Biserica Sfânta Sofia - Noul Ierusalim

Cine nu a auzit vreodat? de faima Imperiului Roman sau cine nu a fost impresionat de trecutul lui ? Primul lucru pe care îl avem în minte atunci când ne gândim la acest faimos imperiu este cu siguran?? Roma.
Metropol? istoric?, acel „caput mundi” cu care se l?udau scriitorii latini, a ajuns treptat re?edin?a pasager? a împ?ra?ilor romani ?i asta datorit? luxului exagerat, popula?iei perverse cu reaua înclina?ie lasciv? ?i pierderea moralit??ii care s-ar fi a?teptat din partea capitalei. F?r? îndoial? c? ?i împ?ra?ii care au condus-o au avut un rol nefast în acest sens, de aceea, împ?ratul Constantin cel Mare, om cu calit??i m?rinimoase, mut? capitala de la Roma pe vatra ora?ului Byzantion (pe care îl redenume?te dup? al s?u nume, Constantinopol, la 11mai 330).
Lumea bizantin? s-a remarcat de la început ca o lume ospitalier? cre?tinismului, destul de m?rea?? ?i complex?, o lume delicat?, marcat? de înfrângeri ?i mai ales de victorii. Nu de pu?ine ori, Bizan?ul s-a dovedit un aprig apologet al cre?tinismului, convins fiind c? ora?ul lui Constantin este ocrotit de „Dumnezeul cel viu”.
Negustorii, c?l?torii occidentali erau uimi?i de mul?imea bisericilor grandioase, ilustre ce ad?posteau adev?rate centre de crea?ie artistic? ?i cultural?, de bog??ia de sine a Bizan?ului. Un observator occidental (Robert de Clari) scria : „dou? treimi din bog??ia lumii se afl? la Constantinopol ?i o treime împr??tiat? în lume”1.
Pe malul european al Bosforului, ora?ul este împ?r?it în dou?: „Cornul de aur”, golf ?i port natural ce î?i ia numele de la culoarea aurie pe care apele sale o cap?t? în lumina apusului de soare. Acest golf separ? ora?ul vechi cu numeroasele monumente ce au apar?inut civiliza?iei trecute (Catedrala Sfânta Sofia, Moscheea Albastr?, Palatul Topkapi, Moscheea Suleymaniye), de ora?ul nou care te întâmpin? cu turnul Galata. Cea care uime?te ?i încânt? cel mai mult pe orice vizitator al ora?ului, este Biserica Sfânta Sofia, simbol al opulen?ei ?i des?vâr?itei arhitecturi bizantine. „Nu putem g?si cuvinte demne de ea, spunea un scriitor bizantin din secolul al XIV, iar când vorbim de ea nu putem vorbi despre nici un alt lucru”2.
Prima Biseric? pe locul actualei Sfintei Sofii a fost ridicat? de împ?ratul Constantin cel Mare în 325, terminat? de fiul s?u Constantin al II-lea în 360 (sfin?it? în ziua de 15 februarie acela?i an) dar ea a fost demolat? de împ?ratul Arcadius (404) reconstruit? ulterior de urma?ul s?u Teodosius II în 415. Nici aceast? biseric? nu a durat mult fiind distrus? de hoardele plebeene la scurt timp de la reconstruc?ie. Actuala biseric? Sfânta Sofia este opera vrednicului împ?rat Justinian I (527-565), aceasta împreun? cu a?a –numitul cod (CORPUS JURIS CIVILIS) pledând ve?nic la atribuirea titlului de mare împ?rat.
Construirea Bisericii Marii, Biserica Sfintei În?elepciuni cum era numit? Sfânta Sofia, s-a f?cut întru-un timp destul de scurt (23 februarie 532-27 decembrie 537, toate finisajele luând sfâr?it în anul 563),fiind opera arhitec?ilor Anthemius din Tralles ?i Isidor din Milet care se vor fi inspirat din modelul bisericilor din Asia Mic?, reunind laolalt? tipul cu cupol? cu cel de bazilic?, dar f?r? îndoial? cuno?teau ?i detalii despre Panteonul din Roma, cel mai mare templu cu cupol? al antichit??ii3.
La lucr?rile de zidire au lucrat 100 echipe, fiecare echip? având un efectiv de 100 de lucr?tori. Materialele de construc?ie au fost aduse din mai toate col?urile lumii cunoscute pân? atunci: coloane de granit de la Efes, coloane de porfir de la templul lui Appolon din Baalbek ?i de la Heliopolisul Egiptului, marmur? alb? din Marea Marmara, marmur? verde din insula Eubola ?i dintr-un munte de lâng? Sparta, marmur? roz din Synada (Asia Mic?) marmur? galben? ?i ro?ie din Africa4. Spune legenda5 c? împ?ratul Justinian din cauza costurilor ridicate, neestimate anterior, a ajuns în situa?ia de a nu mai putea continua zidirea bisericii,c?zând în mare mâhnire, visteria imperial? fiind golit?. Atunci prin purtarea de grij? a lui Dumnezeu i se arat? Arhanghelul Mihai sub chipul unui osta?, sf?tuindu-l pe împ?rat s?-?i trimit? supu?ii într-o p?dure la un castel unde vor afla banii necesari. Împ?ratul face întocmai, oamenii s?i îi aduc banii, g?si?i în castel ?i astfel biserica este astfel terminat?. Dar fire?te, e numai o legend? ?i nu ne putem sprijini conving?tori pe ea.
Imboldul construiri Bisericii Mari de c?tre marele împ?rat a fost credin?a sa adânc? în „Sfânta Treime” mai mult decât în solda?i, arme ?i generali, strigând orgolios în ziua solemn? a sfin?iri ei (27 decembrie 537): „Slav? lui Dumnezeu care m-a g?sit demn de s?vâr?i o astfel de oper?! Te-am învins, o, Solomoane”.6 Numele atribuit bisericii Sfânta Sofia nu are nici o leg?tur? cu sfânta numit? astfel, ci poart? însu?i numele în?elepciuni lui Dumnezeu (sofia = în limba greac? - cuvânt, ?tiin??, în?elepciune), fiind desemnat? uneori ?i cu aceast? titulatur? de „Biserica Sfintei În?elepciuni”7.
Cu toate c? a fost construit? în una din cele mai active zone seismice din Europa, cutremurele nu i-au afectat structura de rezisten??. Speciali?tii au afirmat c? aceasta s-ar datora atât sistemului foarte ingenios de sus?inere a cupolei cât ?i faptului c? în mortarul ini?ial s-a ad?ugat c?r?mid? pisat?, ceea ce ar da o mare elasticitate zidurilor ei.
F?r? s? intr?m prea mult în am?nunte de arhitectur?, trebuie men?ionat c? în edificiu exist? 107 coloane dintre care 40 la parter ?i 67 de galerii la etaj. Intrarea în bazilic? se face printr-o galerie închis? (nartex) prev?zut? cu 9 por?i, cea din mijloc fiind rezervat? împ?ratului ?i suitei sale. Deasupra navei centrale se afl? gigantica cupol? principal? din c?r?mid?, cu un diametru nemaiîntâlnit de 31,36 metri la o în?l?ime de 55,60 metri fa?? de sol. Ea se sprijin? pe dou? cupole mici ?i pe dou? semicupole care împart greutatea pe doi contrafor?i imen?i. Pentru iluminarea interiorului au fost f?cute 40 de ferestre rotunjite în cupol?. Din cauza cutremurelor, cupola a suferit renov?ri, fapt care a dus la pierderea formei circulare perfecte de la început, lucru neobservabil cu ochiul liber datorit? vastit??ii spa?iului central. Este lipsit? ornamenta?ia exterioar?, în schimb interiorul se remarc? prin ingenioasa policromie a marmurei, finisajul fin al sculpturilor,imaginile de sfin?i, scene biblice, precum ?i personaje istorice bizantine, formate din mozaicuri pe fond albastru ?i auriu de o m?re?ie incontestabil?8.
În biseric? se mai remarc? de asemenea a?a-numita „Coloan? care transpir?”, considerat? miraculoas? pentru vindecarea bolilor de ochi, atunci când cel interesat introduce un deget în orificiul coloanei ?i face o rotire a palmei în jurul ei culegând transpira?ia pietrei9.
Sfânta Biseric? era locul de încoronare a bazileilor r?s?riteni, locul unde împ?ra?ii bizantini luau parte la Sfânta Liturghie, unde procesiunile imperiale se uneau cu gravitatea slujbelor sacre. Aici, în zilele de s?rb?toare, la slujbele de noapte, biserica era iluminat? de 6000 de candelabre aurite10atârnate în partea de jos a cupolei centrale f?când din Sfânta Sofia s? arate ca o cas? „incendiat? splendid, unde noaptea luminoas? lua forma culorilor unui trandafir. ?i sub cupola înalt?, în fa?a iconostasului de argint, printre scânteierile lumân?rilor ?i a vaporilor cu miros de t?mâie, printre cântecele armonioase, ceremoniile rustice atât de emo?ionante ?i de o frumuse?e izbitoare, pe care barbarii, v?zând-o, surprin?i au crezut c? îngerii din cer s-au pogorât pentru a sluji împreun? cu preo?ii Sfânta Liturghie”.11 Ambasadorii trimi?i potrivit cronicii, în toat? lumea de c?tre cneazul Kievului Vladimir pentru a cunoa?te care religie este cea mai bun?, au relatat c? l-a Constantinopol grecii „ne-au dus acolo unde slujeau ei lui Dumnezeu (în biserica Sfânta Sofia); ?i nu ?tiam dac? eram în cer sau pe p?mânt, c?ci nu este pe p?mânt o asemenea priveli?te ?i frumuse?e. ?i nu suntem în stare s? povestim aceasta…”.12
Aceast? m?rea?? minune a Constantinopolului ad?postea relicve importante legate de via?a p?mânteasc? a Mântuitorului petrecut? pe p?mânt: Sfânta Cruce a Mântuitorului, coloana biciuirii, cununa de spini, suli?a cu care i-a fost împuns? coasta, buretele, scutecele cu care Maica Sa l-a înf??urat când era prunc, sfânta Mahram? (Mandylion) pe care s-a imprimat chipul S?u, hlamida ro?ie cu care a fost îmbr?cat când a fost judecat de Pilat, trestia care i-a fost pus? în mân? în loc de sceptru, pânza de in g?sit? la Sfântul Mormânt dup? Înviere, o parte din rama pu?ului pe care s-a a?ezat Mântuitorul când a vorbit cu femeia samarineanc? ?i multe alte lucruri. Mult? vreme, Sfânta Cruce s-a p?strat la Sfânta Sofia într-o racl? de mult pre?, a?ezat? în partea de nord a Sfântului Altar. În ultimele trei zile din s?pt?mâna Patimilor, Sfânta Cruce era expus? pe un altar de aur, fiind s?rutat? de împ?rat ?i de cei mai înal?i demnitari în ziua de Joia Mare. Vineri, împ?r?teasa cu fiicele ei ?i alte persoane din suit? f?ceau acela?i lucru iar sâmb?ta Sfintelor Patimi era dedicat? patriarhului ?i clerului.13
Cu timpul, Biserica Mare n-a fost scutit? de pr?d?ciunea barbar?, cea care i-a gr?bit sfâr?itul dovedindu-se a fi ziua de 12 aprilie 1204 când latini (în cruciada a IV) recuceresc Constantinopolul, înfiin?ând Imperiul latin de R?s?rit. Biserica a fost profanat? ?i spurcat?, transformat? de crucia?i în catedral? catolic? pân? în 1261 când a fost retrocedat? ortodoc?ilor. „Influen?a occidental? a fost a?a de puternic?,scria Iorga, încât, odinioar?, am putut scrie c? ceea ce a c?zut sub influen?a turcilor lui Mahomed al -II- lea, n-a fost Imperiul Bizantin, ci forma latin?”.14C?derea Constantinopolului din 29 mai 1453 cu pierderea Sfintei Sofii „nu a f?cut altceva decât s? confirme o stare de fapt existent? de mult? vreme”.15
Cu toate c? au existat încerc?ri de unire între apuseni ?i r?s?riteni acestea nu au adus nici un folos? mai mult au adâncit ura ?i schisma. Actul de unire de la Floren?a (6 iulie 1439) semnat de greci ?i de latini, proclamat oficial ?i la Constantinopol în catedrala Sfânta Sofia la 12 decembrie 1452, a provocat discordie între r?s?ritenii uni?i cu Roma ?i cei care erau rivali unirii. Cei care p?straser? str?mo?easca înv???tur? ortodox? priveau cu reticen?? pe liderii unirii „nedorind s? intre în Biserica cea
Mare, ferindu-se ca de o sinagog? iudaic? în care nu mai exista nici jertf?, nici ardere de tot ?i nici t?mâie,numit? altar p?gân de eretici ?i ascunzi? al demonilor16”.
De aceast? stare tensionat? lipsit? de iubire ?i nep?sare latin?, otomanii au ?tiut s? profite din plin. Ei, în optima ascenden?? a cuceririlor, încep asedierea Constantinopolului la 6 aprilie 1453 culminând cu ocuparea lui la 29 mai 1453. Parc? presim?indu-i sfâr?itul, ultimul împ?rat dintre Paleologi, Constantin al -XII- lea Dragases a asistat în seara zilei de 28 mai la Sfânta Liturghie oficiat? în Biserica În?elepciunii lui Dumnezeu -(ultima s?vâr?it? în aceast? biseric?) luând cuminec?tura, apoi cerându-?i apoi cu to?ii unul altuia iertare, au ie?it pe ziduri s? lupte.17Când turci au p?truns în cetate, locuitorii Constantinopolului fug cu to?ii, în num?r mare, c?tre Biserica Sfânta Sofia, dând crezare unor pseudoprofe?i care spuseser? c? bizantinii vor fi b?tu?i de turci pân? la Columna lui Constantin din Biserica Mare. Acolo un înger al lui Dumnezeu va da sabia drept??ii unui b?rbat necunoscut care va izgoni pe turci,18 dar istoria ne arat? c? ei s-au în?elat. Turcii ajung înainte de ora întâi din zi la Biseric? (?ase diminea?a) ucigând bizantinii ?i luând în captivitate ?aizeci de mii de oamenii19. Aici au fost lega?i laolalt? „robul cu roaba, st?pânul cu sclavul, arhimandritul cu portarul, tineri pl?pânzi cu fecioarele.”20
Sfânta Sofia se afla acum în mâna barbarilor. Locul Sfintei Cruci este luat de semilun?. Înl?untrul ei ?i pe sfânta mas? în sfântul altar, turcii beau ?i mâncau dând frâu liber gândurilor ?i poftelor desfrânate cu femei, fecioare ?i b?ie?i.21Sfinte icoane erau„ aruncate pe jos f?r? nici o cinste ?i chipuri sfinte ?i alte lucruri biserice?ti ?i podoabele de pe ele scoase ?i unele aruncate în foc, altele sparte în buc??ele, sf?râmate ?i azvârlite pe drumuri, chivoturile sfin?ilor ?i moa?tele lor scoase afar?, f?cute praf f?r? nici o cinste, date în vânt. Potire ?i discuri ?i vase pentru Prea Sfânta Jertf? unele le luau pentru b?utur? la be?iile lor, altele sf?râmate ?i date la topit? sfinte odoare ?i cinstite odajdii de mult pre? ?esute cu fir de aur din bel?ug, iar altele cu pietre str?lucitoare ?i cu m?rg?ritare, unele au fost date spre întrebuin?are nu prea frumoas? unor oameni tic?lo?i, iar altele puse pe foc ca s? se topeasc? aurul. C?r?ile sfinte ?i dumnezeie?ti, unele au fost puse pe foc iar altele c?lcate în picioare cu dispre?, iar cele mai multe vândute pe un pre? de batjocur? decât pentru câ?tig, cu câte doi sau trei argin?i. Sfânta Mas? a fost r?sturnat?, pere?ii altarului cerceta?i cu de-am?nuntul în c?utarea aurului”.22 Un martor ocular ?i anume, istoricul Sphrantzes subliniaz? cu durere c? lucrul înfrico??tor se întâmplase, Dumnezeiescul Sânge ?i Trup al lui Hristos era v?rsat ?i aruncat pe jos.23
Tradi?ia consemneaz? faptul c? atunci când turcii au p?truns în Biserica Mare, preo?ii afla?i în sfântul altar au luat Sfintele Daruri ?i îndreptându-se spre peretele de miaz?zi, care s-a deschis,cuprinzându-i, ei r?mânând acolo pân? la a doua venire a Mântuitorului Hristos.
Asemenea lui Iosif Flavius care plângea pierderea Ierusalimului, istoricul Ducas consternat exclam? „O ?arigrad, o ?arigrad cap al tuturor ora?elor, centru al celor patru p?r?i ale lumii! O ?arigrad, fala cre?tinilor ?i moartea barbarilor. Unde-?i este frumuse?ea raiule? Unde-î?i este înviorarea binef?c?toare de trup ?i suflet? Unde-s trupurile apostolilor Domnului meu de mult s?dite în raiul mereu înflorit, având în mijlocul lor, ve?mântul de purpur?, lancea, buretele, trestia, pe care s?rutându-le credeam c? vedem pe cel r?stignit. O biseric?, o cerule pe p?mânt, o altar ceresc, o tu frumuse?e între biserici, o sfinte c?r?i ?i cuvinte ale lui Dumnezeu …acum îns? a disp?rut ca o corabie înecat? în mare … (referire la Sfânta Sofia). Copiii ei au luat calea robiei în fa?a asupritorului ?i s-a dus toat? podoaba ei, vulpile (adic? turcii) cutreierând prin ea…24
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. A doua zi diminea?a, Mahomed al -II- lea intrând în Constantinopol, a mers la Biserica Mare. Dar mil? l-a cuprins de îndat? ?i mult îi p?rea r?u de pr?darea ?i pr?d?ciunea ce o suferise ora?ul ?i cu ochii înl?crima?i, suspinând din adânc, cu durere a spus: „Ce ora? am dat spre prad? ?i pustiire?!”25La vederea Sfintei Sofii a r?mas în extaz ?i g?sind pe unul dintre turci ce sp?rgea marmura de pe pere?i l-a întrebat: „Pentru ce o strici?”Iar el a zis: „Pentru credin??”. Atunci a întins mâna ?i l-a lovit cu sabia pe turc spunând: „Ajunge-v? comorile ?i robii! Cl?dirile ora?ului sunt ale mele? c?ci îi p?rea tiranului r?u de învoirea ce a dat-o, când a v?zut comorile scoase ?i robii lua?i f?r? sfâr?it.26Apoi sultanul a mers de s-a suit pe Sfânta Mas? ?i cu fa?a spre Mecca a rostit o rug?ciune (namaz) transformând ctitoria justinian? în hagie musulman?, picturile acoperindu-le cu un strat de tencuial? datorit? interdic?iei Coranului de a avea reprezent?ri vizuale în loca?urile de rug?ciune. Ceea ce uime?te ast?zi este faptul c? dup? sute de anii de „fundamentalism musulman”, pe pere?ii fostei bazilici înc? mai sunt p?strate picturile cre?tine, dovad? a toleran?ei musulmane.
Dup? 1453 i s-au ad?ugat bisericii patru minarete, un mihrab (camer? de rug?ciune) un amvon ?i o loj? pentru sultan.
Ca loca? de rug?ciune a func?ionat pân? în 1935 când Kemal Atat?rk, f?uritorul Turciei moderne, a dispus încetarea cultului mahomedan ?i transformarea ei în muzeu na?ional ?i interna?ional.
Figura Sfintei Sofii str?bate orice timp ?i în orice loc, constituind un model în ceea ce prive?te arhitectura, precum ?i o des?vâr?ire a arhitecturii îns??i. Chiar ?i la noi în ?ar?, în 1906, construirea Catedralei Mitropolitane Ortodoxe din Sibiu „a r?pit” ceva din arhitectura m?re?ei Sfintei Sofia. Dar toate acestea s-au dovedit încerc?ri sensibile ?i simple în compara?ie cu ceea ce a fost ?i este Biserica Sfânta Sofia.
De-a lungul vremii s-au purtat ?i cu siguran?? se vor mai purta tratative diplomatice pe seama retroced?rii Bisericii Mari ortodoc?ilor. De dorit ar fi ca unirea dintre apus ?i r?s?rit s? aib? loc în fa?a aceluia?i altar al Sfintei Sofia pe care s-a aruncat anatema asupra Bisericii R?s?ritului cardinalul Humbert creând astfel dureroasa schism?. Numai Dumnezeu, la timpul oportun va face o astfel de „minune”dac? o putem numi a?a.
Nu exist? în istoria artei cre?tine o alt? biseric? de o mai mare importan?? ca Sfânta Sofia. „Notre Dame din Paris se num?r? printre egale. În provinciile vecine, Sfântul Pertu din Roma, lipsit? de originalitate, este cre?tin? doar prin destina?ie. Sfânta Sofia are dublul avantaj de a marca introducerea unui stil nou ?i de a atinge propor?iile ce n-au fost dep??ite niciodat? în Orient.” 27
Bibliografie

Izvoare:

-Critobul din Iambros „Din domnia lui Mahomed al –II -lea ,” anii 1451-1456, Editura Academiei Republicii Populare România,Bucure?ti, 1963
-Ducas „Istoria turco-bizantin?”, 1341-1462, Editura Academiei Republicii Populare România,Bucure?ti, 1958.
-Procopius din Cezarea, „ Istoria secret?”, Editura Academiei Române, Bucure?ti,1972
-Sprantzes Georgios, „Memorii” 1401-1477, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1966.

Lucr?ri ?i articole

-Bayet, Charles, „Arta Bizantin?”, Editura Scorilo, Craiova 1999.
-Decei, Aurel, „Istoria Imperiului Otoman pân? la 1656”, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1978.
-Diehl, Charles, „Arta bizantin?” Editura Scorilo, Craiova 1999.
-Diehl, Charles, „Byzance-Grandeur et decadence” Editeur Ernest Flammarion, Paris, 1924.
-Diehl, Charles, „Figuri Bizantine”, Editura pentru literatur?, Bucure?ti, 1969.
-Diehl, Charles, „Istoria Imperiului Bizantin”, Editura Scorilo, Craiova 1999.
-Ducelier, Allain, „Bizantinii”, Editura Teora, Bucure?ti, 1997.
-Felmy, Karl Christian, „Dogmatica experien?ei ecleziale”, Editura Deisis, Sibiu, 1999.
-Iorga, Nicolae, „Bizan? dup? Bizan?”, Editura 100+1 Gramar, Bucure?ti, 2002.
-Popescu , Emilian, diac. prof. dr., în revista „Glasul Bisericii”, nr. 5-8, 1999 pag. 67-94.
-Ro?ulescu, Vladimir „Minuni ale lumii Antice”; Editura Scorilo, Craiova, 1998.

Autor: Naidin C. Marian Daniel, anul II
Fcultatea de Teologie din Craiova, specializarea pastoral?
Coordonator: Pr. Conf. Dr. Pituleanu Constantin

Adevarul este ca au profanat monumentul,dar bine ca nu l-au distrus , caci ei de obicei asa procedau.Desigur prin vointa Domnului s-a produs aceasta minune.A ramas in continuare mareata constructie ortodoxa,grandoarea si unicitatea ei n-au putut fi anulate de timp sau razboaie. Noi ortodoxii suferim si acum pentru ceea ce s-a intamplat atunci ,este o lectie dureroasa a istoriei.