CANONUL SFÂNTULUI IRODION

Cântarea întâi, glas1.

Irmosul: Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă”

Stih: Sfinte părinte Irodion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Moise în chip tainic a primit dumnezeiasca poruncă a Legii Vechi, iar
tu Sfinte Irodioane, petrecând pustniceşte şi vieţuind în duhul de taină al
cuvioşilor, dumnezeiescul chip ai aflat.

Mana pogorându-se din cer pe Israel l-a hrănit, prisosindu-i, iar tu
retrăgându-te în singurătăţi te-ai nevoit neîncetat rugându-te; şi,
împărtăşindu-te tainic, viu ai rămas de-a pururea.

Slavă.

Soarele pe cer oprind oarecând Iisus al lui Navi a câştigat biruinţă
vremelnică, dar tu Sfinte în post şi rugăciune te-ai smerit şi priveghind
adeseori, Domnul Cel Preacurat, s-a sălăşluit întru tine.

Şi acum.

Fără de sămânţă S-a întrupat din tine Maică Fecioară Cel fără de ani,
Fiul şi Cuvântul Cel din veci Născut, care zidind din nou făptura Sa cu
Învierea cea sfântă a ridicat pe om la ceruri.

Cântarea a III- a.

Irmosul: Însuţi ştiind neputinţa”

În teascul inimii ai stors cu osteneli ciorchinele credinţei, cel hrănit cu
fapte evanghelice; duhovnicescul potir al sufletului l-ai umplut de fapte bune
preafericite, veselind Biserica, drept aceea şi noi te slăvim pururea.

Proorocul Moise cu Domnul a grăit deşi era gângav, iar pe tine
cuvioase părinte smerit şi curat la suflet ştiindu-te, te-a luminat Preacurata
Fecioară mai vârtos; că dreptar preablând ai fost, şi canon al tuturor, întărind
adunarea ortodocşilor.

Slavă.

În suflet ai luat de la Hristos Dumnezeu a Duhului comoară, că te-ai
vădit a fi casă Domnului, cu privegheri şi postiri curăţindu-te; şi ca un pom
al Raiului te-ai făcut părinte, ajungând la odihna cea veşnică.

Şi acum.

Cuvântul Părintelui ceresc fiind, frământătura noastră luându-o, din
Maica Sa Preacurată S-a născut; şi în mormânt pogorându-se, Cel ce n-a
avut păcat, a şters păcatele noastre prin jertfa Sa.

Sedelna.

Glasul 1: Mormântul Tău Mântuitorule

Asemeni sihaştrilor ai trăit, Cuvioase, jertfindu-ţi viaţa lui
Dumnezeu; că darurile Duhului ai primit, fericite; şi acum în cer te desfătezi,
preaslăvite, înţeleptule de Dumnezeu purtătorule.

Slavă. Şi acum. Al praznicului

Cântarea a IV - a.

Irmos: Munte umbrit cu harul dumnezeiesc

Cip al înfrânării arătându-te, bunule părinte, ai stins cu roua
nevoinţelor focul patimilor; iar cu raza credinţei şi a iubirii, fiu al luminii tea
făcut, dumnezeiescule stâlp al monahilor.

Grija cea lumească lepădând, Cuvioase, şi îmbrăcându-te cu haina cea
de har a lui Hristos, lăcaş al Stăpânului te-ai arătat de Dumnezeu purtătorule,
povăţuind adunarea sihaştrilor.

Slavă.

Proorocul David de la oi la împărăţie a fost chemat, precum s-a scris
mai înainte în Scripturi, iar tu păstor duhovnicesc ai fost rânduit de Sfântul
Ierarh Calinic să călăuzeşti adunarea Bisericii.

Şi acum.

Apele amare, Sfântul Elisei curăţindu-le, de setea ce înfricoşată pe cetăţenii
Ierihonului degrabă i-a scăpat; dar Fiul Tatălui născându-Se cu trup din tine
Preacurată ne-a sfinţit spălând întinăciunea păcatelor noastre.

Cântarea a V - a.

Irmos: Cel ce ai luminat cu strălucirea

De iubirea lui Hristos te-ai rănit şi în munte ai mers Cuvioase
Irodioane, şi acolo înălţându-ţi mintea la tronul Stăpânului; te-ai făcut
jertfelnic preasfinţit curăţindu-te cu duhul rugăciunii, de Dumnezeu
văzătorule.

Lăcaş luminat al Preasfintei Treimi te-ai arătat Sfinte, omorându-ţi
cugetarea lumească cu cugetarea la patimile Mântuitorului Hristos, iar prin
post şi rugăciune neîncetată te-ai sfinţit preablândule părinte, neîncetat
bucurându-te.

Slavă.

Moise mâinile întinzându-şi la cer a învins pre vrăşmaşul Amalec,
iară tu părinte Irodioane neîncetat închinându-te Domnului ţi-ai sfinţit viaţa
pentru Hristos, luând Crucea pe umeri, de Dumnezeu purtătorule.

Şi acum.

Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe Stăpânul Cel ce S-a întrupat din
tine şi de sânurile Părintelui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat să
mântuiască de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Cântarea a VI – a.

Irmosul: Înconjuratu-ne-a pe noi

Suitu-te-ai în muntele virtuţilor, Părinte Cuvioase Irodioane, şi
primind de la Mântuitorul Hristos nepătimirea, vas ales al Sfântului Duh ai
fost arătat, iubindu-te pe tine Domnul pentru smerenia ta.
Cu daruri dumnezeieşti fiind împodobit, părinte, în lumina cea
neînserată ochii sufleteşti ţi-ai curăţit prin care vezi acum preastrălucita
desfătare a cuvioşilor.

Slavă.

Urmând predaniilor Sfinţilor Părinţi, ai dobândit smerita cugetare,
Cuvioase Irodioane. Şi, agonisind noian de virtuţi, te-ai învrednicit de
îngerescul chip, pe care în binecuvântata Mănăstire Cernica l-ai primit.

Şi acum.

Au luat sfârşit prin tine, Maica Domnului, greşelile strămoşilor; că
întreaga răutate s-a nimicit, Fiul Tău răstignindu-Se cu Trupul; şi înviind a
treia zi din mormânt pre toţi i-a mântuit.

Condac glas 8, Podobie: Apărătoare Doamnă

Cel ce ai fost vrednic cinstitor al Preacuratei Maici a Domnului,
încredinţându-te ei ca un fiu, ai ajuns în lăcaşurile Domnului jertfelnic sfânt
al Dumnezeirii; că aprins fiind de focul Duhului Sfânt, ai întărit în rugăciune
pe ucenicii tăi, cu care te bucuri în veci Părinte Irodioane!

Icosul 1

Cum te vom numi pre tine sfinte Irodioane? Cer, că ai purtat în suflet
icoana Întrupării? Rai, că te-ai arătat pom cu luminoasă roadă? Vas
preacurat al Dumnezeirii, că ne-ai dat cinstitele tale moaşte? Fiu al Tatălui
ceresc, că te-ai făcut împlinitor al poruncilor Lui? Pe Acela roagă-L să
mântuiască sufletele noastre ca neîncetat să-ţi cântăm:
Bucură-te, ucenic iubit al Sfântului Ierarh Calinic!
Bucură-te, că la Cernica te-ai nevoit şi de Duhul Sfânt ai fost povăţuit!
Bucură-te, nevoitorule în mânăstirea Lainici!
Bucură-te, cerb al munţilor virtuţii adăpat din Dumnezeu!
Bucură-te, părinte bun şi iubitor ce-n lumina neapropiată petreci!
Bucură-te, că prin dragostea de Dumnezeu alungi întunerecul!
Bucură-te, pietricică albă-scumpă ce porţi numele de taină!
Bucură-te, chip de pustnic cuvios îmbrăcat în dalbă haină!
Bucură-te, taina chipului de înger ce în om se cuprinde!
Bucură-te, sfânt părinte ce porţi pecetea cuvioaselor nevoinţe!
Bucură-te, biruinţă neîncetată ce înfrângi nenumărate ispite!
Bucură-te, mărturisire a Treimii dată-n duh de rugăciune!
Bucură-te, nume dulce de părinte, Irodioane fericite!

Sinaxarul Sfântului Cuvios Irodion
În această lună, în ziua a treia, pomenirea celui între sfinţi a părintelui
nostru Irodion stareţul de la mânăstirea Lainici.

Acest Cuvios părinte Irodion este unul dintre marii părinţi
duhovniceşti ai monahismului românesc, care au strălucit în mănăstirile din
Oltenia. Sfinţenia sa a strălucit vreme de o jumătate de veac în viaţa
duhovnicească a mănăstirii Lainici, fiind un călugăr de mare înfrânare şi
neîncetată rugăciune. Fericitul s-a născut la Bucureşti, în anul 1821 şi de mic
a intrat în nevoinţa călugărească la mănăstirea Cernica. Aici, în scurt timp a
deprins meşteşugul luptei duhovniceşti, încât pe mulţi întrecea cu
rugăciunea, smerenia, cinstea şi ascultarea. Însuşi Sfântul Ierarh Calinic,
stareţul său, văzându-i râvna călugărească l-a primit în rândul monahilor,
dându-i numele de Irodion. De atunci fericitul a înmulţit şi mai mult
ostenelile şi nevoinţele, postind îndelungat şi împlinindu-şi canonul şi
pravila cu multă osârdie. Nu lipsea niciodată de la slujbele bisericeşti, iar
ziua lucra împreună cu părinţii la ascultările cele mai grele.
Mai târziu, când Sfântul Calinic a devenit episcop al Râmnicului,
cunoscând îndeaproape petrecerea Cuviosului, l-a adus de la Cernica la
schitul Lainici, de pe Valea Jiului. Aici l-a hirotonit diacon şi preot şi apoi la
numit egumen al acestui schit. Datorită virtuţilor sale alese de părinte
duhovnicesc, Sfântul Calinic l-a ridicat în rangul cel mai înalt al călugăriei,
acela de arhimandrit, alegându-l totodată şi duhovnicul său.
Ca preot şi duhovnic fericitul Irodion s-a nevoit atât de multă că
chipul nevoinţelor sale nimeni nu-l poate spune, că se ostenea mai mult
decât toţi şi se silea să fie plăcut tuturor cu cuvântul şi cu fapta. Dar, cu cât
se silea pentru viaţa duhovnicească, cu atât era mai cuprins de dorinţa după
liniştire şi rugăciune neîncetată. Astfel că în repetate rânduri s-a retras din
ascultarea de povăţuitor la părinţilor şi fraţilor pentru a fi cât mai aproape de
Dumnezeu. De cele mai multe ori Cuviosul era numit stareţ al obştii sale ca
să înlăture instabilităţii ce se arătau în sânul monahilor de la Lainici.
Toţi părinţii şi fraţii au cerut acum Sfântului Calinic să le trimită stareţ
pe părintele Irodion ca să le fie păstor, precum şi mai înainte le-au fost. Ca
să arte că vor fi ascultători Cuviosului, părinţii l-au încredinţat pe Sfântul
Calinic şi pe sfinţia sa părintele Irodion, că nu vor ieşi din cuvântul lui,
pentru mântuirea lor, până la sfârşitul vieţii lor. Pentru aceasta s-au rugat să
nu-i lase, ci să l-e fie milostiv precum Duhul Sfânt îl va lumina asupra
nevredniciei lor. În acest fel Cuviosul Părinte Irodion ajunge din nou la
conducerea obştii de la Lainici, unde toţi îl cinsteau şi îl iubeau ca pe un
adevărat tată şi părinte duhovnicesc. La cererea părinţilor de a pune stareţ pe
Părintele Irodion s-a adăugat şi rugămintea urmaşii ctitorilor mănăstirii, care
au scriu Sfântului Calinic să pună stareţ pe părintele Irodion, care are duhul
înţelepciunii şi al smereniei. Astfel plăcutul lui Dumnezeu Irodion ajunge,
în urma acestor insistente cereri, pentru a treia oară stareţ.
Odată numit stareţ, Sfântul Cuvios Irodion s-a străduit şi mai mult,
lucrând cu sârg la buna chivernisire a mănăstirii. Pentru că monahii de la
schitul Locurele nu terminaseră de zidit biserica, vrednicul stareţ s-a silit să
sfârşească lucrare şi după un scurt timp a cerut Sfântului Calinic să
sfinţească biserica cea nouă. Apoi, vrednicul părinte stareţ Irodion şi-a
îndreptat atenţia spre sporirea numărului monahilor de la Lainici. Pentru
aceasta a cerut Sfântului Calinic să-i aprobe trecerea în rândul călugărilor a
mai mulţi fraţi, pe care i-a povăţuit la viaţa pustnicească şi la rugăciunea
neîncetată. În toate şi în alte multe fapte osteneala Sfântului s-a arătat pentru
toţi pilduitoare. Deci, sporind cinstea şi vrednicia lui, Sfântul Calinic l-a
chemat la Craiova şi i-a încredinţat rânduiala de ecleziarh. Dar dragostea
pentru pustie şi pentru chinovia lui, la scurt timp, la făcut pe Cuviosul să
ceară să revină la schitul său. Astfel Sfântul, călăuzit de smerenie s-a retras
şi a revenit la schitul său, spre a-l izbăvi de necazuri şi de neorânduială. De
acum înainte, mult încercatul întru ale nevoinţelor călugăreşti Cuviosul
Părinte Irodion avea să readucă întregii obşti încrederea în Dumnezeu şi
dorinţa de viaţă duhovnicească, să le insufle părinţilor şi fraţilor ascultarea şi
smerenia şi să le întărească voinţa de a birui toate ispitele vieţii. Ca şi
Sfântul Calinic de la Cernica, Părintele nostru socotea că supunerea smerită
este cea mai mare virtute pentru monahi şi temelia vieţii călugăreşti. Dar
aceasta se dobândeşte, zicea Sfântul, prin rugăciune, smerenie şi neîncetată
ascultare. Prin aceste pilde duhovniceşti şi învăţături de suflet folositoare,
vieţuitorii mânăstirii şi binecredincioşii creştini luau mare folos duhovnicesc
de la Cuviosul, sfinţenia şi poveţele lui fiind împărtăşite tuturor cu mare
dragoste, ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Însă pe cei răzvrătiţi şi
neascultători îi scotea afară din obşte, după porunca Apostolului Pavel, ca să
nu vatăme pe alţii. Astfel că faima mânăstirii a crescut odată cu lucrările
duhovniceşti ale Cuviosului Părinte stareţ Irodion. Mănăstirea era şi un
adăpost pentru călătorii care treceau din Transilvania în Oltenia şi invers,
care găseau aici pe lângă cuvântul Sfântului Stareţ şi o ospitalitate
părintească. Întru toate sufletul sfânt al Cuviosului Irodion ridica din teamă
şi frică, din mâhnire şi îndoială, din nelinişte şi ispită, tămăduind pe cei
bolnavi şi scoţând duhurile cele necurate cu rugăciunile sale. În asemenea
viaţă şi osteneală s-a săvârşit Sfântul Irodion în primăvara anului 1900, la 3
mai, când a trecut la cele veşnice. Trupul său pătruns de lucrarea Duhului
Sfânt a fost aşezat în mormânt dea dreapta sfântului altar, rămânând aici
până în ajunul prăznuirii Sfântului Ierarh Calinic, la 10 aprilie anul 2009.
Atunci, prin bunăvoinţa Sfântului, cinstitele sale moaşte au fost ridicate din
mormânt şi aşezate cu rugăciune şi priveghere de mitropolitul locului şi de
părinţii mânăstirii în biserica cea amare, spre închinare şi mângâiere a
tuturor călugărilor şi credincioşilor olteni şi de pretutindeni.

Cu ale lui sfinte rugăciuni Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi.

Cântarea a VII- a.

Irmosul: Pe tine înţelegător cuptor

Vrednic eşti Cuvioase sfinte de ospăţul Mirelui, căci cu veşmânt
împodobit, de Hristos ai fost îmbrăcat şi în slava Împăratului ceresc cu
îngerii te veseleşti, de Dumnezeu purtătoru-le!

Bucură-te îţi cântăm noi fiii tăi duhovniceşti, cei ce cu evlavie cinstim
mutarea ta la ceruri, unde saltă şi se bucură cetele sihaştrilor; că ţie Domnul
ţi-a cunună neveştejită, pentru aceasta îl binecuvântăm întru toţi vecii!

Slavă.

Stâlp luminos şi cămară a Domnului te-ai arătat cu adevărat, fericite.
Căci cu dumnezeieşti virtuţi ai fost încununat şi om ceresc te-ai arătat, de
Dumnezeu văzătorule, binecuvântându-L pe Mântuitorul întru toţi vecii!

Şi acum.

Nu avem alt ajutor afară de tine, nu avem altă nădejde în ispitele ce ne
împresoară, Preacurată Maica lui Dumnezeu. Acoperă-ne cu acoperământul
tău, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare!

Cântarea a VIII- a.

Irmosul În cuptor tinerii din Israel

Pom cu bună roadă te-ai arătat sfinte Irodioane, pe potrivnicul
surpând cu Crucea lui Hristos; drept aceea Duhul Sfânt luminându-ţi viaţa,
părinte, cânţi Domnului împreună cu îngerii, Aliluia!

Ucenic al Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica şi vas ales al
Stăpânului Hristos eşti Cuvioase Părinte; drept aceea Sfinte ocroteşte lavra
ta de la Lainici, binecuvântându-L pe Domnul totdeauna!

Slavă.

În Cernica Sfântului Calinic şi a Cuviosului stareţ Gheorghe, părinte
cuvioase, ai fost primit şi ca un vlăstar sădit de Hristos Dumnezeu, te-ai
arătat, vestind prin viaţa ta călugărească bucurie părinţilor pustiei, care
preaînalţă pe Domnul totdeauna!

Şi acum.

Mai înainte tinerii în cuptor te-au închipuit pre tine Fecioară
Dumnezeiască şi în rug te-a închipuit Moise închinându-se; iară Isaia
văzându-L pe Pruncul-Născut fără prihană preaînălţându-L pre Domnul întru
toţi veci!

Cântarea a IX- a

Chipul curatei Naşterii tale
Astăzi toată obştea cuvioşilor, luând har de sus de la Stăpânul, cu
cântări duhovniceşti laudă pe slăvitul Irodion şi cântă pe Domnul lăudaţi
toate lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Ca dintr-un izvor s-a revărsat întru tine darul înţelepciunii lui Hristos
Dumnezeu. Drept aceea slujirii oamenilor viaţa ţi-ai închinat-o,
revărsându-le în inimi din roua Duhului şi povăţuindu-i să fie
împlinitori ai faptelor bune.

Slavă.

Rugăciuni către Maica Domnului ai săvârşit ţinând la piept Crucea
Domnului şi sufletul la cer ţi-a fost purtat de îngeri cu evlavie, Părinte
Irodioane, iar nestricatul şi sfântul tău trup ni l-ai lăsat ca dar pentru noi cei
credincios.

Şi acum.

Dezlegat-ai omenire de legătura osândirii cea de demult, de
Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta, ne rugăm ţie: Strică legătura răutăţii
inimii mele, Preacurată, legându-mă de dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.

Luminânda glas 2:

Cu ucenicii să ne suim
Nou Samuel te-ai arătat, Cuvioase Părinte, sfinţindu-te Domnului în
nevoinţe călugăreşti; ca rod al Pomului Vieţii te-ai învrednicit şi toiag şi
sprijin tuturor te-ai adeverit, şi în Duhul Sfânt ai ajuns la Hristos pe Care
roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

La LAUDE:

Cântăm stihirile Cuviosului. Glasul 5: Bucură-te cămara
Vrednic eşti să stai în jurul Tronului ceresc cuvioase Părinte, că n-ai
dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul şi trupul de
patimi ţi-ai curăţit şi pe tine însuţi locaş Duhului te-ai gătit; deci, arătându-te
slujitor Treimii Celei de o fiinţă, înţelepte Irodioane, roagă-te pentru
sufletele noastre.

Bucură-te părinte ceresc cel ce ca un luceafăr ai luminat pre sihaştri şi
cu faptele bune ai strălucit pe pământ petrecând cu îngerii şi vorbind cu ei;
lăcaş luminat ai fost al Preasfintei Treimi sălaş, iar acum ca un părinte
milostiv şi iubitor de fii ne izbăveşti din toate nevoile. Pentru aceasta
închinându-ne sfintelor tale moaşte har şi vindecare dobândim, Irodioane
Părinte, ocroteşte-ne pre noi rugându-te Stăpânului Hristos!

Slavă…, glas 8:

Mulţimile călugărilor pe tine, îndreptătorule, te cinstesc, Irodioane,
Părintele nostru; că prin tine au învăţat cu adevărat a umbla pe calea cea
dreaptă; fericit eşti că lui Hristos ai urmat şi ai biruit puterea vrăjmaşului; cel
ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cuvioşii împreună-locuitor;
cu aceia roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.