Acatistul recunostintei ( conceput de parintele rus Grigori Petrov, inainte de a muri in închisoare în Siberia in 1940)

Condac 1



Drepte Impărate al tuturor veacurilor, care porţi cu mâna Ta fiece drum al vieţii oamenilor prin înţelepciunea Ta mântuitoare, îţi mulţumim pentru toate bunele lucrări ştiute şi neştiute pe care le faci, pentru viaţa de pe pământ şi pentru bucuria cerească a Impărăţiei Tale ce va să vină. Nu ne lipsi de mila Ta acum şi în veci pe noi ce-Ţi cântăm:

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Icos 1



Copil slab şi neajutorat m-am născut pe lume, dar Îngerul Tău şi-a întins aripile-i de lumină deasupra mea, păzindu-mi leagănul. De-atunci dragostea Ta îmi luminează mereu paşii, îndreptându-mă armonios către lumina veşnică. Copleşitoarele daruri ale înţelepciunii Tale s-au arătat cu glorie din însăşi întâia zi. Îţi aduc mulţumire Doamne şi cu toţi cei ce Te-au cunoscut, strig către Tine:

Mărire Ţie, ce m-ai chemat la viaţă,

Mărire Ţie, ce mi-ai arătat mie frumuseţea universului,

Mărire Ţie, ce mi-ai deschis înainte-mi cerurile şi pământul ca pe o eternă carte a înţelepciunii,

Mărire veşniciei Tale în mijlocul lumii pieritoare,

Mărire Ţie pentru milostivirea Ta văzută şi nevăzută,

Mărire Ţie pentru fiecare suspin al tristeţii mele,

Mărire Ţie pentru fiecare pas al vieţii mele, pentru fiece clipă de veselie,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Condac 2



Doamne, ce bună gazdă eşti: cu vântul dăruit cu delicate miresme, cu munţii înălţându-se spre cer, cu apele reflectând ca nesfârşite oglinzi razele aurii ale soarelui, cu norii cei uşori. Toată suflarea şopteşte în taină, plină de tandreţe şi până şi păsările şi fiarele poartă însemnul dragostei Tale. Bine cuvântat este pământul mumă cu frumuseţea sa trecătoare, făcându-ne să însetăm pentru patria eterna unde frumuseţea veşnică ţi-o cântă clopote de sărbătoare: Aleluia!



Icos 2



M-ai adus Doamne în această viaţă ca într-un încântător paradis: cerul este un mare vas de azur din care cântă zvon de păsări; se-aude foşnetul pădurii şi muzica dulce a apelor, se simte aroma şi dulceaţa fructelor şi a mierii cu care ne hrănim. E bine să fii cu Tine pe pământ, e bine să fii oaspetele Tău.

Mărire Ţie pentru sărbătoarea vieţii,

Mărire Ţie pentru crinii înmiresmaţi ai văilor şi pentru trandafiri,

Mărire Ţie pentru minunata felurime de fructe şi poame,

Mărire Ţie pentru roua de dimineaţă lucind ca diamantele,

Mărire Ţie pentru bucuria înţelepciunii chemătoare la viaţă,

Mărire Ţie pentru tot ce e ceresc şi ne învaţă viaţa eternă,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Condac 3



Fiece floare miroase prin puterea Sfântului Duh şi-şi arată prospeţimea culorii şi unda delicată a parfumului; frumuseţea măreţiei încape în tot ce e mărunt. Laudă şi cinste lui Dumnezeu care dă viaţă, care întinde pajiştea ca pe un covor înflorat, care încoronează câmpurile cu spicele aurii ale grânelor şi cu biserici de azur şi umple sufletul de bucuria contemplaţiei. Să ne bucurăm şi să-I cântăm deci: Aleluia!



Icos 3



Ce minunat eşti Tu, în triumfătorul festival al primăverii, când toată creatura revine la viaţă şi cu bucurie strigă către Tine pe mii de căi: Tu eşti izvorul vieţii, Tu victorie eşti peste moarte. Văile şi codrii ascultă cântecul privighetorii la lumina lunii în veştminte albe de nuntă. Întreg pământul îţi este mireasă aşteptând pe mirele nemuritor. Dacă Tu îmbraci până şi iarba în asemenea strai minunat, cum ne vei schimba Tu la faţă la vremea ce va să vină a Învierii, cum se vor face trupurile noastre lumină şi cum ne vor străluci sufletele!

Mărire Ţie, Care ai scos din întunecimea pămintului mulţime de culori, gusturi şi miresme,

Mărire Ţie pentru căldura şi mângâierea naturii toate,

Mărire Ţie ce ne-ai înconjurat cu miile Tale creaturi,

Mărire Ţie pentru adâncimea înţelepciunii Tale aflată în întreaga lume,

Mărire Ţie, îţi sărut cu evlavie urma pasului Tău invizibil,

Mărire Ţie Care ai aprins în calea noastra lumina strălucitoare a vieţii veşnice,

Mărire Ţie pentru speranţa frumuseţii nemuritoare, liniştitoare şi niciodată în ispită,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Condac 4



Cum aduci Tu Doamne dulceaţă celor ce cugetă la Tine, cât de dătător de viaţă este cuvântul Tău Doamne. A vorbi cu Tine este mai mătăsos ca uleiul, mai dulce ca mierea. Ruga către Tine aduce viaţa în noi şi ne întraripează. Ce tremur cuprinde atunci inima, căci atâta măreţie, grandoare şi înţelepciune sălăşluiesc în natură şi în tot ce vieţuieşte. Unde nu eşti Tu este gol, dar unde esti Tu Doamne este bogăţia sufletului, un torent de viaţă: Aleluia!



Icos 4



Când amurgul coboară pe pământ şi pacea eternului somn începe să domnească împreună cu liniştea zilei tot mai palide, îţi văd sălaşul Tău înveşmântat ca lucitoare palate planând în lumina serii. Roşul de foc, aurul şi azurul vorbesc profetic despre frumuseţea de nedescris a lumii Tale şi strigă în triumf: Să mergem la Tatăl!

Mărire Ţie în liniştea serii,

Mărire Ţie Care ai îngăduit pace mare lumii,

Mărire Ţie pentru ultimele raze ale luminii soarelui,

Mărire Ţie pentru odihna şi darul somnului,

Mărire Ţie pentru prezenţa Ta în întuneric când lumea devine aşa de îndepărtată şi străină,

Mărire Ţie pentru adânca rugăciune ieşită din inima atinsă de Tine,

Mărire Ţie pentru făgăduinţa trezirii la bucuria Zilei fără de sfârşit a veşniciei Tale,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Condac 5



Furtunile vieţii nu înspăimântă pe cel în a cărui inimă luceşte lumina focului Tău Doamne. De jur împrejur rău vremuieşte, este beznă, groază şi urlă vântul, dar în sufletul aceluia este pace şi lumină. Hristos este acolo şi inima Îi cântă Lui: Aleluia!



Icos 5



Văd cerurile licărind de stele. O cât de bogat eşti, cât de multă lumină ai! Veşnicia priveşte la mine prin razele lumilor îndepărtate. Sunt atât de mic şi neînsemnat dar Domnul este cu mine, mâna Sa iubitoare mă protejează oriunde.

Mărire Ţie pentru neîncetata grijă pentru mine,

Mărire Ţie pentru întâlnirile providenţiale cu oamenii,

Mărire Ţie pentru dragostea rudelor şi devotamentul prietenilor,

Mărire Ţie pentru blândeţea animalelor ce mă servesc,

Mărire Ţie pentru toate momentele luminoase din viaţă,

Mărire Ţie pentru strălucitoarele bucurii ale inimii,

Mărire Ţie pentru fericirea de a trăi, de a se mişca şi de a contempla,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.





Condac 6



Ce mare şi aproape eşti Doamne în forţa tunetelor, cât de vizibilă este mâna Ta puternică în zig-zagul orbitor al fulgerelor. Strivitoare în măreţia Sa, vocea Domnului acoperă câmpurile şi murmurul pădurilor. Vocea Lui este în obârşia tunetului şi a ploii. Graiul Lui domneşte peste multele ape. Laudă Ţie când tunetul vulcanilor scuipă foc. Scuturi pământul ca pe o haină. Ridici valurile mării spre cer. Laudă Ţie Care smereşti mândria omului, scoţând din el strigătul de pocăinţă: Aleluia!



Icos 6



Când palatele pământului sunt deodată luminate de fulgerele ce aruncă foc, cât de mizerabile par apoi obişnuitele lor lumini. Tot aşa de orbitor îmi aprinzi Tu deodată sufletul în mijlocul timpurilor de bucurie din viaţa mea. Şi după strălucirea luminii Tale Doamne, care e ca fulgerul, beznă şi amăgire îmi par clipele mele de veselie. Şi sufletul meu grăbeşte în urmărirea Ta.

Mărire Ţie, dincolo de limitele celui mai glorios vis omenesc,

Mărire Ţie pentru neostenita noastră sete pentru Tine,

Mărire Ţie care ai insuflat în noi nemulţumirea în cele pământeşti,

Mărire Ţie care ne-ai învelit în delicatele raze ale luminii Tale,

Mărire Ţie care ai sfărâmat puterea spiritelor întunericului şi care ai condamnat la pieire orice fel de rău,

Mărire Ţie pentru arătările Tale, pentru fericirea de a simţi prezenţa Ta şi de a vieţui cu Tine,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Condac 7



Se aude chemarea Ta într-o minunată alcătuire de sunete. Tu deschizi pentru noi grădina viitorului nostru paradis în cântece melodioase, cu tonuri armonioase, în farmecul timbrelor muzicii, în strălucirea unei mari creaţii de artă. Tot ce este cu adevărat frumos îmi poartă sufletul spre Tine într-o puternică chemare, şi îi dă forţa să cânte răpit: Aleluia!



Icos 7



Prin coborârea Duhului Sfânt ai iluminat gândirea artiştilor, poeţilor şi geniilor ştiinţei. Prin puterea subconştientului devenit-au apţi să înţeleagă legile Tale, deschizând pentru noi abisurile înţelepciunii Tale creatoare în duh profetic. Fără să vrea, lucrarea lor vorbeşte despre Tine; de cât de mare eşti în creaţiile Tale, de cât de mare eşti în adâncimile omului.

Mărire Ţie, care Ţi-ai manifestat nesfârşita-Ţi forţă prin legile universului,

Mărire Ţie, totul în natură este plin de orânduirile fiinţei Tale,

Mărire Ţie, pentru tot ce ne-a fost revelat prin bunătatea Ta,

Mărire Ţie pentru tot ce în înţelepciunea Ta ai păstrat ascuns,

Mărire Ţie pentru geniul minţii omului,

Mărire Ţie pentru tăria dătătoare de viaţă a muncii,

Mărire Ţie pentru limbile de foc ale inspiraţiei,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Condac 8



Cât de aproape îmi eşti în zilele de boală; Tu Însuţi vizitezi pe cei suferinzi, Tu însuţi Te pleci peste patul lor şi inimile lor Îţi vorbesc. În timp de prigoană şi durere, Tu le luminezi sufletul în pace, le trimiţi neaşteptat ajutor. Tu eşti dragostea ce mângâie, caută şi vindecă. Ţie îţi aducem cântare: Aleluia!



Icos 8



Când eram copil şi Te-am chemat conştient pentru prima oară, Tu ai şi răspuns rugii mele şi sufletu-mi a cunoscut minunată pace. Apoi am înţeles că Tu eşti bun; binecuvântaţi fie cei ce Te caută. Am început prin a Te chema iarăşi şi iarăşi şi Te chem şi acum:

Mărire Ţie Care îmi împlineşti dorinţele când ele sunt bune,

Mărire Ţie Care veghezi peste mine zi şi noapte,

Mărire Ţie care vindeci rănile şi pierderile cu scurgerea tămăduitoare a timpului,

Mărire Ţie pentru Care nimic nu este pierdut fără speranţă căci Tu dai viaţă eternă fiecărui lucru,

Mărire Ţie Care ai făcut nemuritor tot ce este bun şi demn, care ai promis dorita noastră reunire cu cei ce au murit,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.





Condac 9



De ce pare că întreaga natură zâmbeşte misterios în zilele de sărbătoare? De ce este sufletul plin la acel ceas de o minunată lumină fără asemănare cu orice de pe pământ? Cum de însăşi aerul din altar şi din biserică devine purtător de lumină? Aceasta este respiraţia duhului Tău, strălucirea luminii Taborului: cerul şi pământul Îţi cânta în aceste zile slavă: Aleluia!



Icos 9



Dupa ce m-ai îndemnat să servesc pe cei din jurul meu şi mi-ai umplut inima de smerenie, una din nenumăratele raze ale Tale căzut-a peste inima mea şi facutu-o-a de lumină purtătoare ca un fier în foc, când Ţi-am zărit faţa misterioasă şi de neperceput.

Mărire Ţie Care ai transfigurat viaţa noastră cu bunele lucruri pe care ne-ai învăţat a face,

Mărire Ţie Care ai întipărit o inefabilă dulceaţă peste toate ce ne laşi a percepe întru ale Tale,

Mărire Ţie Care fără greş Te aşezi unde domneşte bunătatea şi generozitatea inimii,

Mărire Ţie care ne trimiţi înfrângeri şi tristeţi ca astfel să fim sensibili la suferinţele altora,

Mărire Ţie Care recompensezi cu mărinimie valoarea însăşi a bunătăţii,

Mărire Ţie Care agreezi momentele noastre de elan,

Mărire Ţie care ai înălţat dragostea mai presus de orice pe pământ şi în ceruri,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Condac 10



Pentru om ceea ce este sfărâmat nu mai poate fi refăcut, dar Tu poţi pune pe picioare pe cei cu conştiinţa cuprinsă de putregai; Tu refaci sufletul pierdut fără speranţă în toată splendoarea lui de la început. Nimic nu este cu neputinţă Ţie de a fi refăcut. Tu eşti numai dragoste. Tu eşti Creatorul dar şi Restauratorul. De aceea Ţie Îţi cântam laudă: Aleluia!



Icos 10



Dumnezeul meu, Care cunoşti căderea îngerului cel trufaş, mântuieşte-mă prin puterea darului Tău, nu mă lăsa să cad de la Tine, nu mă lăsa să mă îndoiesc de Tine. Ascute-mi auzul ca fiece minut al vieţii mele să aud vocea Ta tainică şi să Te chem pe Tine Care eşti prezent pretutindeni:

Mărire Ţie pentru providenţialele coincidenţe,

Mărire Ţie pentru darul prevestirilor,

Mărire Ţie pentru îndrumarea unei voci secrete înlăuntrul nostru,

Mărire Ţie pentru revelaţiile din vis şi din trezie,

Mărire Ţie Care distrugi planurile noastre nefolositoare,

Mărire Ţie Care prin suferinţă ne potoleşti arşiţa pasiunilor,

Mărire Ţie Care ne umileşti mândria inimii pentru ca să ne salvezi,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Condac 11



Prin legătura de gheaţă a vârstelor vieţii mele şi ale lumii simt Doamne căldura răsuflării Tale sfinte; aud curgerea sângelui Jertfei Tale. Tu îmi eşti mereu în preajmă; mi s-a părut că mi s-a scurs timpul dar m-am înşelat. Zăresc crucea Ta – ai suferit-o din dragoste pentru mine. Sufletul meu stă smerit înaintea Crucii – acolo este triumful iubirii Tale şi al mântuirii. Laudele mele nu vor conteni în veci de veci: Aleluia!



Icos 11



Binecuvântat este cel ce va cina în Împărăţia Ta Doamne. Şi Tu deja m-ai admis Doamne la această fericire. De câte ori Ţi-ai întins Mâna Ta sfântă şi Trupul Tău în spre mine, de câte ori m-a acoperit Sângele Tău; ca un păcătos am luat acest dar prea sfânt dar am simţit iubirea Ta de negrăit şi deasupra tuturor fiinţelor.

Mărire Ţie pentru nepătrunsa putere, dătătoare de viaţă, a milei Tale,

Mărire Ţie Care ai înălţat Biserica Ta ca un refugiu pentru lumea doborâta de osteneală,

Mărire Ţie Care insufli în noi viaţă nouă prin apa dătătoare de viaţă a botezului,

Mărire Ţie Care redai puritatea imaculata a crinilor celor care se căiesc,

Mărire Ţie neepuizat abis al iertării,

Mărire Ţie pentru băutura vieţii, pentru pâinea eternei bucurii,

Mărire Ţie Care ne conduci spre ceruri,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Condac 12



De multe ori am văzut oglindirea slavei Tale pe chipul celor morţi. Ce nepământeană frumuseţe şi bucurie emană din ei; cât de eterice şi imateriale le erau trăsăturile. Acesta estetriumful fericirii atinse şi al păcii, pentru că ei se întorc în linişte la Tine. La ora morţii mele rogu-Te luminează-mi şi sufletul meu, care Îţi cânt: Aleluia!



Icos 12



Cum să-Ţi aduc laudă Ţie Doamne? Eu nu am auzit cântarea heruvimilor. Acesta este doar darul sufletelor alese. Dar cunosc Doamne cum Te laudă natura căci iarna zărit-am tăcerea luminii lunii pe când întreg pământul liniştit se roagă Ţie, îmbrăcat în alb cu strălucirea zăpezii ca diamantele. Văzut-am cum soarele răsărind se bucură de Tine iar coruri de păsărele răsună în laude. Auzit-am codrul vorbind tainic despre Tine, apele murmurând şi corul de stele grăind despre Tine în armonioasa lor mişcare în spaţiul nemărginit. Dar ce este ararul meu prinos? Natura raspunde mereu rânduielilor Tale pe când eu zăbovesc. Şi totuşi cât mai sunt în viaţă şi văd dragostea Ta, doresc să-Ţi mulţumesc, să mă rog Ţie, să strig:

Mărire Ţie Care ne-ai arătat lumina,

Mărire Ţie care ne-ai iubit cu dragoste nemăsurată, adâncă şi cerească,

Mărire Ţie Care ne-ai înconjurat cu lumină, cu gazde de îngeri şi sfinţi,

Mărire Ţie, întru toate Sfinte Tată ceresc, care ne-ai chemat la împărăţia Ta,

Mărire Ţie, Duhule Sfânt, soarele dătător de viaţă pentru vremea viitoare,

Mărire Ţie pentru toate, o Sfântă Treime, cea prea darnică,

Mărire Ţie, Dumnezeule, în vecii vecilor.



Condac 13

Acatistul recunostintei ( conceput de parintele rus Grigori Petrov, inainte de a muri in închisoare în Siberia in 1940)

O prea darnică şi de viaţă făcătoare Treime, primeşte recunoştinţă pentru toate milostivirile Tale şi ne fă vrednici de darurile Tale sfinte ca înmulţind talentele sădite în noi de Tine să putem intra în împărăţia bucuriei veşnice a Domnului nostru cu lauda victoriei: Aleluia!

Si mie mi s-a parut interesant si l-am copiat si eu.
Iti multumesc frumos!