Să îmbrăcăm haina cea mai curată când mergem la biserică!

,,Să îmbrăcăm haina cea mai curată – însă nu pe cea de sport, să punem încălţăminte îngrijită în picioare şi să nu cărăm în biserică tot praful şi noroiul uliţelor.
Şi îndeosebi tu, iubită soră creştină, ori de câte ori ţi-ai pus în gând să-ţi îndrepţi paşii spre biserică, să îţi aminteşti îndemnurile Sfântului Apostol Pavel care vrea ca ,,şi femeile (să se roage) în îmbrăcăminte cuvincioasă, făcându-şi lor podoabă prin sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur sau din mărgăritare sau din veşminte de mult preţ; ci din fapte bune precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.”(I Timotei 2, 9-10)
De asemenea, nu se cuvine femeilor să intre în biserică şi să stea la rugăciune cu capul descoperit ,,iar orice femeie care se roagă […]cu capul descoperit , îşi necinsteşte capul”.( I Cor.11, 5)
Ce vom spune de surorile creştine care vin la sfânta slujbă cu rochii astfel croite încât, nu numai spatele şi pieptul sunt aproape goale, dar şi braţele şi picioarele?
Le amintim că, în Biserică fiind, ele se află înaintea lui Dumnezeu care sălăşluieşte în chip nevăzut pe scaun înalt şi preaînalt. Şi, DACǍ SERAFIMII CEI CU CÂTE ŞASE ARIPI, CE-I STAU ÎMPREJUR, SE CUTREMURǍ VǍZÂND SLAVA LUI ŞI ATUNCI CU DOUǍ ARIPI ACOPERǍ FAŢA, CU DOUǍ ACOPERǍ PICIOARELE ŞI CU DOUǍ ZBOARǍ(Isaia 6, 2), CU ATÂT MAI MULT ÎNCHINǍTOARELE CREŞTINE SǍ-ŞI ACOPERE PIEPTUL, SPATELE, BRAŢELE ŞI PICIOARELE.
De acea aş îndrăzni să sfătuiesc, pe oricare credincioasă ca. după cum ţine să aibă rochii pentru orice prilej, să-şi croiască una specială şi pentru biserică, modestă, fără podoabe lipsite de gust şi care să-i acopere trupul. Tot aşa se obişnuieşte şi în Biserica Romano-catolică, unde femeilor nu le este îngăduit să intre în biserică cu braţele şi pieptul gol.
Şi aş mai îndrăzni să adaug. Măcar atunci când se hotărăşte să intre în Casa Domnului, femeia să foloseasca mai puţine machiaje , aceasta ştiind că dacă sufletul îi va fi curat , tot trupul îi va fi luminat!
Astfel ,dacă o femeie are rânduiala firească, nu se cuvine să se apropie de Sfintele Taine, până nu se va curăţi.(Canon 7 al Sf.Timotei al Alexandriei)
După ce ai făcut curăţenie şi ai aerisit, prin pocăinţă şi rugăciune, cămările sufletului, nevoindu-te a câştiga evlavie, şi după ce cu toată grija ţi-ai pus în rânduială şi înfăţişarea trupului, numai atunci te poţi socoti pregătit să mergi la biserică.

Iar, pentru ca, acolo, tot gândul tău şi întreaga ta fiinţă să fie absorbite deplin de taina ce se desfăşoară înaintea ta, să îţi dai silinţa ca, din timp să rezolvi problemele gospodăriei tale.

Să fii cu luare aminte, frate creştin, că nu este îndeajuns să vii la biserică doar ca să te afli în treabă. Şi nici cu sufletul cuprins de vârtejul necredinţei şi legănat în toate părţile, ca valul nestatornic al mării. După cum iarăşi, nu se cuvine să intri în Casa Domnului, lipsit de evlavie, deranjând doar, prin dezordonarea ta pe cei cucernici. Şi mai ales, fără frică de Dumnezeu, jignind pe bunii creştini, în cele mai sfinte momente ale rugăciunii, cu râsul tău nestăpânit, cu bârfa, ori cu mersul fără rost prin biserică. Preotul la slujbă nu se roagă pentru unii ca aceştia, ci numai pentru cei binecredincioşi, plini de evlavie şi cinstitori de Dumnezeu. Tu, frate, cum stai în sfânta biserică?”
(Preot Constantin Moisiu)