BISERICA SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL

Dezvoltarea manastirii, nevoia credinciosilor din intrega tara de a veni la slujbele sale, de a se marturisi si de a se ruga aici, au impus construirea unei noi biserici, corespunzatoare.

In ziua de 29 iunie 1982, Episcopul Emilian Birdas a savarsit parastasul de 7 ani a Parintelui Dometrie, a fost duhovnic al manastirii si totodata a sfintit piatra de temelie a noii biserici, cu un sobor de preoti si un numar mare de credinciosi.

Prea Sfintitul Episcop a spus cu acel prilej : ”Cele doua biserici de la Ramet vor grai peste ani si veacuri de credinta poporului roman nascut crestin, despre iubirea de neam si glie stramoseasca a fiilor lor, de unitatea tuturor in duhul dragostei crestine”. Zidirea bisericii a durat pana in anul 1986. In anul 1987 s-a inceput lucrarea de pictare a bisericii. Lucrarea a fost condusa de maestrul (pictor) Grigore Popescu de la Bucuresti.

Planurile de arhitectura si conducerea lucrarilor de constructie sunt opera regretatului preot inginer Grecea Ioan de la Arhiepiscopia Ortodoxa a Clujului. De fapt, asa cum spunea maica Stareta Ierusalima, la sfintirea bisericii : ”Biserica noua este ctitoria intregii Romanii. Ne-au ajutat credinciosii din Moldova, Tara Romaneasca, iar ardelenii nostri n-au pregetat zi si noapte sa ne sprijine, sa ne ajute si sa ne incurajeze. Parintii duhovnici si intregul sobor au fost impreuna cu mine la marile incercari prin care am trecut si, cand aripile mele slabeau, se ridicau pentru a nu ma prabusi in deznadejde si descurajare.”

Tarnosirea acestui sfant locas s-a oficiat de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, insotit de mitropoliti si episcopi, membri ai Sfantului Sinod, la 29 iunie 1992. A fost un moment binecuvantat, cu o tripla semnificatie: sfintirea Bisericii noi, aducerea unei parti din lemnul Sfintei cruci de catre un grup de calugari greci in frunte cu P.C. Parinte Iosif – Staretul Sfintei Manastiri Xeropotamu, si canonizarea Sfantului Ierarh Ghelasie.

Biserica, cu fundatie din beton simplu si armat, cu ziduri din caramida, cu bolti din beton armat, are o suprafata construita de 2655 mp.

Arhitectura, de traditie bizantina cu impartire interioara a spatiului, este de plan tricone cu turla pe naos si cuprinde de la vest spre est : un pridvor deschis, un pridvor inchis, pronaosul, naosul cu abside laterale si turla centrala si altarul incadrat de proscomidie si diaconicon.

Fatadele au la baza un postament de piatra fatuita, iar zidurile de deasupra sunt impartite in doua registre, de inaltimi inegale, de un brau, format de un tor sub forma unei funii impletite incadrat de doua siruri de dinti de fierastrau. Registrul inferior, foarte inalt, e decorat cu firide inalte, cu deschiderea partii superioare in acolada poliloba ; in interiorul firidelor sunt amplasate si ferestrele.

Registrul superior, mai scund, este decorat cu un sir de ocnite, pictate in interior, deasupra lor fiind cornisa bisericii, formata dintr-un sir de denticuli si patru siruri de dinti de fierastrau.

Arcadramentele usilor sunt de piatra cioplita, decorate cu motive vegetale, o interpretare moderna a motivelor postbrancovenesti. Stalpii pridvorului deschis au capitele compozite (o combinatie moderna de volute ionice si frunze corintice, pecetluite de simbolul Sfintei Cruci), cioplite de asemenea in piatra.

Acoperisul, cu invelitori separate pentru diferitele incaperi interioare si poala mult evazata, este propriu bisericilor din Moldova, ca si sirul de ocnite din registrul superior al fatadelor, in timp ce pridvorul deschis si impartirea fatadelor in doua registre de catre un brau median se intalneste la bisericile din Tara Romaneasca.


In axul bisericii, la rasarit (axul absidei altarului) este reprezentat Iisus Hristos, incadrat in urmatoarele ocnite de Maica Domnului si de Ioan Botezatorul, dupa care urmeaza, de la est catre vest, arhangheli, prooroci, tinand in maini rotulusuri cu inscriptii, apostoli, sfinti ierarhi, sfinti militari, sfinti mucenici si sfinti mucenite, ca un fel de ”Mare Deisis” (Deisi = Rugaciune). Ultimii reprezentanti in ocnitele de la sud si nord, catre vest sunt sibile si intelepti ai antichitatii (fara aureole).

Pe mijlocul fatadei vestice apar cele doua hramuri ale bisericii :”Adormirea Maicii Domnului”, incadrata de ”Sfintii Apostoli Petru si Pavel”. La mijlocul fatadei de sud, sirul sfintilor este intrerupt de reprezentarea ”Acoperamantului Maicii Domnului”.

In planul iconografic, in abisa Sfantului Altar, in conca este pictata Maica Domnului cu pruncul, pe tron (Platytera) incadrata de Sfintii Apostoli Petru si Pavel si de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil ; alaturi de bolta ”Cel vechi de Zile”. Tot in sfantul Altar, s-au pictat scenele: ”Spalarea picioarelor” simbol al umilintei crestine, ”Cina cea de taina”, ”Impartasirea Apostolilor”, in care se incorporeaza simbolul jertfei si taina misiunii apostolice.

In proscomidie (incaperea din stanga altarului) unde se pregatesc Sfintele Daruri (painea si vinul) cele mai importante reprezentari sunt cea a lui ”Iisus Arhiereu” si ”Iisus in mormant” sau ”Iisus Imparatul Slavei”.

In diaconicon (incaperea din dreapta altarului) unde se pastreaza vesmintele liturgice, apare pe bolta ”Iisus Emanuel” promis poporului ales in Vechiul Testament, inconjurat de o serie de scene pictate pe pereti, tot vechitestamentare, care prefigureaza coborarea Fiului lui Dumnezeu pe pamant si jertfa sa pentru mantuirea neamului omenesc.

Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc care ingaduie privitorului sa vada, aproape in intregime, chiar de la intrare, maretia artistica a interiorului bisericii. Tema iconografica centrala este ierarhia celesta: in calota turlei se afla chipul lui Iisus Hristos, ca Pantocrator, inconjurat de serafimi, o adevarata garda inaripata, simbol al luptei impotriva raului si necredintei. Pe peretii laterali, pictura este dispusa in trei registre, incepand de sus, cu cetele ingeresti, ceata proorocilor si ceata apostolilor. Pe pandantivii ce sprijina turla, sunt pictati cei patru evanghelisti. In absidele laterale, sunt reprezentate mari momente din viata Mantuitorului : ”Nasterea Domnului”, ”Intampinarea Domnului”, ”Iisus in templu”, ”Invierea Domnului”, ”Coborarea de pe cruce”, ”Punerea in mormant”. Urmatorul registru, mai jos, cuprinde Deisis (Mantuitorul, Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul), sfinti militari.

Pe plafonul din pronaos este pictata Maica Domnului Oranta -rugatoare, cu bratele ridicate si cu imaginea pruncului in medalion, pe piept, iar pe pandativi apar sfinti melozi. Un loc important, din pronaos, il ocupa scena Adormirea Maicii Domnului, cel de al doilea hram al manastirii. Celelalte scene, de pe peretii laterali, cuprind : Rastignirea Mantuitorului, Schimbarea la Fata, Invierea lui Lazar, Mantuitorul din Gradina Ghetsimani. Pe peretele de vest, fata in fata cu sfantul altar, in registru mediu, apar sfintii romani.

In pridvorul inchis sunt pictate scene din viata Sfantului Ierarh Ghelasie, astfel : ”Sf. Ghelasie scotand apa din piatra, la Hopagi”, ”Mihu Zugravul, de la Crisul Alb, picteaza Manastirea Ramet”, ”Mantuitorul, pe scaunul de judecata”, iar, in genunchi, la picioarele Sale, sta Sf. Ghelasie. De-a dreapta si de-a stanga Mantuitorului, se afla Sf. Apostoli Petru si Pavel.

Iconostasul, stranile si intregul mobilier din biserica sunt sculptate in lemn de stejar, opera realizata, cu multa migala si arta, de catre sculptorul Remus Dragomir. Icoanele, din lemn de tei, in tempera, poleite cu foita de aur, sunt pictate tot de maestrul Popescu Grigore.

Frumusetea si valoarea bisericii o dau elementele arhitectonice din exterior si din interior, precum si pictura, cu un colorit sobru si luminos. Totul creeaza in sfantul locas o atmosfera de evlavie, meditatie si rugaciune.