Mănăstirea Corbii de Piatră

Stareţ P.C. Gorunescu Ioan

Mănăstirile Corbii de Piatră, Nămăieşti şi Cetăţuia lui Negru Vodă sunt două din cele trei aşezăminte monahale rupestre ce alcătuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 km. Prima se află în comuna Corbi, pe şoseaua Câmpulung-Domneşti, a doua la 10 km de Câmpulung Muscel, iar cea de a treia pe şoseaua Câmpulung-Târgovişte, în comuna Cetăţeni.

Toate trei au un prim hram “Izvorul Tămăduirii”, căruia fiecare dintre ele i-a mai adăugat un hram sau două.
Conform documentelor, mânăstirea “Corbii de piatr㔠a fost reînfiinţată în 1512 de Magdalina monahia, pe vremea domnitorului Neagoe Basarab, 1512-1521. Din dorinţa lui, al doilea hram al acestei mânăstiri domneşti este al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a cărui sărbătorire s-a perpetuat vreme de secole, chiar când mânăstirea nu mai avea nici un vieţuitor. Mânăstirea are şi un al treilea hram, “Adormirea Maicii Domnului”.
Biserica mânăstirii a fost săpată în stâncă. Aceasta fiind însă din gresie, există pericolul surpării din cauza arborilor care au crescut deasupra ei şi care favorizează infiltrările de apă. În rând cu biserica, săpat tot în stâncă, se află un spaţiu amenajat ca un fel de tribunal în aer liber. Despre acesta există mărturii că era folosit de Neagoe Basarab pentru a face judecată publică în cauzele care erau de competenţa sa. Cei care asistau la judecată stăteau în semicerc pe dealul ce coboară de la mânăstire spre drumul de acces. Nu este greu de imaginat în ce fel judeca acest domn al Ţării Româneşti, dacă ne gândim că scrierea care l-a făcut nemuritor, “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, îmbină paginile ascetic-moralizatoare cu cele de teorie politică, gândirea socială cu reflecţia filosofică şi meditaţia lirică, făcând totodată loc unor capitole de manual diplomatic, strategic şi militar (cf. Dicţionarul Literaturii Române de la origini până la 1900, Editura Academiei R.S. România, 1979).
Biserica este deosebit de valoroasă nu numai prin felul în care a fost implantată în stâncă, ci şi prin pictura care o împodobeşte, despre care specialiştii afirmă că este în cea mai pură tradiţie bizantină şi că datează din secolul al XIV-lea.
Chiliile mânăstirii se aflau la oarecare distanţă de biserică, peste râul Doamnei, aşa cum atestă un nume din toponimia locului, “La chilii”.
Redeschiderea mânăstirii a fost decisă în 1996, dar abia în urmă cu trei luni s-au stabilit aici trei călugări, între care Părintele stareţ Ignatie Gorunescu, venit de la mânăstirea Slănic. Toţi trei sunt hotărâţi să înceapă lucrarea de restaurare şi de punere în valoare a sfântului locaş. Părintele Ignatie consideră că autorităţile locale nu ar fi trebuit să dea autorizaţie pentru construirea de case în imediata vecinătate a mânăstirii. Ministerul Culturii şi Cultelor, Comisia pentru Protecţia Monumentelor Istorice ar trebui să destineze alt teren acestor case, şi să acţioneze în aşa fel încât mânăstirea, cu pictura ei de o excepţională valoare culturală şi artistică, să-şi recapete strălucirea de altădată, spune Părintele stareţ.

--------------------------------------------------------------------------------

11 Iunie 1503.

Din mila lui Dumnezeu, Io, Radul voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei fiul preabunului Vlad voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupâniţei Muşa de la Corbi ca să-i fie satele anume Corbii de Piatră toţi cu tot hotarul şi câte ocine a cumpărat de la Radoslav si de la Badea fiii lui Spânul pentru 1000 de aspri acestea şi le-a adăugat Corbilor ca să le fie de arătură. Şi iarăşi la Mălureani jumătate şi cu moara pentru că sunt ale jupâniţei Muşa vechi şi drepte ocine şi dedine. Şi iarăşi să fie sălaşele de ţigani anume: Zâmba cu copiii săi şi Răduţa cu copiii săi şi Nica cu copiii săi şi Lazăr cu copiii săi şi Frăcea cu copiii săi, Slavnoe cu copiii săi şi Muşat cu copiii săi si Manea cel Batrân cu copiii săi, Mirileasca cu copiii săi şi Pârcea cu copiii săi pentru că sunt aceşti toţi ţigani care sunt mai sus scrişi ocină, dedină a jupâniţei Muşa. Şi domnia mea i-am iertat calul. De aceea am dat şi domnia mea ca să-i fie acelea toate de ocină şi de ohabă şi de nimeni neatins. Şi dacă Domnul Dumnezeu alege pe cineva să fie domn al Ţării Româneşti după moartea domniei mele dacă va cinsti şi va întări acest hrisov al domniei mele, pe acela Dumnezeu să-l cinstească în domnia lui, iar dacă va strica si nu va întări acest hrisov al domniei mele pe acela Dumnezeu să-l batjocorească în domnia lui şi să-i ucidă aici trupul iar în veacurile viitoare sufletul lui. Şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie cel de trei ori blestemat. Şi cu acei iudei care au strigat asupra Domnului Dumnezeu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, sângele Lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi în veci. Amin.
Martori: jupân Barbul, jupân Pârvul Craiovescul, jupân Cârstian şi Badea foşti vornici, jupân Stroe mare vornic, jupân Staico, mare logofăt, jupân Danciul comis, Bogdan spătar, Calotă vistier, Badea paharnic, Dragomir stolnic , Neagoe şi Dragomir mari stratornici.
Şi eu, scriitorul Sin, care am scris în cetatea de scaun Târgovişte, luna Iunie, 11 zile, 70011 (1503).

+ Io, Radul voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.

Pe verso însemnare ulterioară: Această carte s-au luat de la dorobanţii care s- au pârât pentru Corbi;

Arhivele Statului Bucureşti, S. I. nr. 134. ( Ep. Argeşului XVI / 2 )

2
1512 ( 7020 ) , Iunie, 23, Târgovişte.

Din mila lui Dumnezeu, Io, Basarab voevod şi domn a toata ţara Ungrovlahiei, fiul bunului Basarab voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele întru totul sfântului şi dumnezeiescului hram şi lăcaş al Preasfintei, Curatei şi Preabinecuvântatei Stăpânei noastre, Născătoare de Dumnzeu şi pururea Fecioară Maria, cinstita şi slăvita ei Adormire, mănăstirii numită Corbii de Piatră, ce a ridicat jupâniţa lui Hamza, monahia Magdalina, preacinstitelor surori şi călugăriţe care trăiesc în acel sfânt loc, şi monahiei Magdalina, ca să le fie satele anume: Corbii de Piatră şi via de la Goleşti. Şi ţiganii anume: Zâmba cu copiii lui şi Duşan cu copiii lui şi Calici cu copiii lui, şi Căliman cu copiii lui şi Manea cel Bătrân cu copiii lui şi Frăcea cu copiii săi şi Nănaia cu copiii săi şi Lazăr cu copiii lui şi Muşat cu copiii lui pentru că sunt vechi şi drepte ocine şi dedine ale monahiei Magdalina. Şi apoi a venit monahia Magdalina înaintea domniei mele de a dăruit aceste mai sus spuse ocine şi ţigani mai sus spusei mănăstiri Corbii de Piatră. Apoi iarăşi a venit monahia Magdalina înaintea domniei mele de a închinat această mai sus spusă mănăstire domniei mele. Dacă se va întâmpla moarte monahiei Magdalina iar mai sus spusele sate şi ţigani şi vie prădalica să nu fie, ci să fie sfintei mănăstiri şi mănăstirea să fie domnească. De asemenea şi după moartea domniei mele pe cine îl va alege Domnul Dumnezeu să fie domn al Ţării Româneşti sau din ruda din rodul inimii domniei mele, sau, după păcatele noastre, din alt neam, pe unul ca acela îl jurăm pe Domnul Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul, ca acest mai sus spus hram să-l miluiască şi să-l întărească spre mântuirea sa cerească şi sănătatea trupească . . . * satele ţiganii şi via . . .* toate acestea mănăstirii de ocină şi ohabă . . .* surorilor pentru ascultare, întărire şi hrană iar nouă şi părinţilor noştri întru vecinică pomenire. Şi de nimeni neatins după porunca domniei mele.
Martori : jupân Barbul . . .*, jupân Calotă, mare vornic, Ivan, mare logofăt, jupân Harvat, vistier, Radul spătar, Drăghici paharnic, Hamza comis, Barbul stelnic, Radul postelnic.
Eu, Stoica grămătic, care am scris în cetatea de scaun Târgovişte, în luna Iunie, 23 zile în anul 7020 ( 1512 ).
Io, Basarab voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.

* loc şters în original.

Arhivele Statului Bucureşti, S. I. nr. 184.
3.1
12 Iunie 1517.

+Urmând întru totul sfânta şi dumnezeiasca Scriptură care spune : ” Milă vreau iar nu jertf㔠. Iarăşi: ”Prin milostenie se curăţă păcatele”. Iarăşi: ” Fericiţi cei milostivi, că aceia vor fi miluiţi”. După cum gura cea proorocească însufleţită de Duhul Sfânt grăeşte: ” Fericit bărbatul care miluieşte, toată ziua se îndulceşte de Domnul”. Deci acestea auzindu-le din dumnezeiasca Scriptură, iarăşi am auzit pe prooroc vorbind prin Duhul Sfânt: ”Ascultaţi, dar, împăraţi şi înţelegeţi, pătrundeţi- vă cei ce stăpâniţi mulţimile şi vă făliţi cu noroadele limbilor, că de la Domnul v- a fost dată vouă stăpânirea şi puterea de la Cel de Sus”. Deci, înţelegând că toate sunt în mâinile lui Dumnezeu şi cât doreşte fiecăruia din noi dăruieşte. Ci, deci, fericit şi de trei ori fericit cel care bogăţia dată de Dumnezeu bine o înmulţeşte şi lucrează în taină talantul ce i l-a încredinţat Dumnezeu, ca să audă acel glas bun şi dulce de bucurie: “bunule şi credincios rob, intră în bucuria Domnului tău”. Acestea auzindu-le , ni se cuvine nouă a ne pătrunde că acestea de aici sunt pe puţină vreme şi trecătoare după cum şi spune: ” Orice slavă până la o vreme este”. Se cuvine deci, nouă, a râvni la cei de mai înainte binecinstitori şi sfânt răposaţi domni, care cele pământeşti bine le-au înocmit şi pe acestea bine cârmuindu-le, cu aceste pământeşti au dobândit bunurile cereşti. Acestea moştenindu-le, iar cele pământeşti pământului le-au lăsat.
Iată dar şi eu, cel întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul şi binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io, Basarab voevod, din mila lui Dumnezeu, domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul preabunului şi marelui Basarab voevod cel Tânăr, cu sârguinţă şi cu dorinţă am dorit către atotcinstitele si dumnezeieştile biserici, după cuvântul proorocului: ”în ce chip doreste cerbul izvoarele apelor”. Văzând deci că pentru păcatele noastre s-au împuţinat binecinstitorii domni care dumnezeieştile şi sfintele biserici au înălţat şi au miluit şi au înfrumuseţat, ci mai vârtos pe cea de la sfântul loc ce este hramul împărătesc şi lăcaş al Sfintei, Preacuratei, Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, a ei Adormire, mânăstirii numite Corbii de Piatră, am văzut-o sărăcită şi cu dorinţă am dorit a nu o lăsa ci a o căuta şi a o milui şi ctitor următor a ne numi. De aceea din toată inima am râvnit a ne numi ctitor următor al sfintei mănăstiri. Să vină călugării în fiecare an, după obicei la Sf. Petru să ia obrocul sfintei mănăstiri: câte 700 de aspri, să fie de întărire sfintei mănăstiri la trebuinţa şi nevoile acestui sfânt lăcaş şi dumnezeieştilor călugări de hrană, iar nouă, celor mai sus zişi, să ne cânte în fiece săptămână, o zi, seara, paraclis cu băutură şi colivă iar dimineaţa Sfânta Liturghie, cât vom fi în viaţă. Iar după moartea noastră să ni se cânte în fiece an într-o zi, fie orice zi, seara paraclis şi neprihănire cu colivă şi băutură iar

3.2

dimineaţa Sfânta Liturghie cu sobor şi cu băutură . Şi la zi să mi se facă masă ca şi sfânt răposaţilor ctitori ce au fost mai înaintea noastră, dar neclintit cât va sta
sfânta mănăstire. Iar dacă cineva nu va face şi nu va ţine rugăciunea ce am aşezat să dea răspuns înaintea lui Dumnezeu. şi acestea câte am zis şi câte am putut după putere să se dea din . . .* fiii noştri şi după moartea noastră să facă cât îi va ţine Domnul Dumnezeu în viaţă şi cu puterea dăruită de Dumnezeu pe cine va voi Dumnezeu să fie . . .* să facă şi să împlinească făgăduinţa noastră să cinstească şi să întărească şi să păzească acest hrisov al domniei mele pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l păzească şi să-l întărească . . .*să-i dea aici cele pământeşti bine şi în pace a le petrece ci şi împărăţia cerească . . .* şi şederea de-a dreapta Sa care să fie şi nouă păcătoşilor a o dobândi cu cei mai înainte binecinstitori şi sfânt răposaţi ctitori . . .* întru Hristos. Amin.
S-a scris în luna iunie, 12 zile, de la Adam 7025 ani.
+Io, Basarab voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.

* loc şters în original.

Arhivele Statului Bucuresti, S. I. nr. 219.

Foarte interesant:
05 Septembrie 1519.

Din mila lui Dumnezeu,Io, Basarab voevod şi domn . . . Dă domnia mea această poruncă a domniei mele monahiei Magdalina şi jupânului Hamza comis şi cu fiii lor ca să le fie lângă mănăstirea din Vale un loc de mănăstire unde monahia Magdalina face mănăstire de călugăriţe. ...

4
23 Aprilie1615 ( 7123)

Din mila lui Dumnezeu, Io, Radul voevod şi domn, fiul răposatului Mihnea voevod. Dă domnia mea aceasta poruncă a domniei mele egumenului Veniamin de la sfânta mănăstire din Argeş, ca să-i fie lui tot satul Corbii şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul. Pentru că acest sat, Corbii, au fost de moşie ai călugăriţei Magdalinei, jupânesei lui Crăjaiu de moşie, de strămoşie. Deci când a fost tocmai în zilele batrânului Basarab voevod iar Magdalina călugăriţa, ea au avut şi o mănăstire la Meriş. Deci s-au sculat ea de au mersu la Basarab voevod de au închinat mănăstirea şi satul Corbii, lui Basarab voevod, însă dacă se va pristăvi, ei să-i zacă oasele la mănăstire. Deci întraceea , peste puţină vreme Magdalina călugariţa, ei s-au întâmplat moarte, deci ea, unde au jăluit, ea acolo o au îngropat, în tinda bisericii. Şi au adaos Basarab voevod cu mănăstirea şi cu satul Corbii, bucatele Magdalinei călugăriţei de le-au dat în sfânta mănăstire de la Argeş să-i fie pomană ei, unde-i zac oasele; şi de atunci până acum este cursul anilor 112 şi tot au ţinut sfânta mănăstire de atunci până acum cu bună pace. Iară când au fost acum în zilele domniei mele , iară nişte oameni s-au aflat de s-au făcut strănepoţi Magdalinei călugăriţei şi au ridicat pâră cu egumen Veniamin înaintea domniei mele. Şi aşa pârau acei oameni şi anume: Drăgoiu şi Mircea şi Stănilă pre egumen cum că sunt ei rudenie Magdalinei călugăriţei, ca să ia mănăstirea Merişul şi satul Corbii; drept aceia domnia mea am judecat pe drept cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele. Şi am văzut domnia mea şi cartea lui Basarab voevod la mâna egumenului Veniamin, cum că au fost dat şi închinat acea mănăstire şi satul Corbii, ce sunt mai sus scrişi, de Magdalina călugăriţa, lui Basarab voevod, iară Basarab voevod le-au adaos în sfânta mănăstire a Argeşului şi i-au îngropat oasele ei în mănăstire. Deci au rămas aceşti oameni ce sunt mai sus scrişi, de lege şi de judecată dinaintea domniei mele pentru că nici nu au avut cărţi, nici nimic. Ci, văzând domnia mea acea pomenă bătrână, aşişderea şi domnia mea am dat egumenului Veniamin ca să-i fie sfintei mănăstiri de Argeş satul Corbii şi acea sfântă mănăstire Merişul, să fie ajutor şi de hrană călugărilor şi de nimeni clătit, după porunca domniei mele . Altfel să nu fie, după porunca domniei mele şi ispravnic însăşi porunca domniei mele.
Scris: luna Aprilie, 23 zile în anul 7123 (1615 ).

Arhivele Statului Bucureşti, ( Ep. Argesului XVI / 2 )
Documentul este in D.I.R.
Ţara Românească, B sec XVII,vol II

5
1626, Aprilie, 10; Bucuresti.

Din mila lui Dumnezeu , Io Alexandru voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui Radul voevod ….
Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei, dumnezeieştii mănăstiri numită de la Corbii de Piatră unde este hramul Preasfintei, Curatei şi Preabinecuvantatei Stăpâne a noastră Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria …

…Pentru aceasta am dat domnia mea sfintei mănăstiri de la Corbii de Piatră ca să fie această ocină pe vechile hotare şi semne să-i fie de dedină şi de ohabă cum a fost de mai înainte vreme şi cum erau scrise în cartea lui Radul voevod, fiul lui Radul voevod. Şi iar să fie în pace călugării de către Neagoe şi de către satul Nucşoara* şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.

* Veniseră cu pâră, pentru însuşirea respectivelor posesiuni.
D.H.R. vol. XXI pag.73,doc. 42

6
1653 1658

Călătorii ajung asfel în Piatra Corbului, numit în documente Corbii de Piatră, azi Corbi. Paul de Alep vizitează biserica rupestră cunoscută în vechime sub numele de: ”Schitul din Zghiab”. Vechimea ctitoriei este confirmată de observaţiile lui Paul de Alep, cum că în mijlocul stâncii care şi-a dat numele localităţii „ e o veche biserică, mică, dar frumoas㔠şi c㠄 vechile zugrăveli se pot vedea încă în ea”( urme de frescă veche mai sunt vizibile şi astăzi pe bolta naosului).
Despre legenda care atribuie Schitul din Zghiab lui Ioan de Hunedoara orginar, chipurile, din Corbi ( de unde şi numele Corvin! ) Paul de Alep nu spune nimic, de unde deducem că este vorba de o născocire cu caracter „cult” de dată relativ recentă.

Radu Creţeanu „Monumentele istorice din cuprinsul Mitropoliei Olteniei în lumina relatării lui Paul de Alep” în „Mitropolia Olteniei”, nr. 11- 12,1967.
„Călătoriile Patriarhului Macarie al Antiohiei în Ţările Române.Paul de Alep” Emilia Cioran. Teză pentru licenţa în istorie.

7 cca. 1896
Biserica Sfinţilor Apostoli, numit㠄de la Şghiab” este o bisericuţă mică, într-o peşteră, cioplită într-o stâncă de piatră şi se crede a fi făcută la anul 1380 de o doamnă din familia Basarabilor. Are 2 altare, din care cel din dreapta este de stil bizantin. În pomelnicul bisericii aflăm aceste nume: Basarab voevod, Neagoe voevod, Radu de la Afumaţi, Ruxandra Doamna ( soţia lui Radu VII ), Doamna Despina ( soacra lui Radu şi nevasta lui Neagoe voevod ), Iosif arhiereul ( 1793 - 1820 ), Grigorie arhiereul ( 1823 - 1828 ), ambii episcopi ai Argeşului, şi Iosif care la 1814, Iunie, 6, a reparat bisericuţa. Tot sub o stâncă de piatră, la ieşirea din bisericuţă este trapezăria ( o boltă în piatră de 21 paşi lungime şi de vreo 4 metri înălţime ). Aici sunt două lăviţi late şi lungi, stabile, unde vreo 20 de ctitori ai bisericii dintre fruntaşii satului, ospătează la 14 Octombrie, 40 de oameni în memoria celor 40 de martiri pe care biserica ortodoxă îi serbează la 9 Martie. Biserica are două hramuri: Martira Paraschiva şi Apostolii Petru şi Pavel. În aceste zile se face târg pe locul bisericii, ce e în marginea satului.

Marele Dicţionar Geografic al României; vol, II, pag, 636.

Concluzii:
Hramul mănăstirii de la întemeierea ei a fost Adormirea Maicii Domnului. Cum se explică mutarea lui de 15 August la 29 Iunie? După trecerea la cele veşnice a noului ctitor, voevodul Neagoe Basarab, s-a menţinut, s-a perpetuat tradiţia ca de 29 Iunie să se facă parastasul ctitorului aşa cum el însuşi a cerut în actul de la 17 Iunie 1517, ca după moartea lui să I se facă parastas o dată în an, în orice zi. Şi pentru că de 29 Iunie mergeau călugării să ia dania domnitorului, s-a menţinut această zi, ca pomenire după moartea lui . Şi, cu timpul, nemaislujindu-se în bisercă decât la 29 Iunie, pentru tradiţia parastasului, s-a adoptat acest praznic şi ca hram al bisericii.

MANASTIREA CORBII DE PIATRA ,

Manastirea Corbii de Piatra , Monastirea Corbii de Piatra apare in documente, de la reinfiintarea ei in 1512 cu aceasta denumire. Dar, pe parcursul timpului, mai apare, din cand in cand si cu un alt nume: monastirea de la Meris sau monastirea Meris sau monastirea Merisul. Denumirea Schitul rupestru ‘Sf. Ap. Petru si Pavel’ este complet gresita. Hramul monastirii a fost, de la reinfiintarea ei la 23 Iunie 1512, ‘Adormirea Maicii Domnului’ si cu acest hram apare in documente pana in sec.XIX cand devine biserica de mir si cand a fost pus hramul ‘Sf. Ap. Petru si Pavel’. La fel s-a intamplat si cu titulatura in aceasta perioada, in sec. XVI-XIX, locasul de la Corbii de Piatra purtand in documentele vremii totdeauna denumirea de monastire nu de schit, iar redeschiderea lui in 1996 se face sub aceeasi titulatura: Monastirea Corbii de Piatra. De aceea folosirea titulaturii Schitul rupestru ‘Sf. Ap. Petru si Pavel’ este gresita pentru ca hramul ‘Sf. Ap. Petru si Pavel’ a fost pus cand nu mai era asezamant monahal, deci nu mai putea fi numit monastire sau schit, dar si datorita faptului ca, chiar daca acum s-a adaugat, cinstind memoria inaintasilor, al doilea hram, ‘Sf. Ap. Petru si Pavel’, intotdeauna numele unei monastiri este dat de hramul principal. Deci, daca ar fii sa numim si altfel sfantul locas decat cu titulatura lui oficiala, Monastirea Corbii de Piatra, in nici un caz insa cu cea de Schitul rupestru ‘Sf. Ap. Petru si Pavel’. Manastirea se afla pe malul raului Doamnei la aproximativ 35 de km de Curtea de Arges Afirmatia conform careia unul din cele doua foste sfinte altare (cel din stanga) ar fi fost catolic este complet falsa. Absolut toate caracteristicile bisericii, arhitectura, pictura si configuratia celor 2 foste sfinte altare sunt dupa izvodul bizantin, ca sa nu mai spunem ca, fiecare graunte de gresie marturiseste cu glas mare, ca bisericuta rupestra respira prin toti porii, ortodoxie in stare pura. Cele trei lacasuri rupestre, de la Corbii de Piatra, Namaiesti si Cetatuia NU formeaza un triunghi echilateral, asa cum sustin unele afirmatii care incearca sa creeze spectaculosul ieftin acolo unde el se afla de fapt, dar “curatit si lamurit de sapte ori” in cuptorul istoriei si care nu se descopera neaparat mintii ci mai degraba inimii. Monastirea Corbii de Piatra nu are si nu a avut vreodata hramul “Izvorul Tamaduirii”, analogie fortata cu monastirile Namaiesti si Cetatuia, tot in duhul celei dinainte, analogii care vor sa vada in cele trei sfinte monastiri altceva decat sunt ele de fapt: marturii ale dainuirii noastre ortodoxe pe aceste meleaguri .

Monahia Magdalina, ctitora restauratoare a lacasului de la Corbii de Piatra ca si asezamant monahal, era matusa voevodului Neagoe Basarab. Aceasta legatura de rudenie face ca sa nu mai apara surprinzatoare inchinarea monastirii, la cateva luni dupa redeschidere, domnitorului Neagoe. Tamplaria (usi, ferestre) nu a fost inlocuita (asa cum sustin unii din mai marii zilei, care nici macar nu au trecut pragul bisericii) pentru simplul fapt ca nu exista! Actuala tamplarie s-a pus ca urmare a concluziei la care au ajuns specialisti in restaurare conform careia stricaciunile de pe peretele nordic al bisericii au fost de cauzate de infiltratiile de apa, corelate cu inghetul din timpul iernii. S-au incercat toate felurile de incalzire pe timpul iernii dar fiecare facea mai mari pagube: soba cu lemne, facea fum si praf, radiatoarele electrice, din cauza umiditatii excesive s-au scurtcircitat si au luat foc iar radiatoarele pe baza de gaz sporeau umiditatea. La acestea se adauga faptul ca in urma incalzirii, apa din pereti si podea se evapora, transformand biserica in sauna, rezultand un condens care se depunea pe fresca de unde apa picura asa cum picura inaintea unei ploi de vara. Asa ca s-a recurs la tamplaria din aluminiu care izoleaza foarte bine termic si, in urma acestei lucrari, din iarna lui 2003 temperatura in biserica nu a mai scazut vreodata sub +50 C. Acest fapt a avut un efect benefic asupra picturii care si-a mai revenit si chiar unele portiuni care pana acum erau ilizibile acum pot fi vazute. Din cauza acelorasi motive sfintele slujbe se savarsesc in biserica numai vara in restul timpului sfantul locas fiind deschis doar pentru vizitare.
Acces: DN 73C, Curtea de Arges – Campulung Muscel, spre Est pana la Domnesti (22 km), apoi ramificatie la stanga spre Nucsoara (Domnesti – Stanesti – Corbsori – Corbi, 11km)

Considerata pe buna dreptate o enigma, biserica rupestra Corbii de Piatra trebuie sa mergi si s-o vezi. Incastrata in stanca, ascunsa ca o pestera in peretele muntelui, nu seamana cu nimic: nici cu chiliile rupestre de la Bozioru, nici cu grota de la Namaiesti, cu nimic. Si este singura biserica a noastra care prezinta doua sfinte altare functionale pe acelasi naos. Cele mai timpurii datari ale bisericii rupestre, ca locas de cult ortodox merg catre sfarsitul sec. II d.Hr. cand se crede ca biserica era perfect adaptata vremurilor acelora de persecutii, neavand nici o legatura cu exteriorul decat o mica usa inspre miazanoapte, foarte bine camuflata si prin care se intra de-a busilea. Pomelnicul monastirii pomeneste ca prim ctitor pe Basarab I Voevod dar memoria localnicilor merge cu mult inainte de acesta vorbind de un anume Harabovo Voda in sec. XIII sau chiar Vlad Voevod, catre sfarsitul sec.XI.

Biserica pastreza inca parti mari de pictura: Deisis, Bunavestire, Jertfa lui Avraam, Nasterea Domnului, Intimpinarea Domnului, Invierea lui Lazar, Botezul Domnului, Schimbarea la Fata, Inaltarea Domnului, Arhanghelul Mihail, Sfinti Militari, Iisus Emanuil. Caracteristicile stilistice, calitatea picturii, insotite in exclusivitate de inscriptii grecesti, coroborate cu stirile documentare, permit datarea cu certitudine a ansamblului la inceputul sec. XIV, facand din Corbii de Piatra locasul cu cea mai veche pictura de la noi din tara.

MISTERUL PIETREI NEGRE DE LA CORBI

Au avut dacii o scriere a lor? Au moştenit strămoşii noştri un alfabet din care, astăzi, n-au mai rămas decât semne răzleţe, dăltuite pe pietre bătrâne? Nimeni nu ştie. Ici-colo, stranii inscripţii apar din negura timpului, pentru a dispărea, la fel de repede, în uitare. Una dintre ele a fost găsită la Corbii de Piatră.
Dacă priveşti o hartă a Carpaţilor, cu încolăcirea lor de Dragon în inima Europei, o să constaţi un lucru uimitor – două animale au dat acestor locuri cele mai multe nume. Animalele sunt Lupul şi Corbul, făpturi totemice, arhetipuri ale deplasărilor umane din preistorie. Urmele mărunte ale lupilor parcă au desenat harta „pe orizontală”, toponime precum Vâlcea (de la slavonul „vîlk” – lup) desemnând văile line ale apelor, cu păduricile lor, în timp ce punctele de fractură geologică au fost numite după zborul vertical al Corbului. Din Tatra, unde munţii Krak („kruk” – corb) îşi schimbă prima dată direcţia, trecând prin inflexiunea Vrancei (de la „vran” – corb, în slavă), până la Porţile de Fier (cu a lor Insulă a Corbilor) şi mai jos, pe valea Timocului, Carpaţii sunt „plini de corbi”. În aceste condiţii, să ne mai mirăm că toţi eroii civilizatori legendari, domni întemeietori de Ţări, stau la noi sub semnul negrului, al Corbului saturnian?

O istorie de zece mii de ani
Un ciudat loc al Corbului găseşti mai ales în Argeş, dacă o iei în sus, pe Râul Doamnei, spre Nucşoara. Este un sat de oieri, altădată numit Corbii de Piatră, în care istoria parcă a încremenit de două mii de ani. Oamenii îşi văd de ale lor, paşnici, îmbătrâniţi. Călătorul trebuie să treacă râul pe o punte suspendată. Crâncen s-au mai luptat localnicii să n-o piardă la inundaţii… Apoi, la pas, vizitatorul va ajunge la un formidabil perete de gresie galbenă, în care, cu ghearele şi pliscul, generaţii de corbi şi-au săpat ascunzători. Mai jos, există o grotă naturală în care, probabil, s-au ascuns oamenii primitivi, în timpul ultimei glaciaţiuni, iar strămoşii daci au transformat-o în loc de rugăciune şi sacrificii. E suficient să urci pe spinarea formidabilei stânci şi te vei convinge – la tot pasul găseşti trepte săpate în roca moale, jgheaburi şi altare, prin care, poate, s-a scurs sângele celui trimis la întâlnirea cu zeii. Cum povestea Herodot despre aceste sacrificii rituale? „Unii din ei (daci – n.n.) primesc porunca să ţină trei suliţe (cu vârful în sus), iar alţii apucând de mâini şi de picioare pe cel ce urmează să fie trimis la Zalmoxis, şi ridicându-l în sus, îl aruncă în suliţe. Dacă – străpuns de suliţe – acesta moare, geţii socot că Zeul le este binevoitor. Iar dacă nu moare, aduc învinuiri solului, zicând că e un om ticălos şi, după învinuirile aduse, trimit un altul, căruia îi dau însărcinări încă fiind în viaţă”. Nu e numai închipuire – sus, pe podişul numit de localnici Plaiul de Mijloc (ca în Tolkien, Pământul de Mijloc…), arheologii au găsit urmele unei dave, o aşezare ce poate fi Geridava – legendara cetate antică. Dromichete, craiul dacilor carpi, băutori de vin bun şi iubitori de femei frumoase, îşi avea aici capitala şi tot aici l-a învins în luptă pe trufaşul rege trac Lisimah, venit să-i cucerească pământurile. Pe gresia moale îşi ascuţeau săbiile luptătorii lui Dromichete, şi tot pe aici i-au ascuns comorile.

Biserica din grotă
Secolele au trecut, iar grota dacilor a devenit adăpost pentru sihaştri, care au transformat-o în… biserică. Pomelnicul ei coboară până în secolul al XIV-lea, pe timpul Basarabilor. Ca şi la Cetăţeni, în grotă există un altar ortodox şi unul catolic, ceea ce ne aduce aminte cum urmaşii lui Basarab I au avut de ales între Roma şi Constantinopol, doamnele lor fiind de religie catolică. Pe parcursul vremii, biserica a fost pe rând schit de călugări cât şi de maici. Ei îşi găsesc adăpostul numit “La Chilii”, pe versantul opus al Văii Doamnei, unde şi-au săpat grote în pereţii de gresie. Specialiştii au atestat că frescele din biserică sunt originale, din secolul al XIV-lea. Pictura abia se mai vede şi ar fi o mare pierdere dacă vor fi lăsate în continuare să se deterioreze. Unii istorici ai artei consideră că frescele de la Corbi au servit drept model pentru cele de la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, realizate cu un secol mai târziu. Din documentele Episcopiei Argeşului aflăm că mănăstirea a fost reînfiinţată în 1512 de Magdalina monahia, pe vremea domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521). În rând cu biserica, săpat tot în stâncă, se află un spaţiu amenajat ca un fel de tribunal în aer liber. Despre acesta există mărturii că era folosit de Neagoe Basarab pentru a face judecată publică în cauzele care erau de competenţa sa. Cei care asistau la judecată stăteau în semicerc pe dealul ce coboară de la mănăstire spre drumul de acces. Nu vă grăbiţi să plecaţi, fără să aruncaţi o privire masivei cruci de piatră, înfiptă de cine ştie cînd în faţa mănăstirii. Veţi sesiza uşor un trandafir sculptat între braţe. De unde a ajuns la Corbi această imagine tipic rozicruciană?

Piatra căzută din cer
La Corbi, misterul te aşteaptă la tot pasul. Andrei Bacalu, celebrul jurnalist specializat în popularizare ştiinţifică, a descris recent cum, în anii 70, un dascăl din zonă, reparându-şi pivniţa, a găsit la temelie o piatră „de mărimea unei pâini negre, ţărăneşti”, de un cafeniu aproape negru, acoperită pe ambele părţi cu inscripţii – unele ideografice, înfăţişând corăbii, cai, lăncieri, altele scrise într-un alfabet necunoscut. Departe de a fi un fals, piatra de la Corbi n-a putut fi descifrată, în ciuda eforturilor din epocă – a fost filmată, iar documentarul zace cine ştie pe unde, în arhivele TVR. Şi piatra stranie a intrat în pămînt – nimeni nu ştie unde a ajuns. Oricum, pe seama ei, anumiţi autori au construit o adevărată teorie, considerând-o „o piatră căzută din cer”, un meteor, la fel ca şi piatra neagră de la Kaaba, pe care oamenii au scrijelit imnuri sacre, cu 2000 de ani înainte de Zamolxis!

Piciorul de uriaş
La Corbii de Piatră poţi vedea şi alte minuni. În curtea Mamei Uţa, o săteancă pe numele de buletin Maria Vlădescu, peretele de gresie are o cavitate imensă, în care bătrîna îşi adăposteşte lemnele de foc. Un fir de apă cade din înalt, sfărâmându-se într-o cascadă ce sclipeşte în soare. Peste tot, în jurul casei albastre a Mamei Uţa, casă care nu s-a schimbat deloc de un secol şi jumătate, zac bolovani imenşi, cu forme stranii. Iarba dă să-i acopere, contururile lor se mistuie încet. Parcă sunt ouă de dinozaur sau fragmente din cine ştie ce statui ciclopice. Legendele amintesc şi aici de uriaşi, o populaţie dinainte de Potop. Şi, dacă-ţi ridici privirile, în peretele de gresie poţi vedea… un picior gigantic! Da, da, un picior pietrificat, se distinge clar coapsa şi genunchiul! Fără să se mire, Mama Uţa o să-ţi explice că muntele a scos la iveală tot corpul – ochii, capul şi trunchiul uriaşului au căzut, de-a lungul timpului, în bătătura sătencei… S-ar impune urgent o analiză chimică a respectivei anomalii!

Înapoi … la Corbi
Înapoi la legendă, înapoi la… corbi. O cronică ungurească (a lui Bonfini) spune că Iancu Corvin Valahul, tatăl marelui rege Matei Corvin, era valah, de pe “plaiul oii”, iar legendele româneşti identifică acest plai cu satul Corbi. Ruinele castelului lui Voicu Corbin, fiul lui Şerb şi tatăl lui Ioan Corvin, se mai zăresc şi astăzi. Legenda mai povesteşte cum micul Iancu se juca prin ograda părintească cu un inel de aur al mamei sale, iar un corb s-a repezit din înalt şi i-a furat jucăria lucitoare. Noroc cu tatăl, care l-a săgetat pe tâlhar, recuperând astfel podoaba… În amintirea corbului din copilărie, Iancu şi-a pus pe blazon (poate fi văzut la Castelul de la Hunedoara) hoţul înaripat, cu inelul în cioc, inel care va fi înlocuit de fiul său, Matei, cu o cruce. În aceste condiţii, îţi vine să te uiţi mai cu respect la zburătoarele de la Corbi… cine ştie, printre ei o fi vreo rudă a celui din stema Transilvaniei!
Cristian COCEA