ITI DAU SARUTUL PACII
» Sarutare
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Sarutare: ca semn al dragostei, atat al celei profane, cat si al iubirii curate, fratesti, “a dragostei crestine” termenul se intalneste in Noul Testament de sapte ori. Dintre acestea o data reproduce un obicei evreiesc, prin care se dadea cinstea deosebita unui oaspete distins, caruia i se spalau picioarele, i se ungea capul si i da o sarutare in semn de pretuire iubitoare.
Mantuitorul a fost poftit in casa unui fariseu, Simon. Acolo a venit o femeie, aducand un alabastru cu mir si cazand la picioarele Lui, I le-a sarutat; apoi spalandu-I-le cu lacrimile ei, I le-a sters cu parul capului sau si le-a uns cu mirul adus. Fata de acestea si de cele ce gandea fariseul, Domnul ii reproseaza ca nu a indeplinit datina. Caci i-a zis lui Simon fariseul: “Simone, vezi aceasta femeie? Am intrat in casa ta si apa pe picioare nu mi-ai dat; ea, insa cu lacrimi Mi-a udat picioarele si le-a sters cu parul capului ei. Sarutare nu Mi-ai dat; ea insa de cand am intrat n-a incetat sa-Mi sarute picioarele. Cu undelemn capul Meu nu l-ai uns; ea insa cu mir Mi-a uns picioarele”(Luca 7, 44-46). Apostolii au practicat si ei “sarutarea dragostei” crestine si au recomandat-o si crestinilor. In acest sens aflam cuvantul in expresia: “sarutare sfanta”, folosita de sfantul apostol Pavel – in patru din epistolele sale – in care spune: “Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta”(Rom. 16, 16; I Cor. 16, 20; II Cor. 13, 12; I Tes. 5, 26); era vorba de sarutarea frateasca, curata, intre cei ce impartasesc aceeasi credinta in Domnul Hristos. La randul sau si sfantul apostol Petru intrebuinteaza termenul in expresia “sarutarea dragostei”, precum scrie credinciosilor din Bisericile Asiei Mici indemnandu-i: “Imbratisati-va unul pe altul cu sarutarea dragostei”(I Petru 5, 14). Un alt text vorbeste de sarutarea tradarii, sarutarea lui Iuda, care si-a vandt Invatatorul si Mantuitorul, data in Gradina Ghetsimani. Caci Iisus Insusi i-a zis: “Iuda, cu sarutare vinzi pe Fiul Omului?”(Luca 22, 48). Practica sarutarii a intrat si in cultul liturgic, in Sfanta Liturghie si in adunarile crestine ale Bisericii, dupa marturia sfantului Iustin Martirul si a sfantului Chiril al Ierusalimului. Practica aceasta se mai pastreaza de unele credincioase care se intalnesc in Casa Domnului. Ea se practica insa regulat de preotii si slujitorii Bisericii, cand slujesc Sfanta Liturghie in sobor. Atunci inainte de rostirea Crezului, dup ace au sarutat Cinstitele Daruri ei se saruta unul pe altul pe umeri, rostind primul: “Hristos in mijlocul nostru”, iar celalalt raspunzand: “Este si va fi”, incheind cel dintai: “Totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor, amin.” Este o sarutare ca expresie a pacii si dragostei fratesti, vrand sa arate fratietatea si dragostea in Hristos pe care o traiesc ei in aceeasi credinta si cu aceleasi sentimente. |
|
|