Neorânduiala lăuntrică şi înfăţisarea exterioară
» Judecata după înfăţişare!
Inapoi la Pagina de Discutii
|
-PĂRINTE, SIMT JUDECATA, RAțIUNEA ŞI DREPTATEA OMENEASCĂ CE LE AM CA PE NIŞTE PIEDICI ÎN SPORIREA DUHOVNICEASCĂ.
-Desigur că unt piedici în sporirea duhovnicească, pentru că pleacă harul lui Dumezeu. După aceea omul rămâne fără ajutorul dumnezeiesc, și cade rănindu-și fața. Judecata și dreptatea omenească sunt nedrepte. Dreptatea lui Dumnezeu este dragoste, îndelungă răbdare, îngăduință. Microbul bolii tale duhovnicești este că examinezi lucrurile cu rațiunea omenească. Medicamentul cel mai eficace este gândul cel bun. Atunci când omul gîndește de-a dreapta, adică are gânduri bune, i se mărește capacitatea inimii. Fiindcă folosești mult rațiunea, trebuie să iei aminte la gândurile tale, pentru că și concluziile ce le tragi cu rațiunea sunt omenești și nu duhovnicești și sfințite. -Părinte, de ce cad atât de adesea în judecată? -La tine e de vină Dreptul ce l-ai studiat, și de aceea judeci așa. De multe ori, multe studii sau o meserie cultivă, într-un anumit fel, o rațiune seacă. Rațiunea este boala intelectualilor. Este în măduva oaselor lor. Deși ai inimă, rațiunea merge mai înainte de inima ta. Sunt unii care au multă rațiune și judecă cu egoism; nu admit pe nimeni. Cer absolutul de la ceilalți și nu de la ei înșiși; se odihnesc pe slăbiciunile lor și judecă pe ceilalți. Lucruri foarte ciudate! La exterior sunt aranjați, adică și-au făcut un om exterior plin de prefăcătorie și nu au nici urmă de simplitate. Aceasta este și diferența dintre europeni și greci. Și când spun ,,greci” mă refer la duhul ortodox. Pe european nu-l poți înțelege când să te apropii de el sau nu. Totdeauna spune : ,,bine ați venit” cu un zâmbet fals. Dar pe grec îl înțelegi. Are bucurie ? O arată ! Are vreo supărare ? O arată și apreciezi. -PĂRINTE, CE E DE VINĂ CÂND JUDECI OAMENI, LUCRURI ŞI SITUAŢII, șI CU RAPIDITATE ÎNCĂ? -Unul ca acesta se mișcă numai cu rațiunea, lucrează creierul, și asta este concluzia lui. Ar fi bine ca la aceștia, care au destulă minte, Dumnezeu să ia o șurubelniță și s-o răsucească puțin. Cu cât se golește mintea, cu atâta omul se umple de har. Când spun minte, mă refer la judecata omenească, la iubirea de sine, la autoconvingere. Însă din clipa când cineva pricepe că nu face judecată dreaptă și va spune: ,,am judecată lumească; judecata mea nu are lumina dumnezeiască, și fac greșeli, de aceea nu trebuie s-o folosesc”, atunci Dumnezeu îl va lumina, va dobândi discernământ și va judeca ce este bun. Diavolul face neflositori pe oamenii inteligenți prin judecata după ,,înfățișare”. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu) |
|
|