Sfintele Sãrbãtori de iarnã sunt legate de o aleasã atmosferã de pace si bucurie, de minunate traditii strãmosesti. Familiile se adunã laolaltã, comunitãtile se rãgãsesc în entuziasmul serbãrilor îmbelsugate. Pentru noi Românii, Nasterea Domnului Nostru Isus Hristos, ca si Anul Nou, sunt de importantã specialã. Pentrucã suntem un popor crestin în întregimea lui, si povestea cu pruncul nãscut într'un staul sãrac, si cu cei trei magi, condusi de o stea, ne gãsesc uniti lângã flacãra aceleiasi taine. Pe un drum pe care pânã la urmã vor trebui sã vinã toate neamurile lumii. Si apoi pentrucã, noi ne legãm de traditiile Anului Nou destinul nostru de plugari. Dacã de Crãciun umblãm cu steaua si cu Irozii ca sã vestim, sã ducem si altora o nespusã bucurie, de Anul Nou noi trãim anticipat lucrarea si rodirea pãmântului. Povestea bobului de grâu care e aruncat în brazda rodnicã a recoltelor viitoare, prefigurând tot drumul trãirii noastre în lume ca tãrani, dela injugatul boilor pânã la venirea dela moarã, si la colacii de pe masã, frumosi ca fata lui Hristos.
Cum stiu ca farmecul nespus al sfintei sãrbãtori începe sã ne încãlzeascã sufletele cu sãptãmâni înainte, m'am hotãrît sã scriu ceva despre colinde si plugusor, cu gândul ca voi putea ajuta astfel la o reînviere a obiceiurilor noastre în comunitãtile românesti si voi putea îndemna pe fratii nou veniti sã dea elan si ritm nou serbãrilor de Crãciunui de Anul Nou, asa cum deja fac în câteva centre românesti.
Ce splendid ar fi dacã s'ar face în TOATE centrele românesti, concerte de colinde si s'ar juca Irozii, în preajma Crãciunului, iar în marea noapte s'ar face steaua traditionalã si s'ar umbla cu colindul pe la case. Si ce nespusã bucurie s'ar putea face familiilor noastre, dacã am umbla de Anul Nou cu uratul, cu plugusorul si capra. Vorbeam nu de mult cu câtiva din ai nostri, si când am venit cu ideia plugusorului, deodatã s'a fãcut tacere între noi. Unul a oftat adanc: "Plugusorul ca'n tara veche..." Si avea lacrimi în ochi. Da. Asa ca'n tara veche a dorurilor noastre pe care nu vom putea s'o uitãm niciodatã...
Nu stiu cum as face si îndemn pe tot mai multi frati noi veniti sã porneascã cu steaua si plugusorul. Cãci, colindând sub lumina blândã a stelei, vor putea rãspãndi în inimi bucuria de peste veac a nasterii Mântuitorului si vor putea aduce în multe case mesagiul de tristete si neagrã suferintã a fratilor de sub robia bolsevicã. Iar cu plugusorul, pe lângã cinstea ce-o vor face unei sfinte traditii nationale, vor putea desteleni ogorul sufletelor pentru a arunca în el sãmânta dragostei si lucrãrii pentru binele tuturor. La flacãra fierbinte a unor asemenea ocazii, ghiata rãcelilor si urii se topeste.
In bucuria unor asemenea momente, se apropie si altarele strãbune si tinerii români cari, in multe cazuri, din neglijenta noastrã sunt atrasi spre alte cercuri sociale.
Sã iesim din Crãciunul "fiecãruia". Sã pornim cu colindul si plugusorul. Sã sãrbãtorim Crãciunul celor multi. Crãciunul românesc de totdeauna. Cu bucurie si generozitate. Cu sufletul smerit si regãsit. Porniti, sã-l colindãm si sã-l urãm, in aceste momente cruciale ale istoriei, pe însusi Dumnezeu. Cãci sãrbãtorile iernei sunt ale pãcii si ale intoarcerii la ordinea naturalã a lumii.
Nu ezitati, deci, fratii mei. Aici nu aveti de strãbãtut troenele grele din tarã. Aici pânã si plugusorul e motorizat. Nu costã nici obosealã. Numai dragul de a merge. Si mesagiul bucuriei pe care trebuie sã-l împãrtãsiti...
Trãind bucuriile împreunã, vom sti toti sã fim împreunã si la greu. Cã orice am zice si face, pânã la urmã nu putem evada din destinul românesc. Sã pornim deci cu steaua. Iar pentru Sf. Vasile pregãtiti-vã harapnicele si clopotele...
Vasile POSTEUCÃ
Ziarul "America", 24 Decembrie 1957