SFINTII INCHISORILOR
» ARDERE-DE-TOT
Inapoi la Pagina de Discutii
|
ARDERE-DE-TOT
Lui Valeriu Gafencu … Aici răsare-n mine o chilie în care s-a sfinţit un pustnic blând… Zidea virtuţi cereşti în trup plăpând şi-n ochi purta smerită bucurie… De priveghere lungă, – albă floare - se rezema cu fruntea de pervaz şi luna-i săruta sfinţit obraz când i-asculta cuvântul, ca o boare: „O, vino, rob rău, somnule, şi-mi poartă, cu tine visul, peste unda moartă…, un ceas de vreme urcă-mă şuviţă în Crama-împărătească, rod-de-viţă!..,” De funia nădejdii viu s-agaţă şi-n rugăciune treapta-naltă suie…, amiezile simţirilor descuie şi Ingerilor, iată-l, faţă-n iată. L-au îmbrăcat cu-a cerului armură…, cu neaua-mţelepciunii-apoi l-au nins purificându-i duhul, înadins, să fie-asemeni lor, chip şi măsură!… Un înger…, a făcut un semn în cer!… El vede Fata lumii Nevăzute…. cuvintele aude…, nenăscute, cu inima topeşte vămi de ger!… De câte ori pământul, fără splină, se duce, taur negru, rostogol, de câte ori îl săgetează-n gol harapi cornuţi, mereu în nehodină?… Un sul de carte-i cerul strâns cu nod şi ui tun semn pământu-n alfabet… Altarul Viu al Marelui Profet primeşte jertfa, Ardere-de-tot!… In Rugăciunea-focului, adoarme… Târziu, lumina candelei se stinge… Un înger furişându-se-n chilie deasupra frunţii nimb subţire-i ninge!… Vrăjmaşii gem la pragul lui pe coarne!… Movilă-i stă nisipul lângă uşă… A tot crescut rugina pe zăvor, uleiul a-nflorit într-un ulcior, dar trupu-i stă-n genunchi, deşi-i cenuşă… Pe-o laviţă, alături, rânduite mai multe cărţi. Pe-o foaie, în Ceaslov, scrisese el sfinţitul lui hrisov în patru rânduri, vorbe aurite: „Să mă iertaţi părinţilor, vă rog, c-avănd puţină treabă azi cu Domnul m-a biruit în rugăciune somnul şi v-am lăsat cenuşa mea, zălog…” Dar necrezând că-i mort cu-adevărat cu mâna l-am atins peste veşminte… Se risipi cenuşa lui fierbinte şi sărutând-o…, am plâns îngândurat. |
|
|