SCURTĂ PREZENTARE A ACTIVITĂŢII ŞI A VOCAŢIEI DE PUBLICIST
- LITERATURĂ, POLITICĂ, ISTORIE, CRITICĂ -
În vara anului 1884, la vârsta de 13 ani, Iorga publica articole nesemnate privind politica lui Bismark, în ziarul “Romanu”, al unchiului său.
În decembrie 1889 Iorga obţine licenţa în litere, fiind sărbătorit printr-un banchet de către profesorii săi.
La 18 februarie1890 tipăreşte primul său articol semnat, în ziarul “Lupta” din Iasi, privind drama “Năpasta”, scrisă de I. L. Caragiale. În acelaşi an a publicat poezii, note de călătorie, articole de critică şi istorie literară în: “Lupta”, “Era nouă”, “Revista nouă”, “Contemporanul”, “Convorbiri literare”, “Drapelul”,” Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare”. În martie ţine prima sa conferinţă publică despre “Moralitatea în artă”. La sfarşitul lunii octombrie obţine o bursă de patru ani în Franţa şi Germania, pentru a face studii în domeniul istoriei universale.
În 1891 începe colaborarea la “Enciclopedia franceză”, continuând să trimită articole la revistele din ţara, dintre care le putem remarca pe cele privind opera lui Nicolae Bălcescu şi Nicolae Filimon.
În 1893, după ce a urmat numai două luni cursurile Universităţii din Leipzig, i se conferă titlul de Doctor, pe baza lucrării “Thomas III marquis de Saluces” (care a şi fost tiparită în acelaşi an). Apar şi primele sale lucrări de literatură: “Poezii şi Schiţe din literatura română”. În ziarul “Timpul” publică mai multe articole, privind literatura universală, despre Taine, P. Loti, Zorrilla, Sudermann, Gabriele d’Annunzio, Ibsen.
În 1894 ţine prima sa lecţie ca suplinitor de istorie universală - “Despre concepţia actuală a istoriei şi geneza ei”. Tot acum apare şi articolul despre poeziile lui Coşbuc.
În 1895 colaborează la “Adevărul ilustrat”, “Vatra” şi “Arhiva”. Toată activitatea sa literară, foarte bogată şi impresionantă, desfăşurată între 1890 şi 1895, a fost strânsă în două mari volume intitulate “Pagini de tinereţe”.
În 1902 işi începe activitatea de gazetar, prin articolele din “Epoca”, între 2 februarie şi 21 octombrie, articole strânse în volumul intitulat “Cuvinte adevărate”.
În 1903 apare primul articol publicat în “Semănătorul” - “Românismul din Bucovina” din 12 ianuarie, fiind reprodus din ziarul “Epoca”.
Din 5 ianuarie 1905 este director la “Semănătorul”, în jurul căruia se vor grupa şi valoroasele reviste “Junimea literară”, “Făt-Frumos”, “Ramuri”, “Luceafărul”.
La data de 13 martie 1906 ţine celebra confeniţă de mare efect asupra masei studenţeşti şi scriitoriceşti, intitulată “Despre drepturile limbii naţionale în statul modern”. La 10 mai apare primul număr din “Neamul românesc”, ziar ce va continua să apară până la moartea creatorului din 1940. O dată cu apariţia “Neamului românesc” Iorga se retrage de la “Semănătorul”.
Anul 1907 este un an plin pentru Iorga. Activitatea literară de la “Semănătorul” este continuată de acesta în revista “Floarea darurilor”, în care apar multe traduceri şi prezentări ale scriitorilor străini. La 10 iunie este cooptat în comitetul de conducere al Ligii Culturale, instituţie care era pusă în slujba ridicării maselor populare prin cultura naţională.
În anul 1908 înfiinţează mai multe biblioteci în ţară. Inaugurează de asemenea, tipografia “Neamul românesc” la Vălenii de Munte, unde va tipări un număr impresionant de studii ştiinţifice şi opere literare, cu mare răsunet în cultura românească şi cea universală.
La 17 mai 1911 ţine faimosul discurs de recepţie la Academie - “Două concepţii istorice”.
În 1913 i-a fiinţă sub conducerea sa o altă revistă literară – “Drum drept”.
În 1914 pune bazele Institutului de studii sud-est european şi a unui buletin în limba franceză. Începând războiul mondial, se ridică împotriva forţei şi vărsării de sânge,“acest odios masacru va fi unul din cele mai josnice acte de ură idioată care s-a săvârşit vreodată pe faţa pământului”.
În 1915 apare “Revista istorică”, în jurul căreia se strânge întreaga activitate istorica a ţării, precum şi monumentala lucrare “Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria”.
La 15 august 1916 scria: “A sosit un ceas pe care îl aşteptăm de peste două veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viaţă naţională, pentru care am muncit şi am scris, am luptat şi am gândit. A sosit ceasul în care cerem şi noi lumii cinstit … dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre”.
În anul 1917 publică mai multe lucrări privind relaţiile poporului român cu francezii, englezii, precum şi cu alte popoare.
În 1921 ia fiinţa Şcoala română de la Paris. În volumul “Pagini de critică din tinereţe”, Iorga adună toate articolele sale scrise în 1890 în ziarul “Arhiva”.
În 1923 înfiinţeaza “Fundaţia Iorga” donând studenţilor casa şi biblioteca sa.
Între 1925 şi 1933 primeşte titlul de “doctor honoris causa” de la cele mai importante universităţi ale lumii.
În 1937 publică numeroase articole de critică literară în revista sa “Cuget clar”. Duce o campanie vehementă împotriva hitlerismului prin scrisul său din ziarul “Neamul românesc”.
Continuă înverşunata sa luptă împotriva politicii de teroare din România şi Europa, prin articole ca “Bunele vremi ale lui Ahile”.
La 27 noiembrie 1940, la vârsta de 69 de ani, este asasinat de către legionari, datorită articolelor, politicii şi luptei sale pentru cauza natională.
“Astfel a dispărut, în plină glorie şi în toată plenitudinea forţelor sale intelectuale, Nicolae Iorga, Academicianul tuturor academiilor, doctor al tuturor universităţilor. Pe masa de lucru ăamăsese neterminat primul volum, din zece plănuite, din “Istoria universală”.