Sunt liber în fiecare secundă să aleg, binele sau răul
Binele şi Răul l-am pus în faţa ta… Sunt însăşi cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos care ne arată în Legea Noului Testament că Dumnezeu a creat oamenii liberi, cu capacitatea de a-şi alege propriul drum în viaţă şi oamenii lângă care îl va parcurge.

Însă mă întreb de multe ori dacă libertatea este o binecuvântare de Sus, pe care Domnul a dat-o şi păsărilor cerului, sau o povară, fiindcă în slăbiciunea noastră ne este greu să luăm decizii, nu suntem siguri dacă facem cele mai bune alegeri şi folosim libertatea pentru a experimenta situaţii de cele mai multe ori nefolositoare nouă. Suntem tentaţi să ne putem prea mult încrederea numai în noi înşine.

Suntem liberi să alegem dacă vrem sau nu să- L urmăm pe Hristos, în virtutea Botezului pe care l-am primit la naştere. Suntem liberi să mergem sau nu la Sfânta Biserică, să participăm la sfintele slujbe , să ne mărturisim păcatele sau nu. Pentru mulţi dintre noi Ortodoxia nu e deloc o cale uşoară spre mântuire, de aceea alegem să refuzăm contactul cu Dumnezeu.

Cu certitudine mediul în care trăim îşi pune amprenta asupra noastră, dar suntem liberi să ne alegem o altă viaţă. Dacă eşti un tânăr din Bucureşti, cu multe opţiuni de petrecere a timpului liber, alegi să mergi vineri seara într-un club, sau dimpotrivă, să participi la Sfîntul Maslu, pentru că ştii că la Biserica de lângă tine atunci se ţine slujba.

Dacă eşti o fată de la ţară şi bunica te aşteaptă să o insoţeşti în fiecare duminică la Sfănta Liturghie, pentru că ea nu mai poate ajunge singură, şi prietenele tale la ora aceea dorm fiindcă au fost la discotecă cu o seară înainte, eşti liberă să alegi ce fel de tânără vrei să fii: cu sau fără Dumnezeu.

Iar dacă acasă nu te-a învăţat nimeni să faci sfânta cruce, poţi alege să intrii într-o Biserică, să te inchini, pentru că profesorul de religie ţi-a explicat de ce e important să faci asta. Poţi fii un adolescent „de bani-gata”, cum sunt cunoscuţi băieţii bogaţi, să ai multe iubite, însă eşti liber să alegi o singură fată alături de care să fii fericit. Sau poţi să fii o adolescentă a căror părinţi au divorţat şi nimeni nu pune prea mult preţ pe tine, locuieşti într-un cartier mărginaş unde fetele de vârsta ta nu fac altceva decât să aibă relaţii cu parteneri diferiţi şi mereu te gandeşti încotro să o apuci. Poţi alege să fii ca celelalte sau poţi să alegi să porţi fustă lungă, să stai în casă să citeşti, să mergi în pelerinaje şi să-ţi faci prieteni din Biserică. Eu asta am ales şi acum sunt foarte mulţumită.

Sunt convinsă că Dumnezeu ştie drumul fiecăruia, însă tot El ne trimite de-a lungul vieţii ocazii să Îl urmăm, anumiţi oameni, situaţii diferite, fericite sau mai puţin fericite, pe care le putem accepta sau nu, valorifica sau nu, puteam să cădem sau să ne ridicăm, moral vorbind, deci ne alegem singuri destinul. Şi fiecare alegere are consecinţe asupra propriei noastre existenţe.

Să ne rugăm Domnului să ne înţelepţească, să ne dea gândul cel bun, să ne lumineze mintea să luăm cele mai bune hotărâri cu privire la noi înşine, decizii care influenţează şi pe cei din jurul nostru şi relaţia noastră cu Dumnezeu. Şi dacă suntem la răscruce de drumuri şi nu ştim cum să procedăm mai bine, să cerem sfatul duhovnicului, şi când asta nu se poate să rostim această rugăciune, foarte dragă mie:

Rugăciune de lăsare în voia lui Dumnezeu

În mâinile milostivirii Tale celei mari, o Dumnezeul meu, încredinţez sufletul şi trupul meu, simţirile şi graiurile mele, sfaturile şi gândurile mele, lucrurile şi toate cele trebuincioase ale trupului şi ale sufletului meu. Iar Tu, deci, binecuvintează-mă, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de tot răul, ca petrecănd viaţa fără de păcat, în toate zilele vieţii mele, să ajung la viaţa cea veşnică cu Sfinţii Tăi, în împărăţia Ta şi cu dânşii să Te slăvesc în veci. Amin!

Imi place rugaciunea pe care ai postat-o; asa este, de multe ori nu stim incotro sa o apucam si ne gandim sa cerem ajutor oamenilor. Am incercat si eu crezand ca acestia sunt mult mai aproape de mine, dar de fiecare data am ajuns la concluzia ca Dumnezeu era cel caruia trebuia sa-i cer ajutorul. Stau si ma intreb de ce mereu trebuie sa ne lovim si iarasi sa ne lovim ca mai apoi sa descoperim ca totul putea fi atat de simplu, ca puteam alege o cale mult mai sigura alaturi de Dumnezeu.
De multe ori, cand au fost incercari si cumpene mari in viata mea, mi-am spus..acum Dumnezeu ma poarta pe brate....desi ma simteam singura sau aveam un mare necaz. E important sa crezi, mai ales in clipe grele, ca de fapt atunci Dumnezeu este mai aroape de tine decat atunci cand esti fericit si ai de toate. Eu cel putin cand am o perioada cand imi merge bine ma gandesc....tot binele asta va trebui platit..si ma astept ca Dumnezeu sa-mi pregateasca noi incercari.
Dumnezeu si Maica Domnului sa ne pazeasca pe toti!