RECUNOSTINTA
» CUGETĂRI DESPRE RECUNOŞTINŢĂ
Inapoi la Pagina de Discutii
|
CUGETĂRI DESPRE RECUNOŞTINŢĂ
1. Recunoştinţa este sentimentul de mulţumire pe care-l manifestă cineva faţă de binefăcătorul său. 2. Recunoştinţa nu se prescrie niciodată, dacă memoria este bună şi inima curată - dreaptă. 3. Oameni recunoscători sunt asemenea câmpiilor roditoare; dau înapoi înzecit ceea ce au primit. 4. Te superi pentru că sunt nerecunoscători? Întreabă-ţi cugetul tău dacă toţi cei care te-au îndatorat te-au găsit recunoscător. 5. Recunoştinţa este memoria inimii. 6. De câte ori găsesc un om sărac, recunoscător, mă gândesc, că dacă ar fi bogat ar fi şi darnic. 7. Nu este nici un mormânt aşa de bine închis ca să nu intre în el blestemul, şi nici destul de adânc până la care să nu coboare recunoştinţa. 8. Nerecunoştinţa este un semn de slăbiciune. Niciodată n-am văzut oameni destoinici care să fi fost nerecunoscători. 9. Recunoştinţa este cea dintâi grijă a unui suflet ales. 10. Recunoştinţa şi respectul este semnul umanităţii şi floarea moralităţii. Este dovada unei bune educaţii, şi rodul a tot ce este sfânt, drept, bun, curat şi nobil. 11. Să nu laşi să sălăşluiască niciodată în inima ta nerecunoştinţa. 12. Recunoştinţa nu numai că e o virtute, dar e mama tuturor virtuţilor; cel mai mare rău ce s-ar putea spune despre cineva este de al socoti ca fiind nerecunoscător. 13. Dispreţuieşte nerecunoştinţa ca pe cel mai urât cusur al inimii! 14. Sunt oameni care au inima simţitoare nu numai la binele ce li se face ci şi la ce li se voieşte. 15. Cel ce face un bine să-l uite, iar cel ce primeşte să-şi amintească mereu de el. 16. Cu cât faci bine celor nerecunoscători, cu atât îi faci ca să te urască; tot ce faci pentru ei va fi un prilej de trădare din partea lor. 17. Nerecunoştinţa este răsplata în lume; deşi aceasta s-ar admite numai între cei lipsiţi de nobleţe sufletească. 18. E o datorie sfântă, ca acel care a primit un dar sau o binecuvântare, să fie recunoscător… |
|
|