Manastirea Dobrovat - cinci veacuri de istorie si legenda

Pelerinul neostenit in setea lui de cunoastere intru cele crestinesti a strabatut si va strabate tinuturi intinse pentru a afla, prin rugaciune si meditatie adinca, bucuria, ajutorul, usurarea, iluminarea si intelepciunea lui Dumnezeu.

Detasindu-ma si eliberindu-ma de robia patimilor, am plecat in pelerinaj la Manastirea Dobrovatului, in una din zilele lunii ianuarie.

Odata ajuns la Iasi, am purces pe soseaua Iasi - Vaslui - Birlad, catre ultima mare creatie arhitectonica a lui Stefan cel Mare si Sfint. Dupa 25 de kilometri in care am avut ocazia sa trec pe linga "Plopii fara soti" , "Hanul Trei Sarmale" (pe unde ne-au purtat odata pasii marelui Eminescu si Ion Creanga) si popasul din Dealul Buciumului, m-am abatut de la soseaua nationala, la dreapta, 13 kilometri prin padurea seculara, care se intindea imbietor de o parte si de alta a drumului. Omatul acoperise o parte din potecile neumblate si ripele intesate de crengile tufarisurilor. In marele luminis ce se deschide in fata, se poate vedea satul cu gospodarii care de fel nu sint sarace, cu oameni ospitalieri. Pe masura ce inaintezi, poti zari Biserica Mare a Manastirii, asezata sub coama padurii.

Legenda lui Melchisedec

In legatura cu denumirea locului si, implicit, a manastirii, cind episcopul Melchisedec a vizitat, in 1851, aceste locuri, intrebindu-l pe egumenul Nathanail despre etimologia cuvintului Dobrovat, acesta i-a povestit ce a auzit de la niste calugari batrini bulgari, de la Manastirea Zograful (muntele Athos). Inainte de a fi manastirea, in padurea Dobrobatului a trait un sihastru pe care, intr-o seara, l-a vizitat voievodul Stefan care, odata ce a intrat in chilie, l-a salutat cu "Dobrivecer" (buna seara). Negindita si neasteptata vizita l-a suprins intr-atit pe sihastru, incit acesta, in amintire, a numit sihastria si, apoi, noua manastire "Dobrivecer" care, cu timpul, s-a transformat in "Dobrovat".

Biserica Mare

Un lucru mai putin cunoscut de pelerini, sau de cei care sint impatimiti de istoria neamului, e acela ca toate bisericile manastiresti care au fost construite in perioada lui Stefan cel Mare, cu exceptia celor de la Neamt si Dobrovat, cuprind trei incaperi si anume: pronaos, naos si apsida altarului. Biserica a fost construita intre 1503 si 1504 in stil moldovenesc din piatra extrasa din carierele locului. Se pot vedea zidurile intarite cu trei contraforti, pe fiecare din laturi, spre apus deschizindu-se portalul in arc frint. Peretii de la exterior nu sint pictati, dar prezinta ornamente din piatra sub forma unor ocnite si un rind de firide lucrat in caramida. Ferestrele sint mari si frumoase, cu vergile de piatra incheiate sus, intr-o simpla, dar mornumentala, ogiva gotica. Pe la 1851, la propunerea egumenului Achachie, biserica a fost supusa unei interventii neavenite, dupa stilul rusesc. Astfel, boltile naosului si pronaosului au fost sparte pentru a se putea construi turle cu acoperisul avind aspectul de bulb de ceapa. Abia intre 1974 si 1976 biserica a fost restaurata, dindu-i-se forma pe care a avut-o dintr-un inceput. Pelerinul poate vedea in dreapta usii, la intrare, pisania domneasca scrisa pe lespede de piatra in limba slavona: "Binecinstitorul domn, io, Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a inaltat acest hram in numele Pogoririi Sfintului Duh, care a inceput a se zidi in anul 1503 (7011) luna lui aprilie, in 27 de zile, si s-a savirsit in anul 1504 (7012), iar al domniei lui, anul 40 si o luna din al optulea curgator".

Pictura

Pictura bisericii mari a fost executata pe la 1529 de catre un mester anonim din Dobrovat si pe timpul domniei lui Petru Rares. Sub tabloul votiv in care este infatisat voievodul, sta scris: "Binecinstitorul si de Cristos iubitorul, io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei, fiul batrinului Stefan Voievod, a zugravit si infrumusetat acest hram in numele Pogoririi Sfintului Duh, in biserica de la Dobrovat...".

In naos se poate vedea cum pictura maiestrului anonim respecta ierarhia din eclezia universala si in concordanta cu herminiile bizantine. Pe cupola semisferica e infatisata figura lui Iisus Pantocrator, refacut de restauratori in perioada 1974 - 1976. In aceasta parte a bisericii se da o importanta aparte registrului Patimilor, infatisindu-ni-se Rugaciunea de pe Muntele Maslinilor urmata de Prinderea lui Iisus, Taierea urechii lui Malchus, Lepadarea in fata slujnicei, Lepadarea catre ostasi, Cainta insotita de simbolul cocosului. In stinga apsidei, Iisus sta inconjurat de soldati si prezentat de un ofiter roman lui Caiafa, care-si sfisie hainele de pe piept, iar alaturi, pe o lavita, Ana. Dincolo de el este Pilat, care se spala pe miini. Imaginea Mintuitorului pare cit se poate de marcanta, acesta fiind infatisat purtind o haina rosie specifica condamnatilor. In mina dreapta, el tine o trestie, ca semn al batjocurei. Urmeaza apoi scena in care Iuda este surprins intr-o atitudine de regret, inapoind cei 30 de talanti de argint. Urmeaza s scena, de un realism zguduitor, a spinzurarii acestuia. Altarul este, fara indoiala, locul cel mai insemnat din biserica, avind suprafata impartita in patru registre pina la bolta, despartite intre ele de chenare care te imbie cu frumusetea lor la o indelungata si meditativa privire. Daca observi peretele dinspre rasarit, vei gasi pomelnicul ctictorilor, scris in slavona, cuprinzind, intr-un final, si numele lui Ilias si Stefan, fiul lui Petru Rares din a doua casatorie cu Elena. In centrul boltii, intr-un sfert de sfera, sade o reprezentare a Maicii Domnului asezata pe tron cu Pruncul pe genunchi, incadrata maiestos de doi Arhangheli. Registrul median al peretilor a fost rezervat temelor din ciclul cristologic: Spalarea picioarelor, Cina cea de taina, Impartasirea apostolilor cu piine si vin. Aceasta ultima scena, ca inovatie in arta bizantina a secolului al XIV-lea, apare pentru prima data in Moldova la Biserica Dobrovat. In ceea ce priveste Cina cea de taina, aceasta contine, deasemeni, inovatii. Scena ne ifatiseaza o masa de forma elipsoida la care stau Apostolii, de-a dreapta si de-a stinga Mintuitorului. In varianta dobrovesciana, apostolul de linga Iisus nu este Ioan ci batrinul Petru infatisat aici ca facind juraminte de credinta. Tot asa, in dreapta mesei este surpins Iuda, tinar, fara aureola, intinzind miinile cu lacomie catre o bucata de piine. Mai apoi, ni se infatiseaza martorii rastignirii Mintuitorului, ca fiind soldatii romani din subordinea sutasului Longinius. In stinga crucii, adincita intr-o durere universala, se afla fecioara Maria si Sfintul Ioan Evanghelistul, iar la dreapta, Maria Magdalena, cu un grup de femei plingind moartea, cu capetele plecate, tinind miinile la ochi. Pe partea vestica, in rindul sfintilor militari se afla si grupul celor doi Sfinti Imparati Constantin si Elena, purtind crucea pe care a avut-o Constatin in batalia de la podul Milvius, in anul 312, dupa care Imparatul a recunoscut libertatea de cult a crestinilor prin edictul de la Milano. In drepta tabloului votiv, sus, este infatisat Isus stind pe tron, care binecuvinteaza pe Stefan ce tine biserica in mina stinga, in timp ce mina dreapta este intinsa spre mintuitor, in semn de inchinare si adresare.

Turnul clopotnitei

Turnul clopotnitei strajuieste de mai bine de doua vecuri si jumatate la intrarea in incinta manastirii. Construit la 1743 prin grija si cheltuiala monahului Macarie Hrisoverghi, a servit drept clopotnita si punct de observatie. Deasupra portalului de la intrare se poate vedea scrierea in limba slavona: "In numele Domnului Hristos inceputu-sa acest turn a se zidi din temelie, dupa cum se vede in lontru, cu paraclis, hramul Sfintului Mare Mucenic Gheorghe, in zilele luminatului domnului Ioan Constantin Neculai, voievod cu toata cheltuiala si osirdia sfinteniei sale, Chir Macarie Hrisoverghi, monah pentru vesnica sa pomenire, fost-au sirguitori cu osteneala Dumnealui Stefan Rusat Vel Paharnic, cu giupineasa dumnealui, Marie Sturdza, leat 1743 (7251) mart 5".

(Remus MINEATA)

Manastirea Dobrovat este o manastire de calugari amplasata in satul Dobrovat-Rusi din comuna Dobrovat (judetul Iasi) si este ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare, acesta murind inainte de finalizarea constructiei. Manastirea se afla la o distanta de 25 de kilometri sud-est de Iasi si la 35 de kilometri nord de Vaslui, intr-o fosta poiana inconjurata de codri seculari, pe malul paraului Dobrovat. Drumul prin padure spre Manastirea Dobrovat este nemodernizat si foarte greu de strabatut.

Ansamblul manastirii Dobrovat a fost inclus pe lista monumentelor istorice din judetul Iasi din anul 2004 fiind alcatuit din urmatoarele 4 obiective: Biserica “Pogorarea Sf. Duh” – datand din anul 1503-1504, Biserica paraclis “Sf. Gheorghe” – datand din anul 1607, Zidul de incinta si Zidul de incinta. Viata monahala in codrii Dobrovatului a existat inainte de construirea bisericii lui stefan cel mare. In apropiere de locul unde se afla astazi manastirea, a fiintat in secolul al XV-lea un vechi schit de lemn a lui Giurgiu Calugarul, cu hramul Schimbarea la Fata, unde vietuiau cativa calugari sihastri. La data de 27 aprilie 1503, dupa cum precizeaza pisania aflata pe zidul bisericii, s-a inceput construirea bisericii Manastirii Dobrovat, ctitorita de domnitorul stefan cel Mare (1457-1504). Printr-un hrisov din 6 octombrie 1503, voievodul a inzestrat cu cinci sate manastirea, care era pastorita pe atunci de parintele Pahomie.
Manastirea Dobrovat a fost pradata de tatari in anul 1658. Ulterior, familia boierilor Racovita a transformat-o in necropola, aici aflandu-se sapte pietre funerare cu chenare si inscriptii intre 1664 si 1685. Boierii Racovita au efectuat lucrari de restaurare a complexului monahal dupa anul 1663.
Manastirea a trecut apoi prin noi perioade de restriste. Rusii stabiliti la sud-est de Dobrovat in timpul luptelor din septembrie 1739 dintre Imperiul Otoman si Imperiul tarist au jefuit manastirea de toate odoarele scumpe aflate aici. De asemenea, Eteria care a fost implicata in Revolutia din 1821 a produs prejudicii manastirii. In anul 1851, la initiativa egumenului Acachie, biserica este supusa unei interventii dictata de moda epocii (de inspiratie ruseasca). Boltile naosului si pronaosului au fost sparte pentru a permite construirea a cate unei turle in zid, in forma de bulb de ceapa. Deasupra gropnitei a fost construita o turla falsa din lemn, acoperita cu tencuiala. In decembrie 1863, prin Legea secularizarii averilor manastiresti a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Manastirea Dobrovat a fost scoasa de sub tutela Manastirii Zografu, iar calugarii greci au plecat. Lipsita de sursele sale de venituri, manastirea a decazut. Aici a fost instalata o puscarie (in perioada 1865-1900), un orfelinat de fete (1900-1903) si in cele din urma o scoala de agricultura (1903-1930). Cu timpul, pictura bisericii s-a degradat, astfel ca in anul 1907 se puteau distinge doar portretele ctitorilor zugravite pe tabloul votiv din naos. Intre anii 1930-1936, Comisia Monumentelor Istorice, aflata sub presedintia lui Nicolae Iorga, a patronat restaurarea picturii bisericii. In perioada 1974-1976, au avut loc lucrari ample de restaurare ale bisericii sub conducerea arhitectei Ioana Grigorescu, urmarindu-se sa se redea monumentului infatisarea sa originala din epoca stefaniana. Cu aceasta ocazie au fost inlaturate cele trei turle, iar biserica a fost acoperita cu o invelitoare unitara din tabla de cupru. S-a inceput restaurarea zidului de incinta, dar lucrarile au fost brusc intrerupte de desfiintarea in 1977 a Directiei Monumentelor Istorice.
In anul 1990, Dobrovatul si-a redobandit destinatia initiala de asezamant monahal, cu obste de maici. Incepand din anul 1992, are obste de calugari.
Restaurarea complexului manastiresc a fost reluata abia in anul 1994, fiind incepute lucrarile de consolidare ale turnului clopotnita, lucrari care sunt si in prezent in curs. Biserica a fost construita in plan dreptunghiular din piatra bruta (soclul), piatra cioplita (peretii) si caramida (boltile). Ea este inconjurata la partea superioara a naosului si pronaosului de doua randuri de ocnite suprapuse, doua ocnite din partea de sus corespunzand uneia din partea de jos. Absidele laterale sunt inscrise in grosimea zidului, iar absida altarului este semicirculara. Construita in stil moldovenesc, biserica lui stefan cel Mare se remarca prin doua trasaturi definitorii: lipsa turlelor si intercalarea intre pronaos si naos a unei gropnite (camera a mormintelor), element arhitectonic intalnit si la biserica Manastirii Neamt. Biserica este formata din patru incaperi: pronaos, gropnita, naos si altar si nu are pridvor, intrarea facandu-se direct in pronaos. In constructia sa se observa prezenta mai multor elemente de stil gotic cum ar fi contraforturile, ancadramente de ferestre si usi, cu vigniete si muluri, care impresioneaza pe vizitatori. Biserica are cate trei contraforturi pe laturile de nord si sud, spre apus deschizandu-se portalul in arc frant. De asemenea, pe peretii bisericii sunt si trei picturi cu valoare de unicat: Minunea Sf. Atanasie de la Athos, Scara Virtutilor a Sf. Ioan Sinaitul si Minunea Sf. Sava de la manastirea de langa Ierusalim. In incaperea mormintelor sunt reprezentate in special scene de martiraje. Unele picturi au grafite datorate ostasilor din armata lui Ioan al III-lea Sobieski, care au trecut pe aici pe la anul 1686. Turnul clopotnita a fost construit in anul 1743 cu cheltuiala monahului Macarie Hrisoverghi si avand si rolul de loc de intrare in manastire. Turnul are trei etaje si o inaltime de 30 metri si este intarit cu contraforturi. In incinta manastirii se intra printr-o bolta inalta si larga, decorata cu rozete. Primul etaj este de forma dreptunghiulara, iar celelalte de forma octogonala.
Cele trei etaje aveau urmatoarea functionalitate: primul etaj este prevazut cu ferestre de tragere aici aflandu-se locuinta pentru paznicii manastirii si pentru clopotari, la al doilea etaj se afla un mic paraclis cu hramul Sf. Gheorghe, prevazut cu o cupola semisferica in partea centrala, etajul al treilea cu ferestre largi, pe fiecare dintre cele opt laturi, adapostea clopotnita. In cladirea turnului se afla si o hruba secreta pentru adapostirea odoarelor bisericesti in vremuri de primejdie. La 50 metri sud de cladirea bisericii stefaniene, in anul 1607, domnitorul Simion Movila a zidit un paraclis cu hramul “Sf. Gheorghe” pentru a adaposti mormantul fiului sau, Pavel, mort la o varsta frageda. In anul 1851, din initiativa aceluiasi egumen Acachie, a fost extinsa cladirea paraclisului si s-a repictat interiorul. Cutremurul din 4 martie 1977 a dus la fisurarea grava a cladirii paraclisului. Icoanele si catapeteasma din lemn de tisa si poleita cu aur a fost mutata la Muzeul Manastirii Golia. La cutremurul din iunie 1986, paraclisul s-a daramat, ramanand in picioare doar peretele vestic si o parte din peretii de la nord si sud. In perioada 1990-1992, paraclisul a fost refacut pe vechea fundatie, pastrandu-se planul arhitectonic initial. In incinta manastirii, la 70 de metri vest de biserica, hatmanul Nicolae Racovita a construit incepand din anul 1663 o cladire masiva cu pivnite mari, careia i s-a adaugat ulterior un etaj. Cladirea a fost folosita de calugari pana in 1863. In aceasta cladire au functionat dupa secularizarea averilor manastiresti o puscarie (1865-1900), un orfelinat de fete (1900-1903), o scoala de agricultura (1903-1930) si o scoala si atelier de impletit cosuri din rachita a Inspectoratului Silvic Iasi (1948-1970). Incepand din anul 1990, aici s-au amenajat chiliile calugarilor, trapeza si un mic paraclis. In anul 2004, a fost amplasat in incinta manastirii un bust de bronz al lui Stefan cel Mare si Sfant, realizat de sculptorul iesean Dan Covataru.