Manastirea Golia

Manastirea Golia - se afla in orasul Iasi, situat in nord-estul Romaniei. Ctitorie veche a marelui logofat Ioan Golia, din sec. al XVI-lea, biserica "InaltareaDomnului" a fost refacuta la alte dimensiuni de Vasile Lupu intre anii 1650-1653 si terminata in 1660 de fiul sau Stefanita. Straveche pecete a artei romanesti, biserica manastirii "stralucita si bogat inzestrata" apare ca o constructie monumentala care imbina, dupa exprimarea tarului Petru cel Mare al Rusiei, la 1711, "trei feluri de mestesuguri: lesesc, grecesc si moschicesc". Exteriorul tradeaza influenta Renasterii tarzii, prin intermediul Galitiei: edificiu de tip clasic, din blocuri de piatra fatuita, strajuit de pilastri corintici (cu capiteluri in frunza de acant) si cornisa in stil baroc sustinuta de console. Acoperisul este o aglomerare de turle, turele si cupole dispuse in linie si sustinute de arcaturi etajate (kokosniki). Cu baza octogonala, turlele prezinta inovatii ornamentale, cu decoratie munteana si motive orientale ce reflecta mai mult "o profunzime tarigradeana". Interiorul, traditional moldovenesc, contrasteaza cu fatadele clasice, repetand impartirea de la Trei Ierarhi, dar cu absidele laterale "inecate" in zid, cu un cafas in tinda, unic in Moldova sec. al XVII-lea si cu bogate chenare orientale in jurul celor doua usi ale bisericii.
Pictura, refacuta in mai multe randuri, pastreaza putine fresce originale in concele absidelor laterale si in pridvor. Din mobilierul initial intalnim: tronurile domnesti, un policandru cu insemnele lui Vasile Lupu si patru sfesnice comandate in Danemarca. O frumoasa catapeteasma dateaza din 1838
Incinta manastirii este inconjurata de un zid inalt prevazut la colturi cu turele ridicate in 1667 si un turn-clopotnita refacut la 1900, despre care Paul de Alep spunea ca "nu are pereche in toate aceste tari prin inaltime, largime si maretie". Aproape de turn intalnim o cismea ce dateaza din vremea lui Alexandru Moruzi.Turnul Goliei are o inaltime de 30 metri. Vizitatorul care doreste sa aiba o panorama a orasului trebuie sa urce cele 120 de trepte. Cu baza patrata de 5 metri pe laturi, un parter, doua caturi boltite, o incapere a clopotelor, o galerie superioara si terase, turnul este unul dintre simbolurile Iasilor. In prezent, turnul Goliei ramane unul dintre locurile privilegiate de unde pelerinul poate contempla "orasul celor sapte coline".
Manastirea Golia are trei hramuri: Inaltarea Domnului (la 40 de zile dupa Sf. Pasti), Izvorul Tamaduirii (Vineri, in Saptamana luminata) si Sf. Treime (a doua zi de Rusalii).

Istoric
Vasile Lupu Voievod, "din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei" (1634-1653), "om cu hire înaltă și împărătească, mai mult decât domnească... au zidit și lăudate mănăstiri", între care Golia din Iași "peste toate mănăstirile aice în țară mai iscusită" (Miron Costin). Ctitorie veche a marelui logofăt Ioan Golia, din sec. al XVI-lea, biserica "Înălțarea Domnului" a fost refăcută la alte dimensiuni de Vasile Lupu între anii 1650-1653 și terminată în 1660 de fiul său Ștefăniță. Străveche pecete a artei românești, biserica mănăstirii "strălucită și bogat înzestrată" apare ca o construcție monumentală care îmbină, după exprimarea țarului Petru cel Mare al Rusiei, la 1711, "trei feluri de meșteșuguri: leșesc, grecesc și moschicesc". Exteriorul trădează influența Renașterii târzii, prin intermediul Galiției: edificiu de tip clasic, din blocuri de piatră fățuită, străjuit de pilaștri corintici (cu capiteluri în frunza de acant) și cornișă în stil baroc susținută de console. Acoperișul este o aglomerare de turle, turele și cupole dispuse în linie și susținute de arcaturi etajate (kokosniki). Cu baza octogonală, turlele prezintă inovații ornamentale, cu decorație munteană și motive orientale ce reflectă mai mult "o profunzime țarigrădeana". Interiorul, tradițional moldovenesc, contrastează cu fațadele clasice, repetând împărțirea de la Trei Ierarhi, dar cu absidele laterale "înecate" în zid, cu un cafas în tinda, unic în Moldova sec. al XVII-lea și cu bogate chenare orientale în jurul celor două uși ale bisericii.
Pictura, refăcută în mai multe rânduri, păstrează puține fresce originale în concele absidelor laterale și în pridvor.
Din mobilierul inițial întâlnim: tronurile domnești, un policandru cu însemnele lui Vasile Lupu și patru sfeșnice comandate în Danemarca. O frumoasa catapeteasmă datează din 1838.
Caracterul de necropola al bisericii "Doamnei" - cum era cunoscută în epocă - este asigurat de existența multor morminte și pietre funerare, în pronaos și pridvor. Pradă incendiilor din 1687, 1733, 1822 și afectată de un cutremur în 1738, bisericii mănăstirii i s-au făcut numeroase reparații. Incinta mănăstirii este înconjurată de un zid înalt prevăzut la colțuri cu turele ridicate în 1667 și un turn-clopotniță refăcut la 1900, despre care Paul de Alep spunea că "nu are pereche în toate aceste țări prin înălțime, lărgime și măreție". Aproape de turn întâlnim o cișmea ce datează din vremea lui Alexandru Moruzi.
În incintă se mai află o casă cu coloane, din sec. al XVIII-lea, în care a locuit temporar Ion Creanga, și stăreția care adăpostește paraclisul "Brâul Maicii Domnului", zidit de egumenul Grigorie în sec. al XIX-lea.
Mănăstirea Golia, "mare minune și podoaba a orașului Iași", închinată mănăstirii atonite Vatoped, a fost condusă mai ales de egumeni greci. Între ei, doi mitropoliți: Gherasim de Sevastia, amintit la 1761 cu rang imediat după mitropolitul tarii, și Grigorie de Irinopoleos în sec. al XIX-lea. După arderea curților domnești, în 1786, a devenit chiar reședință mitropolitană, Gavril Calimachi mutându-se aici, unde a și murit.
Martoră a unor evenimente de epocă, între care aducerea cneazului Potemkin la 1791 ale cărui "viscere" au fost îngropate în biserică, sau slujba de înmormântare a primului domn pământean, după domnitorii fanarioți, Ioan Sandu Sturdza la 1842, Biserica Golia e cunoscută însă ca o biserică a "cununiilor". Această tradiție a fost fixată din sec. al XVII-lea, când Patriarhul Țarigradului, Iacov, aflat în Moldova, a oficiat cununiile domnești ale lui Constantin Duca și Maria Brâncoveanu în 1693 și Antioh Cantemir cu Catrina la 1696.
Căzută în ruină după secularizare (1863), mănăstirea a fost închisă între 1900-1947, devenind apoi biserică parohială până în 1992, când și-a recăpătat destinația străveche.
Înzestrată cu multe proprietăți de-a lungul timpului, în 1822 n-a lipsit mult să devina un centru cultural, propunerea mitropolitului Veniamin Costachi de a se înființa în incinta mănăstirii o școală nerealizându-se. Acest deziderat cultural are azi, în timpul păstoriei I.P.S. Mitropolit Daniel, mai mari sorți de izbândă, căci astăzi mănăstirea găzduiește Institutul Cultural Misionar Trinitas, urmărindu-se astfel o întărire a comuniunii între tradiția rugăciunii isihaste și cultura românească.

Text: Părintele Calist Calinoiu
.....

MANASTIREA GOLIA

Hramuri:
Înălţarea Domnului (la 40 de zile după Sf. Paşti)
Izvorul Tămăduirii (Vineri, în Săptămâna luminată)
Sf. Treime (a doua zi de Rusalii)

Veche ctitorie a marelui logofăt Ioan Golia, sec. al XVI-lea, biserica "Înălţarea Domnului" a fost refăcută la alte dimensiuni de voievodul Vasile Lupu între anii 1650-1653 şi terminată de fiul său, Ştefăniţă Vodă. "Strălucită şi bogat înzestrată" biserica apare ca o construcţie monumentală care îmbină, după exprimarea ţarului Petru cel Mare al Rusiei, aflat aici în vizită la 1711, "trei feluri de meşteşuguri: leşesc, grecesc şi moschicesc".

Exteriorul trădează influenţa Renaşterii târzii, prin intermediul Galiţiei: edificiu de tip clasic, din blocuri de piatră făţuită, străjuit de pilaştri corintici (cu capiteluri în frunză de acant) şi cornişă în stil baroc susţinută de console. Acoperişul este o aglomerare de turle, turele şi cupole dispuse în linie şi susţinute de arcaturi etajate (kokoşniki). Cu baza octogonală, turlele prezintă inovaţii ornamentale, cu decoraţie munteană şi motive orientale ce reflectă mai mult "o profunzime ţarigrădeană".

Interiorul, tradiţional moldovenesc, contrastează cu faţadele clasice, repetând împărţirea de la Trei Ierarhi, dar cu absidele laterale "înecate" în zid, cu cafas în tindă (o raritate în Moldova sec. al XVII-lea) şi cu bogate chenare orientale în jurul celor două uşi ale bisericii.

Scriitorul George Călinescu îşi manifestă cu multă fineţe admiraţia pentru sfântul locaş: "Biserica Golia scoate efecte de umbră şi lumină din elemente clasice şi aspectul de operă în stil Renaştere e izbitor. Biserica e de piatră albă, ferestrele au pilaştri mici şi frontoane triunghiulare şi semicirculare, toată biserica se sprijină în afară de pilaştri falşi cu capiteluri corintiene foarte bogate, încât totul dă un plăcut efect de frunziş marmorean, peste care stă cornişa cu modiglioni. Sus, turle de felurite dimensiuni, stau pe trei trepte de tambururi, totul fiind ornamentat de astă dată oriental, cu firide oarbe, în treflă, în ogivă, în arc oriental trilobat. Ziduri masive şi un turn de piatră paralelipipedic străjuiesc această fantomă albă, plină de fantezie".

Pictura, refăcută în mai multe rânduri, păstrează puţine fresce originale în concile absidelor laterale şi în pridvor.

Din mobilierul iniţial se mai păstrează: tronurile domneşti, un policandru cu însemnele lui Vasile Lupu şi patru sfeşnice comandate în Danemarca. O frumoasă catapeteasmă datează din 1838.

Caracterul de necropolă al bisericii "Doamnei" - cum era cunoscută în epocă - este confirmat de existenţa multor morminte şi pietre funerare, în pronaos şi pridvor.

Pradă incendiilor din 1687, 1732, 1822 şi afectată de un cutremur în 1738, bisericii mănăstirii i s-au făcut numeroase reparaţii.

Mănăstirea este înconjurată de un zid înalt, prevăzut la colţuri cu turle ridicate în 1667 şi un turn-clopotniţă refăcut la 1900, despre care Paul de Alep spunea la 1653 că "nu are pereche în toate aceste ţări prin înălţime, lărgime şi măreţie".

Turnul Goliei are o înălţime de 30 metri. Vizitatorul care doreşte să aibă o panoramă a oraşului trebuie să urce cele 120 de trepte. Cu baza pătrată de 5 metri pe laturi, un parter, două caturi boltite, o încăpere a clopotelor, o galerie superioară şi terase, turnul este unul dintre simbolurile Iaşilor. Prin anul 1890 era mai înalt decât astăzi şi avea la partea superioară un balconaş. Acolo patrula un pompier, pentru a observa şi anunţa de îndată posibilele incendii. În prezent, turnul Goliei rămâne unul dintre locurile privilegiate de unde pelerinul poate contempla "oraşul celor şapte coline".

Aproape de turn întâlnim o cişmea care datează din vremea lui Alexandru Moruzi. În incintă se mai află o casă cu coloane, din sec. al XVIII-lea, în care a locuit temporar diaconul Ion Creangă, şi stăreţia care adăposteşte paraclisul "Brâul Maicii Domnului", zidit de egumenul Grigorie în sec. al XIX-lea.

Mănăstirea Golia, "mare minune şi podoabă a oraşului Iaşi", închinată mănăstirii athonite Vatoped, a fost condusă mai ales de egumeni greci. Între ei, doi mitropoliţi: Gherasim de Sevastia, menţionat la 1761 cu rang imediat după mitropolitul ţării, şi Grigore de Irinopoleos în sec. al XIX-lea. După arderea curţilor domneşti, în 1786, a devenit chiar reşedinţă mitropolitană, Gavril Calimachi mutându-se aici, unde a şi murit.


Martoră a unor evenimente din epocă, între care aducerea corpului neînsufleţit al cneazului Potemkin la 1791, ale cărui "viscere" au fost îngropate în biserică, sau slujba de înmormântare a primului domn pământean de după domnitorii fanarioţi, Ioan Sandu Sturdza, la 1842, biserica Golia e cunoscută însă ca o biserică a "cununiilor". Această tradiţie a fost fixată din sec. al XVII-lea, când patriarhul Ţarigradului, Iacov, aflat în Moldova, a oficiat cununiile domneşti ale lui Constantin Duca şi Maria Brâncoveanu, în 1693, şi Antioh Cantemir cu Catrina, la 1696.

Căzută în ruină după secularizare (1863), mănăstirea a fost închisă între 1900-1947, devenind apoi biserică parohială până în 1992, când a fost redeschisă ca mănăstire misionară.

Dacă intenţia mitropolitului Veniamin Costachi de a înfiinţa o şcoală în această mănăstire nu s-a realizat, rolul cultural al Goliei se împlineşte astăzi prin Institutul cultural-misionar Trinitas (editură-tipografie-radio) care funcţionează aici, împletind tradiţia rugăciunii neîncetate cu misiunea prin cultură.

În toamna anului 1992 era instalată la Golia o tipografie nouă, procurată din Elveţia cu sprijinul unor organizaţii creştine occidentale. Editura Mitropoliei şi-a mutat apoi sediul aici, într-o clădire nouă, construită în anul 1997. În primăvara anului 1998 şi-a început activitatea postul de radio Trinitas, pe frecvenţa 92,70 MHz, cu emisiuni 24 de ore din 24 în fiecare zi.

Prin găzduirea Institutului cultural-misionar Trinitas, Mănăstirea Golia a devenit astăzi un important centru de spiritualitate şi cultură ortodoxă. Website-urile http://www.trinitas.ro/ şi http://www.golia.ro/ oferă informaţii bogate despre Institutul Trinitas şi despre Mănăstirea Golia.

Fireşte, sărbătoarea Sf. Treimi constituie acum al treilea hram al mănăstirii Golia.