ADUCEREA MOAŞTELOR CUVIOSULUI SERAFIM DE SAROV

SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV, povăţuitorul credincioşilor spre limanul rugăciunii neîncetate, comoara păcii dumnezeieşti, propovăduitorul învierii sufletuelor prin vestirea minunii învierii cuvântului, strălucirea pământească a serafimilor, ca cel ce întru lumina rugăciunii odihnindu-se a aflat chipul lui Hristos strălucind în oglinda inimii şi s-a făcut tuturor povăţuitor spre asemănarea cu Cel Neapropiat, cu făclia râvnei sale să aprindă şi inimile noastre spre dorirea de slava cea cerească. SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV, muntele cel dumnezeiesc al darurilor Duhului, cel ce cu legătura gândului său smerit a cuprins întru înălţime pacea cea dumnezeiască a lui Hristos şi cu nădejdea mântuirii a înviat inimile celor împovărate de gândurile întristării, cu ale sale rugăciuni să ridice şi mintea noastră spre contemplarea tainelor dumnezeieşti.

TROPAR 1

Până la marginile lumii cuvioase, a ajuns vestirea minunilor tale ?
Căci asemenea serafimilor petrecând pe pământ ai aflat îndurare,
Iar acum racla sfintelor tale moaşte ne dăruieşti ca dar al iubirii,
Deci nu înceta a te ruga pentru cei ce înaotă în valurile pătimirii.

TROPAR 2

Astăzi Rusia saltă şi se veseleşte de comoara moaştelor tale,
Şi de la marginile lumii ţi se aduc raze de rugăciuni luminătoare,
Ca un serafim zborară şi cercetează ale noastre neputinţe,
Ca având acoperământul rugii tale să aflăm plata bunei credinţe.

TROPAR 3

Cu gânduri iubitoare îmbrăţişez pomenirea ta sfinţitoare,
Şi ne umplem de pace cugetând la viaţa ta luminătoare,
Învredniceşte-ne şi pe noi minunilor tale dumnezeieşti,
Ca depărtându-ne de grijile lumeşti, să aflăm mângâieri duhovniceşti.

CONDAC 1

De lumina lui Hristos îndulcindu-te şi sub acoperământul Maicii Sale sălăşluindu-te,
Cu îngerii ai cântat Stăpânului cântarea întreită, cu vederea slavei luminându-te,
Moaştele tale primindu-le ca dar de binecuvântare, pe tine te fericim,
Şi cu glasuri smerite ale inimii te rugăm să ne auzi pe noi, cei ce te cinstim.

CONDAC 2

Ca un serafim ai slujit Făcătorului a toate,
Şi ai urmat glasul inimii văzătoare de cele înalte,
Pe noi, cei cufundaţi întru întunericul păcatelor grele, părinte,
Ne scoate din patimi, povăţuindu-ne spre gânduri smerite.

ICOS 1

Ca un luceafăr al călugărilor eşti închipuit părinte, pe cerul Ortodoxiei,
Şi cu cetele serafimilor eşti numărat, ca unul ce ai râvnit darurile veşniciei,
Acoperă-ne pe noi cu vălul păcii tale şi cu blândeţea ta ne călăuzeşte la limanul mântuirii,
Ca cinstind moaştele tale să luâm întărire a ne păzi de toate cursele pătimirii.

ICOS 2

Aprinzându-te de focul dragostei celei dumnezeieşti,
Cu râvnă ai lucrat pământul inimii, dezrădăcinând gândurile trupeşti,
Pe noi cei înţeleniţi în patimi ne călăuzeşte spre pământul înţelepciunii,
Ca lepădând toată stricăcunea păcatului să aducem Domnului cântarea mulţumirii.

Bucură-te, izvorul rugăciunii neîncetate,
Fântână în care privim adâncul darurilor minunate,
Ridicarea celor căzuţi în groapa deznădăjduirii,
Îndreptarea tuturor spre pământul mântuirii,
A Maicii Domnului fiu ales, împodobit cu frumuseţe îngerească,
Podoabă a călugărilor celor căutători de pace dumnezeiască,
Vestitorul învierii celei duhovniceşti,
Lauda neîncetată a glasurilor îngereşti,
Izvor de minuni în pământul binecuvântat,
Oglinda în care a strălucit Îngerul marelui sfat,
Binecuvântarea celor ce urcă scara virtuţilor,
Podoaba smereniei cea bine plăcută Sfinţilor,
Ajutătorul celor ce călătoresc în corabia mântuirii,
Adiere a păcii izvorâtă din taina rugăciunii,
Munte duhovnicesc ce ascunde pe nevoitorii rugăciunii,
Plinirea gândului dumnezeiesc al desăvârşirii,
Carte a minunilor lucrate spre mântuire,
Doctorul celor otrăviţi de a păcatului îndulcire,
Mijlocitorul nostru spre aflarea pocăinţei,
Rugător neîncetat pentru sporirea credinţei.