Cupola Stancii şi Moscheea Al-Aqsa - Ierusalim

Cupola Stâncii cunoscută și sub numele greșit de Moscheea Omar, este un sanctuar islamic, unul din cele mai cunoscute locuri în Ierusalim. A fost construit în 687 și 691 de califul Abd al-Malik, fiind cea mai veche construcție islamică funcțională din lume. În direcția pietrei peste care s-a ridicat domul se stabilise în trecut prima orientare de rugăciune pentru musulmani, înainte de trecerea la orientarea către Mecca. În apropierea Cupolei Stâncii se află Moscheea Al-Aqsa, amândouă situându-se în locul numit de evrei și de creștini Muntele Templului iar de către musulmani Haram ash Sharif (Nobilul Sanctuar).

Semnificația religioasă
Conform tradiților islamice, piatra din centrul domului este locul unde Profetul Mohamed urcase într-o lungă călătorie de noapte către Rai în anul 621 DH, alături de îngerul Jibril. Acolo a întâlnit mai mulți profeți precum Ibrahim (Abraham) și Musa (Moise) și i-au fost oferite rugăciunile islamice dinainte să ajungă iar pe pământ. Un citat din Coran spune că Muhamed a plecat într-o călătorie de noapte instatanee de la al-Masjid al-Haram (``moschee sfântă``, interpretată ca fiind la Mecca) spre al-Masjid al-Aqsa (``moschea cea mai îndepărtată``, interpretatâ ca fiind în Ierusalim).
În iudaism este locul unde Avraam a îndeplinit încercarea lui Dumnezeu pentru a vedea dacă era dispus să-și sacrifice fiul Ishak (Isaac) ( Geneza 22:1-19). Musulmanii consideră că acest eveniment s-a întâmplat implicându-l pe celălalt fiu a lui Ibrahim(Avraam), Ismail (Ismael) și a avut loc în deșertul din Mina. Există o controversă între oamenii de știință legată de pozitia geografica a Muntelui Moriah (unde a avut loc după Biblie întâmplarea ``sacrificiului lui Isaac`` ), cea a Muntelui Templului, și piatra unde Iacov a visat îngerii urcând și coborând pe o scară către cer ( Geneza 28:10-19); dar pentru evreii ortodocși, nu există îndoieli că toate aceste evenimente s-ar fi petrecut în acest loc.
Potrivit învățaților evrei din vechime această piatră se afla în interiorul Sfintei Sfintelor în Templul din Ierusalim iar pe ea era așezat Chivotul Legământului. Piatra era folosită de înalții preoți care ofereau sacrificiile în timpul Zilei Ispășirii Iom Kipur. Legendele rabinice de asemenea susțin că facerea lumii a început cu această piatră, și de aceea ea purta numele (Even Hashtiya) Piatra de fundație.
Pentru credința creștină, în afara față de faptele lui Iisus la templu, se consideră că în timpul stăpânirii romane , locul unde a fost construit mai târziu Domul era cel unde mama lui Constantin a ctitorit o mică biserică, numită biserica Sf. Cyrus și Sf. Ion, care mai târziu a fost mărită și denumită Biserica Sfintei Înțelepciuni. Pe pereții domului de piatră sunt inscrise pe o friză de mozaic următoarele cuvinte²:
``Binecuvântat fie trimisul și robul vostru, Iisus fiul Mariei, și fie pace asupra lui în ziua nașterii și în ziua morții și ziua în care a Înviat. Este un cuvânt de adevăr de care ei se îndoiesc. Nu poate Dumnezeu să ia un fiu. Fie slăvit când se hotărăște asupra unui lucru, El doar îl spune și se îndeplinește.``
Acesta pare a fi cel mai timpuriu citat existent din Coran, cu data de 72 după Hijra (sau 691-692 DH), pe care istoricii o consideră ca fiind anul construcției Domului.
În 630, cum mult înainte ca Domul Stâncii sa fie ridicat, dupa tradiție , `Umar ibn al-Khattāb ajutat de Kaab al-Ahbar și alți musulmani au recuperat piatra și au scos-o din praf, purificând locul în care fusese abandonată vreme de sute de ani de la distrugerea Imperiului Roman. Ibn Asakir a menționat că Umar nu a construit o casă musulmană de rugăciune în acel loc, ci mai degrabă a decis sa înalțe o moschee în partea de sud a Templului Munte alături de piatra situată în partea de nord. A făcut aceasta pentru a consacra locul de rugăciune care era în partea de sud, cu orientarea către Ka‘ba din Mecca. Musulmanii nu s-au certat pentru direcția de rugăciune, având posibilitatea de a se ruga și către piatra de fundație, cum făceau evreii. Locul pietrei a rămas nedescoperit până ce a fost găsit de califul Abd al-Malik ibn Marwan care a început construcția sanctuarului în 685, și l-a terminat în 691.
Moscheea Al-Aqsa face parte din complexul religios de pe Muntele Templului din Ierusalim.
Tradiția musulmană afirmă că Muhammad a urcat de pe muntele templului în 621. Aceasta fapt face ca moscheea să fie cel de-al treilea cel mai important loc sfânt din Islam. După construirea Domului Muntelui din (690), prima moschee Al-Aqsa a fost construit de Umayyads și a fost terminată în 710. Există anumite dovezi că moschee a fost construita pe ruinele templului original din Ierusalim. Structura sa fost distrusă de cutremure succesive, fiind reconstruită de cel puțin cinci ori. Ultima reconstrucție majoră a fost în 1035.
Moscheea Al-Aqsa este cea mai mare moschee din Ierusalim, poate găzdui 5000 de persoane în și în jurul templului. Ea este construita pe un amestec de stiluri. În timpul Regatului Ierusalimului, moschee a fost utilizată ca un palat și a fost numită Templul lui Solomon, pentru că se crede că au fost construită în același loc ca și Templul din Ierusalim. Ea a fost uneori ținta atacurilor extremiste, dar de cele mai multe ori, încercari au fost împiedicate de către serviciile de securitate israeliene.
În apropierea moscheii se află si Zidul Plangerii, venerat de evrei, aceasta este un ``punct fierbinte`` în care de multe ori apar conflicte. Au fost momente în care unii musulmani au aruncat cu pietre asupra evreilor în timp ce se rugau la zid. Un grup de evrei numit ``Credincioșii Muntelui Templului``, are planuri de a reconstrui Templul din Ierusalim, în acest loc.
Brigăzile Martirilor Al-Aqsa au luat numele acestei moschee, probabil din cauza controversatei vizite făcute de Ariel Sharon din anul 2000, care a fost conform palestinienilor punctul declanșării celei de-a doua Intifadă, de asemenea, cunoscută sub numele de Intifada de la Al-Aqsa.
Moscheea Al-Aqsa se traduce din arabă în română drept ``cea mai îndepărtată moschee``, numele său se referă la un capitol din Coran numit ``Călătoria de noapte``, în care se spune că Profetul Muhammad a plecat de la Mecca la ``cea mai îndepartată moschee`` și apoi până în Rai pe un cal zburător numit Al-Buraq al-Sharif. ``Cea mai îndepărtată``, așa cum este folosit în acest context înseamnă ``cea mai îndepărtată de Mecca``.
Conform tradiției evreiască, care a deținut muntele pe care a fost construită Moscheea Al-Aqsa, muntele a găzduit inițial Templul din Ierusalim. Distrugerea primului templu, cunoscut sub numele de Templul lui Solomon, este atribuită Babilonienilor, în 587 î.Hr . Nu există dovezi fizice care să ateste prezența structurii. Construirea celui de-al doilea Templu a început în timpul regelui persan Cirus cel Mare, dar acest templu a fost distrus de către generalul roman (apoi împăratul) Titus în 70 e.n. Tot ce rămâne din el este peretele de Vest, care este considerat a fi o rămășiță din acest al doilea templu. Împăratul Justinian a construit o biserică creștină de pe munte în 530, care a fost consacrată Fecioarei Maria și a purtat numele de ``Biserica Maicii Domnului``. Biserica a fost distrusă de mai târziu de Khosrau a II-a.
Nu se cunoaște exact data când Moscheea Al-Aqsa a fost construită dar este sigur că a fost construită la începutul anilor perioadei în care a condus Ummayad în Palestina. Sursele contemporane musulmane cât și evreiești spun că sit-ul a fost acoperit cu gunoi de bizantinii creștini, cele două comunități au participat la curățenia.
Istoricul arhitectural K.A.C. Creswell, referindu-se la mărturia unui călugăr galic, Arculf, care a fost în pelerinaj în Palestina între 679-82, ia act de faptul că este posibil ca Umar să fi ridicat o construcție primitivă de o capacitate de 3000 de credincioși undeva pe Muntele Templului. Arculf, cu toate acestea, a vizitat Palestina în timpul domniei lui Mu`awiyah I, și este posibil ca Mu`awiyah să fi ordonat construirea, nu Umar. Această ultimă afirmație este susținută în mod explicit de către primii musulmani al-Muthannar bin Tahir.
Conform mai multor cărturari musulmani, inclusiv Mujir ad-Din, Al-Suyuti, și Al-Muqaddasi, moscheea a fost reconstruită si extinsă de califul Abd al-Malik ibn Marwan, în 690, împreună cu Cupola Stâncii. Se susține că Abd al-Malik a utilizat materialele de la Biserica Maicii Domnului pentru a construi moscheea. În 713-714, o serie de cutremure a devastat Ierusalimul, distrugând partea de est a moscheii, ulterior, a fost reconstruit în timpul lui Al-Walid. În vederea finanțării reconstrucției sale, Al-Walid a folosit aurul de la cupola stâncii pentru a cumpăra materiale.
Sursa : Wikipedia