Mănăstirea Corbii de piatra: Istoric

Începuturile vieþii monahale la Corbii de Piatrã sunt mai puþin cunoscute. Cele mai multe aºezãri monahale au apãrut în locul altora mai vechi coborând pe firul istoriei pânã în vremuri imemoriale. Aºa vor fi stat lucrurile ºi cu mãnãstirea de la Corbi, aºezatã în inima unei misterioase ºi extrem de timpurii vetre ascetice româneºti. Cu siguranþã prima atestare documentarã, 23 Iunie 1512, nu este ºi data înfiinþãrii mãnãstirii existând informaþii certe conform cãrora sfântul locaº ar fi existat ºi înainte de aceastã datã. Biserica rupestrã de la Corbi derivã tipologic din bisericile salã, cu douã altare dedicate unui hram dublu ºi caracteristice lumii bizantine din sec. X. Ea se înrudeºte tipologic cu grupul de biserici rupestre din Capadocia, dar particularitatea altarului dublu racordat la o singurã navã este unicã la noi in þarã. Ea poate fi regãsitã numai în Bulgaria la Saborenata Tarcva ºi Tarcvata. Aceastã soluþie apare probabil în cazul unor mici comunitãþi de cãlugãri care se pot lipsi de diaconicon. Caracteristicile stilistice, calitatea picturii, însoþite în exclusivitate de inscripþii greceºti, coroborate cu ºtirile documentare, permit datarea cu certitudine a ansamblului la începutul sec. XIV. Ansamblul rupestru de la Corbii de Piatrã constitue dovada concretã a existenþei unor nuclee monastice de tip anahoretic în Þara Româneascã încã înainte de organizarea bisericii muntene din sec. XIV.

La 23 Iunie 1512, monahia Magdalina (în mirenie Musa, fiicã ºi soþie de boier, proprietara ereditarã a moºiei de la Corbi) (re)înfiinþeazã mãnãstirea de la Corbii de Piatrã, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care o închina domnitorului Neagoe Basarab, mãnãstirea cãpãtând astfel încã de la (re)înfiinþarea ei statutul de mãnãstire domneascã. Este ºi prima mãnãstire de calugãriþe atestatã documentar la noi în þarã. Cum s-a redeschis mãnãstirea ne spune diaconul Paul de Alep, care în 1658, însoþindu-l pe patriarhul Macarie al Antiohiei în Þara Româneascã, viziteazã ºi biserica din piatrã de la Corbi despre care spune cã este "o bisericã micã dar foarte frumoasã în care se mai pot încã vedea pe pereþi urmele vechii zugraveli ºi care a fost redeschisã în urma viziunii pe care a avut-o un eremit sfânt". Dupã doar trei ani, probabil din cauza condiþiilor vitrege de vieþuire, la Corbi sunt aduºi calugãri, maicile fiind mutate la mãnãstirea Cornetu, unde dupã moartea domnitorului se va calugãri ºi doamna Despina, sub numele de Platonida monahia.

În prima jumãtate a sec. XVIII mãnãstirea devine bisericã de mir, ca urmare a aºezãrii în jurul ei a unei puternice colonii de români veniþi din motive de prigoanã religioasã din Jina Sibiului, iar la începutul secolului urmãtor, biserica este modificatã, luând înfãþiºarea pe care o are ºi astãzi. Atunci, arhiereul Iosif de Sevasta, ia hotãrârea de a mãri sfântul locaº, dãltuind în stâncã un pronaos de 5.5m/4.5m cu intrare spre nord în naos. Tot atunci se sparge zidul despãrþitor dintre cele douã altare, din care ia naºtere noua sfântã masã, ºi se construieºte o nouã catapeteasmã, care va fi pictatã de un oarecare ªtefan zugravul. În anul 1882 în timpul slujbei de Înviere peretele vestic al naosului s-a surpat, nerãnind pe nimeni, iar credincioºii, în vara aceluiaºi an, au adus niºte meºteri italieni cioplitori în piatrã de la Albeºtii de Argeº, care au cioplit din stânca surpatã niºte cãrãmizi imense, ca de cetate, cu care au reconstruit peretele surpat. În imediata vecinãtate a pronaosului în partea sudicã se aflã trapeza mãnãstirii dãlþuitã la rându-i în piatrã ºi care în vechime slujea ºi de divan, când domnitorul þãrii lua parte la hramul mãnãstirii cu care ocazie judeca cele mai grele procese ºi stingea anumite neîntelegeri. Deasupra bisericii, încastratã în stancã, se aflã crucea de piatrã de la 1700, iar în faþa bisericii este paraclisul de lemn cu clopotniþa construit în 1890.

În ultimul timp, în bisercã se slujea rar, o datã pe an, de Sf. Ap. Petru ºi Pavel, praznic care a fost preluat în mod eronat de evlavia localnicilor ca hram al bisericii. Hramul mãnãstirii de la întemeierea ei a fost Adormirea Maicii Domnului, aºa cum apare ºi în toate documentele ulterioare. Cum se explicã mutarea lui de la 15 August la 29 Iunie? Dupã trecerea la cele veºnice a noului ctitor, voevodul Neagoe Basarab, s-a preluat ºi s-a perpetuat tradiþia ca de 29 Iunie sã se facã parastasul ctitorului aºa cum el însuºi a cerut în actul de la 17 Iunie 1517, ca dupã moartea lui sã i se facã parastas o data în an, în orice zi. ªi pentru cã de 29 Iunie mergeau cãlugãrii sã ia dania anualã a domnitorului, s-a menþinut aceastã zi ºi ca pomenire dupã moartea lui. ªi, cu timpul, nemaislujindu-se în bisericã decât la 29 Iunie, pentru tradiþia parastasului, s-a adoptat acest praznic ºi ca hram al bisericii.

Astãzi, la Corbii de Piatrã, prin purtarea de grijã a Prea Sfinþiei Sale P.S. Calinic Argeºanul, de la 23 martie 2003 s-a reînnodat firul vieþii monahale întrerupt acum mai bine de 200 de ani, scopul acestui demers fiind acela de a demara lucrãrile pentru construirea unui complex chinovial alcãtuit din corp de chilii, paraclis ºi clãdiri anexe, precum ºi pentru începerea operei de restaurare a picturii, lucrari prin care vestitul locaº de cult sã-ºi recapete, pe cât va fi cu putinþã, strãlucirea de odinioarã.

Istoricul: Biserica a fost descoperită în sec. XIV la începutul Istoricul: Biserica a fost descoperită în sec. XIV la începutul organizării ca stat a Ţării Româneşti, când Corbii aparţineau judeţului Pădureţilor, dispărând cu timpul. Se crede că a fost construită cu 2000 ani în urmă.

Descriere: Biserica este construită în interiorul unui masiv de piatră, este compartimentată în altar, naos şi pronaos. Altarul are dimensiuni de 4/5 şi primeşte lumina din naos prin deschiderile care le lasă catapeteasma. Catapeteasma a fost construită din zid de cărămidă în anul 1804. În locul Uşilor Împărăteşti şi diaconeşti sunt perdele de culoare albastră. Naosul are dimensiuni de 6/5,70 m cu peretele din vest tencuit şi văruit în alb. Primeşte lumina de la două ferestre mari din lemn care în loc de geamuri au plase de sârma (pt. aerisire continuă). Pentru credincioşi, pe lângă pereţii din vest şi nord sunt strane din lemn. Pronaosul are dimensiuni de 6/4,70 m, pereţii fiind văruiţi în alb. Bolta este semiovală. Intrarea în pronaos se face prin partea de vest, printr-o uşă din lemn de brad. Lumina se primeşte de la două ferestre din lemn aşezate în stânga şi dreapta uşii. Din pronaos se intră în naos printr-o deschidere făcută în zid de mărimea unei uşi, aşezată în capul vestic. Pe la mijlocul zidului este dăltuită o scobitura de mărimea unei ferestre, probabil pentru o mai bună aerisire şi pătrunderea luminii în naos. Toată biserica este pavată cu dale mari de piatră, iar acoperişul ei este stânca de deasupra.

Pictura: Pictura nu mai există. Pe partea sudică a bolţii naosului se mai văd urme de pictură veche care dăinuie încă din vremea Magdalenei Monahia. Se crede ca pictura în frescă de aici a fost sursă de inspiraţie pentru biserica Domnească din Curtea de Argeş. Catapeteasma are pictaţi în partea superioară cei 12 Apostoli cu Iisus Hristos la mijloc. A fost realizată de un oarecare Ştefan Zugravul.

Altele: În imediata apropiere a pronaosului s-a săpat sub stâncă în formă dreptunghiulară trapeza schitului care are 11 m lungime şi 2,50 m lăţime. Are o masă dintr-un lemn cioplit şi pe o parte şi alta două bănci (laviţe) de lungimea mesei, de asemenea din lemn cioplit. Aici domnitorul ţării lua parte la hramul bisericii cu care ocazie stingea anumite neînţelegeri şi judeca cele mai grele procese.