpi de beton.

Paraclisul a fost construit în anul 1996, în doar trei luni, din cărămidă făcută în mănăstire. Are formă de navă şi este compartimentat în altar şi naos.

Intrarea în pronaos se face printr-o uşă din lemn de stejar sculptat.

Pronaosul foarte spaţios este luminat de două ferestre pe zidul din sud şi alte două pe cel nordic. Şi în pronaos sunt doi stâlpi masivi marginali, pe care se sprijină arcadele ce susţin cele două bolţi circulare. Deasupra pronaosului se înalţă două turle deschise, octogonale, luminate de câte trei ferestre la sud şi la nord.

Naosul cu absidele largi şi adânci este luminat de câte o fereastră la sud şi nord, aşezate pe zidul nordic. Are deasupra o turlă deschisă cu baza pătrată şi două etaje octogonale, luminate de patru ferestre. Se delimitează de pronaos prin doi stâlpi masivi marginali. Naosul, spaţios, are tavanul semicircular

Catapeteasma din lemn de stejar sculptat este pictată.

Altarul este luminat de o fereastră la est şi alta pe zidul nordic. Pe altar este o turlă pătrată, cu acoperiş piramidal şi cu trei ferestre, la sud, est şi nord. În dreapta altarului este o cameră pentru veşminte.

Pridvorul deschis este spaţios, susţinut de patru stâlpi în faţă şi de câte alţi doi stâlpi în părţile laterale.

Pardoseala bisericii şi pridvorului este din marmură.

Acoperişul, din tablă zincată, are streşinile foarte largi.

Pictura interioară a bisericii şi a pridvorului deschis a fost realizată în anul 2004, de meşterii Mihai Chiuariu şi Dumitru Macovei.

Alte construcţii

Mănăstirea este împrejmuită cu un zid de piatră, având la intrare un turn-clopotniţă cu un etaj, care are o deschidere largă. În incinta Mănăstirii se mai află şi o fântână cu roată acoperită cu o cupolă de tablă.

O altă ieşire din incinta Mănăstirii, are o boltă de piatră şi duce către un mic cimitir amenajat pentru vieţuitorii Mănăstirii trecuţi la cele veşnice.

La 150 de metri nord-est de biserică s-a construit corpul de chilii în formă cubică, din cărămidă, clădire parter şi etaj.

La etaj are cerdac susţinut de stâlpi din lemn cu parapet, grilaj de scândură vopsit în culoarea maro.

Clădirea adăposteşte chiliile, trapeza pictată, bucătăria, stăreţia. Este acoperită cu tablă zincată.

În incintă s-a creat un frumos parc cu alei asfaltate si o fantana cu roata acoperita cu o cupola de tabla.

La 100 de metri nord-vest se află o altă construcţie, din zid de cărămidă, lungă de 80 de metri, orientată de la sud la nord, acoperită cu plăci de azbociment. Aici sunt grajdurile animalelor şi fânarul.

Comorile bisericii de la Vlădiceni

Pe lângă racla argintată cu părticele din moaştele Sf. Ioan Evanghelistul, Sf. Mina şi Sf. Chiriachi, biserica mănăstirii deţine şi obiecte cu valoare de patrimoniu. Astfel, mănăstirea are o Evanghelie din anul 1821, îmbrăcată în alamă şi emailată.

Pe lângă aceasta, lăcaşul de cult adăposteşte şi o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, pictată la Muntele Athos, după modelul unei vechi icoane făcătoare de minuni de la Schitul românesc Prodromu.

Astazi

Mănăstirea Vlădiceni are astăzi două lăcaşuri de cult: un paraclis cu hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, care foloseşte slujbelor zilnice oficiate aici, şi Biserica „Sfântul Ioan Teologul”.

Mănăstirea Vlădiceni este o mănăstire de călugări amplasată la marginea municipiului Iaşi, în localitatea Vlădiceni (din comuna suburbană Tomeşti), pe locul numit în cronici "Poiana Vlădicăi".
Mănăstirea Vlădiceni se află la poalele unui deal împădurit, de unde se poate vedea întreaga zonă industrială a municipiului Iaşi
Ieromonahul Calistrat Chifan, duhovnicul care s-a ocupat de renaşterea vieţii monahale la Mănăstirea Bârnova şi care fusese pus sub canon în anul 2003, a fost dezlegat de pedeapsă de către Consistoriul Eparhial Iaşi la 1 martie 2009 şi a fost mutat la Mănăstirea Vlădiceni.
Actualmente staretul manastirii este protosinghel Arsenie Butnaru (fostul meu preot duhovnic ani de zile in vremea cand era arhidiacon la Catedrala Mitropolitana din Iasi)
În anul 1992, a fost iniţiată refacerea Mănăstirii, din iniţiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei şi cu purtarea de grijă a episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Calinic Dumitriu Botoşăneanul.
Asa arata manastirea unde vestitul preot ieromonah Calistrat de la Barnova slujeste de acum sfintele taine.

Mănăstirea Vlădiceni

Pe drumul “Hoţilor”, ce leagă Buciumul de Tomeşti, dealungul căii ferate ce duce în Basarabia, undeva în afara oraşului, într-un loc retras, la poalele dealurilor se află Mănăstirea Vlădiceni. În acestă poină, conform tradiţiei locale, cu vreo 600 de ani în urmă, mai exact în 1415, domnitorul Alexandru cel Bun şi mitropolitul Iasif Muşat au întâmpinat alaiul ce ducea moaştele Sfântului Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava. De atunci locul se cheamă “Poiana Vlădicăi”, iar după câţiva ani s-a ridicat un schit aici.

Prima biserică a schitului a fost înălţată între 1908-1910 de câţiva călugări întru cinstirea Sfinţilor Apostol şi Evanghelist Ioan, dar 8 ani mai târziu, în timpul războiului, biserica a fost distrusă în întregime în urma unei explozii la un depozit de muniţie din apropiere.

După război, între anii 1923-1928, arhimandritul Epifanie Demetrescu împreună cu câţiva călugări atoniţi construiesc o a doua biserică, care a fost grav avariată la cutremurul din 1940 şi în timpul războiului din 1941-1945 şi renovată în 1957 şi 1959. În anii comunismului a “suferit” ca majoritatea instituţiilor bisericeşti, clădirile anexă, chiliile au fost preluate de C.A.P., biserica a fost arondată parohiei Tomeşti, nu se mai oficiau slujbe, mai apoi a a juns chiar depozit, iar în final a fost abandonat şi s-a dărâmat în întregime.

În anii de au urmat lui 1989, prin grija P.S. Calinic Botoşăneanu şi a I.P.S. Daniel s-a reînfiinţat mănăstirea, s-a construit la început un paraclis cu hramul Sfântului Prorooc Ilie Tesviteanu, iar mai apoi pe locul celei construite de călugării atonţi, s-a ridicat o frumoasă biserică în stilul bisericilor lui Ştefan cel Mare