SFINTII INCHISORILOR
» Rămas bun
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Sângernând de răni adânci, De zile fără soare, De răni ascunse şi puroi, Cu oasele slabe şi moi, Stau ghemuit în pat şi mâ gândesc Că în curând am să vă părăsesc, Prieteni dragi. Nu plângeţi că mă duc de lângă voi Şi c-o să fiu zvârlit ca un gunoi Cu hoţii în acelaşi cimitir, Căci crezul pentru care m-am jertfit Cerea o viată grea şi-o moarte de martir. Luându-L pe Iisus de Împărat, Năvalnic am intrat pe poarta strâmtă Luându-mă cu diavolul la trântă Şi ani de-a rându-ntr-una m-am luptat Să devin altul, Un erou, Om nou. Şi-am vrut Neamul să-l mut De-aici, de jos, La Domnul Iisus Hristos. Nu vă-nfricaţi de cei ce-n temniţi vă închid Şi nici de cei ce trupul v-il ucid. De Cel ce viaţa-ţi scoate din robie Şi fericirea-ţi dă în veşnicie, De El să-ţi fie frică, turmă mică. Acum, când văd cât sunt de păcătos, De mic şi de neputincios, Că am nevoie multă de-ndurare, De dragoste, de milă, de iertare, Că numai Dumnezeu le poate toate Şi lumea din robie El o scoate, Devin copil supus, Sunt umilit Şi-s fericit. Din cerul tău înalt şi prea ales, Părinte, când mă vei lua la Tine, Prietenilor mei de pe pământ Redă-le, Tu, în alb veşmânt Un suflet care i-a iubit şi i-a-nţeles. Valeriu Gafencu "Sfântul închisorilor" |
|
|