„ Testamentul meu. Subsemnatul Arhiereu Nectarie Kefalas, Mitropolit de Pentapolis, strămutat şi rezident în Grecia, retras în Egina la proprietatea mea aflată în localitatea Xanthos, în deplinătatea facultăţilor mele mintale şi având judecata neatinsă, am scris astăzi în Egina, în ziua de 2 ianuarie 1920, în locuinţa mea particulară aflată pe proprietatea mea mai sus numită din Xanthos, lângă sfânta mănăstire de maici închinată de mine, la sfinţirea Bisericii, Sfintei Treimi, prezentul testament, prin care dispun ca toată averea mea să fie moştenită după cum urmează:
Numesc şi stabilesc moştenitoare ale proprietăţii mele mai sus numite din Xanthos – pe care o deţin şi o stăpânesc în temeiul contractului de cesiune cu nr. 17126 întocmit de către Notarul public din Egina, Gheorghios Likouris, pe baza aprobării Consiliului Municipal al Eginei, conform actului cu nr. 4 din 17 februarie 1912 semnat de domnul prefect al Atticii şi Beoţiei şi în temeiul Protocolului cu nr. 5279 din 6 aprilie 1912 - , de asemenea ale Bisericii ridicate de mine din temelii şi închinate Sfintei Treimi, dimpreună cu chiliile din jurul ei, pe care le-am restaurat şi le-am reconstruit, ale locuinţei mele particulare şi ale mobilierului, aşa cum este şi se află, precum şi ale întregului teren al acestui sfânt Aşezământ şi al locuinţei mele aflate în Pireu pe Bulevardul Freatidos, pe care o deţin şi o stăpânesc în temeiul contractului de vânzare cu nr. 18573 întocmit de către Notarul public din Egina, Gheorghios Likouris, pe monahiile vieţuitoare pe proprietatea mai sus numită din Egina, pe cele hirotonite şi pe cele afierosite Domnului de către mine sau de către un alt arhiereu, precum şi pe cele care sunt deja ucenice. Dispun de asemenea ca toată averea mea mobiliară şi imobiliară, oriunde s-ar afla după moartea mea, dobândită fie prin cumpărare, fie din donaţii, fie la schimb, întreaga mea bibliotecă, scrierile mele editate, ca şi manuscrisele needitae, toate sfintele odoare cum sunt: veşmintele preoţeşti, sfintele cruci, encolpioanele, mitra, pateriţele, toate sfintele vase, toate acestea aşadar doresc să rămână în veci averea inalienabilă a sfântului aşezământ şi să rămână în posesia monahiilor fecioare surori mai sus pomenite. Le acord maicilor vieţuitoare în această mănăstire dreptul de a înscrie în cartea obştei fecioarele cucernice pe care dânsele le socotesc vrednice să rămână în mănăstire şi a le îngădui să fie afierosite după ucenicia cuvenită, la cererea lor, de către un Arhiereu, aşa cum rânduieşte Canonul al şaselea de la Sinodul de la Cartagina. Rog fierbinte Mitroploliţii ce vor veni să le dăruiască cu prisosinţă harul afierosirii şi doresc ca dreptul de moştenire să fie transmis de-a pururea monahiilor afierosite şi celor tunse întru monahism.
Mai doresc ca cele două plăci de marmură, cea de la intrarea Bisericii şi cea de la intrarea în sfânta mănăstire – unde scrie că întregul locaş este închinat Sfintei Treimi şi recunoscut ca sălaş al vieţuitoarelor sale, cuvioasele maici – să rămână neatinse şi nedezlipite de la locul lor, ca mărturie a voiei mele neschimbate, a afierosirii lor de către mine lui Dumnezeu, precum şi a dreptului preacuvioaselor monahii de a locui în veac în această mănăstire, spre lauda şi slujirea lui Dumnezeu Celui în Treime. Pisaniile de mai sus pomenite care au fost aşezate de mine poartă fiecare câte o inscripţie. Eu Nectarie de Pentapolis am scris astăzi această scrisoare de afierosire.
Prima inscripţie, Fostul Mitroplolit de Pentapolis Arhiereul Nectarie a ridicat din temelii acest sfânt locaş închinat Sfintei Treimi spre pururea lauda Sa. Temelia a fost pusă la 1 ianuarie 1906, iar pe 2 iunie 1908 a fost sfinţit.
Pe pisania de la intrarea în Sfântul Aşezământ scrie:
A doua inscripţie. Mănăstirea a fost ridicat cu ajutorul Domnului pentru preacuvioasele maici spre slujirea adevărată a lui Dumnezeu Cel în Treime, Făcătorul tuturor, de către smeritul jertfitor al lui Dumnezeu Nectarie, fostul Mitropolit de Cirenaica Pentapolis. Lucrările de construcţie au început în anul 1904 şi s-au încheiat în 1912.
Monahiile au datoria de a edita manuscrisele mele, dar pot însărcina pe oricine altcineva a o împlini. De asemenea, monahiile sunt datoare a fi întotdeauna modele de virtute şi desăvârşire şi a face din sfânta lor mănăstire un far duhovnicesc şi o călăuză de înţelepciune şi cuminţenie.
Las moştenire fratelui meu Haralambis Kefalas cele două case ale mele din Silivria.
Prezentul meu testament scris de către mine şi autentificat prin semnătura mea olografă se va afla după moartea mea printre documentele mele.
Egina, 2 ianuarie 1920.
Testator Mitropolit de Pentapolis Nectarie Kefalas.”