CASA CRESTINULUI
» DE CE TREBUIE SǍ MEARGǍ CREŞTINUL LA SFÂNTA BISERI
Inapoi la Pagina de Discutii
|
DE CE TREBUIE SǍ MEARGǍ CREŞTINUL LA SFÂNTA BISERICǍ?
,,Biserica este adevărata noastră mamă, care ne naşte în viaţa cea nouă, ne creşte pentru viaţa veşnică ş ne conduce la ea: ea este vistierul de mângâieri harice(prin Sfânta Treime) pentru noi, şi în viaţă şi după moarte.”(Arhim. Melchisedec) Biserica cu ajutorul Sfintelor Taine, ne îndreptează, ne luminează, ne sfinţeşte şi ne spală de vina şi pedeapsa păcatului strămoşesc şi a celorlalte păcate, întărindu-ne voinţa spre înaintarea spre calea binelui şi unirea tainică cu Mântuitorul Iisus Hristos, garantul învierii şi nemuririi noastre. În vreme de strâmtorare şi necaz, când viaţa noastră este cuprinsă de ispite, tot la biserică alergăm, ca la un liman lin şi netulburat.Biserica este sprijin pe durata întregii noastre vieţi trecătoare. Ai văzut, că un lemn singur se aprinde şi arde cu anevoie, pe când un braţ de lemne ia foc uşor, căci ele se încălzesc şi se aprind unul de la altul, arzând împreună, produc lumină şi multă căldură binefăcătoare. La fel se întâmplă şi cu sufletele noastre. Un suflet individualist şi fără deprinderea rugăciunii, în împrejurări concrete ale vieţii, cu greu se hotărăşte să-şi împreuneze mâinile şi să-şi plece genunchi cu tărie duhovnicească şi inima smerită, în faţa icoanelor.Când se strâng mai mulţi creştini la un loc în sfânta biserică – casa Domnului- condusi de aceleaşi sfinte idealuri creştine, atunci ca o singură inimă şi un singur suflet se încălzesc şi se aprind unul de la altul în puterea rugăciunii. Prin Biserică păstrăm legătura mântuitoare cu Iisus Hristos, căci ,,afară de ea nu este viaţă. Casa Domnului e una şi nimeni nicăieri nu poate să se mântuiască, fără numai în Biserică”(Sf.Ciprian) În Biserică se păstrează dreapta învăţătură şi Harul Sfântului Duh. ,,Oricine se desparte de Biserică, chiar dacă viaţa lor este vrednică de laudă, dar pentru că s-a lepădat de Hristos, nu va dobândi viaţă şi mânia Domnului este asupra lui.”(Fericitul Augustin) Trăind departe de Hristos, Soarele Dreptăţii, şi învârtindu-ne numai în jurul intereselor trecătoare, sufletul nostru se răceşte, iar seva credinţei secând, toată pajiştea vieţii noastre duhovniceşti se usucă de frigul şi crivăţul pustiitor al necredinţei. De vrei să scapi de îngheţul ucigător al păcatului, întoarce-te cu faţa către Hristos şi căldura iubirii Lui va trezi în fiinţa ta un dor continuu după o astfel de trăire. Şi nicăieri nu ne simţim mai aproape de El decât în Biserică, oaza nădejdilor noastre, acolo în preajma Sfântului Altar, de unde se desprindăe stăruitoarea invitaţie la Cina de Taină:,,Veniţi, că iată toate sunt gata.”(Luca 16, 17). Iar, dacă cumva, în loc să răspunzi după cuvinţă la această chemare plină de dragoste, TU DIN CAUZA ROBIEI GRIJILOR ACESTUI VEAC PǍCǍTOS, ÎNŞELǍCIUNII BOGǍŢIEI ŞI PLǍCERILOR TRECǍTOARE, ÎNCERCI SǍ TE DEZVINOVǍŢEŞTI ÎN FELURITE CHIPURI CǍ NU POŢI VENI, ASCULTǍ ACESTE PROFETICE CUVINTE ŞI TE ÎNFRICOŞEAZǍ: ,,CEI CE URÂŢI BISERICA(SIONUL) RUŞINAŢI VEŢI FI DE DOMNUL, CǍ PRECUM SE USUCǍ IARBA DE FOC, AŞA VEŢI FI USCAŢI.” |
|
|